Interviu cu Oana Neneciu, director executiv Ecopolis

de Camelia Matei

Odată cu pandemia, ne-am fi putut aștepta ca aerul să fie mai curat. Ar fi putut fi un an bun, dar nu a fost, spune Oana Neneciu, director executiv Ecopolis. Și dacă nici ea nu știe ce spune, cine să mai știe?! Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis a lansat la sfârșitul anului 2019 platforma aerlive.ro, platformă care măsoară calitatea aerului prin intermediul a 33 de senzori amplasați în puncte esențiale ale orașului.
Oana a făcut tranziția de la jurnalismul de mediu la partea activistă a cauzei ecologice, tranziție care pentru noi toți înseamnă un confort, confortul că cineva se gândește cu adevărat la calitatea aerului pe care îl respirăm. Pentru Ecopolis, 2020 a însemnat, pe lângă câteva evenimente picate, pe lângă comunicare deficitară cu autoritățile, și obținerea locului întâi la categoria Mediu al Galei Societății Civile.
Din păcate, spune Oana, făcând haz de necaz, nu au putut să urce pe scena Ateneului, în haine de gală, ca să mulțumească tuturor partenerilor, colaboratorilor, prietenilor.

Deloc original, dar îmi asum acest lucru: cum ai respirat anul acesta? Cum a respirat orașul? Cât a fost starea de urgență, am stat închiși în casă, a fost aerul de afară mai curat?

Oana Neneciu: A fost un an tare complicat, nici acum nu prea înțeleg nimic din ce se întâmplă în jur. De respirat, am respirat greu din toate punctele de vedere, au contribuit toți factorii: poluarea, măștile de protecție, anxietatea și incertitudinea. În privința poluării din București, ar fi putut fi un an bun, dar nu a fost! Măsuri nu s-au luat, monitorizarea se face precar. Da, aveam oportunitatea să luăm măsuri, să facem curat, dar pe lângă pandemie, a fost un an măcinat și de două campanii electorale. Adevărul e că respirăm în continuare poluare și, din păcate, nu avem niciun plan concret de redresare a situației.

În ciuda acestei realități, voi ați fost foarte activi, foarte vocali. Pentru Ecopolis, 2020 a venit, clar, cu provocări, dar care au fost oportunitățile? Cum a fost comunicarea cu autoritățile?

Oana Neneciu: Pentru Ecopolis, 2020 a fost un an destul de bun, am reușit să punem pe agenda publică, setată ca prioritate 0, calitatea aerului din orașe, am extins la 33 de senzori rețeaua
Aerlive.ro, am creat o comunitate de oameni informați și interesați de calitatea aerului, am avut apariții constant în media cen­trate pe subiectul acesta și, din acest punct de vedere, al vizibilității, așteptările ne-au fost depășite. Tot la realizări, nu am cum să nu amintesc de câștigarea procesului împotriva Primăriei București.

Cum se traduce, în beneficii, acest câștig?

Oana Neneciu: Prin câștigarea acestui proces, am anulat Planul Integrat de Calitatea Aerului, care era făcut la nivel de amatori și nu prevedea măsurile potrivite. În privința primăriei, mi-e greu să și comentez. Înainte de alegeri nu s-a întâmplat nimic, tendință care se manifestă și în prezent, dar să fim optimiști!


Și celelalte autorități?


Oana Neneciu: Noi suntem ușor nemulțumimiți de inacțiunea autorităților care ar putea să facă lucruri. Cei de la Ministerul Mediului au ales să tacă și să nu facă. În ultimul an nu au reușit să facă nimic concret în privința monitorizării și a comunicării datelor privind aerul. Aleg, totuși, să le dau credit și apreciez că au activat Garda de Mediu pe problema arderilor ilegale de deșeuri din București și Ilfov, dar încă nu știu rezultatele campaniilor de descinderi și nici nu se simte neapărat efectul lor. În continuare există episoade de poluare pe timpul nopții și în weekend-uri, ceea ce mă face să mă întreb cât de eficiente sunt, de fapt, aceste amenzi și descinderi. E clar un fenomen pentru care, dacă vrem să fie stopat, ne trebuie o strategie mai amplă, dar și mai multă voință publică


De voință am avut și noi nevoie ca să rezistăm acestui an. Pentru tine, cât de atipic a fost 2020? La ce a trebuit să renunți, ce a trebuit reconfigurat?

Oana Neneciu: A fost foarte greu să lucrez de acasă, să nu mă mai pot întâlni cu oamenii. Pentru munca noastră, e important să ieșim, să ne întâlnim cu parteneri, colaboratori, să mergem fizic la birou și să facem întâlniri de brainstorming. Aveam planificat un marș pentru aer, aveam lansări de studii, dezbateri pro­gra­­mate care sunt foarte importante în campaniile de advo­cacy, iar toate acestea au picat. În acest context, a fost foarte ușor pentru decidenți și autorități să se ascundă de public, să refuze întâlniri și discuții.
Pe plan personal, mi-a fost foarte greu să trăiesc fără pla­nuri, fără deplasări și să reconfigurez viața mea și a fetiței mele într-o lume cu noi coordonate, cu interdicții: nu ai voie în parcuri, nu se merge la grădiniță și copiii nu pot intra în contact unii cu alții. Dar, ne-am adaptat situației date, am găsit soluții mici care ne-au făcut viața suportabilă.

Ai spus că a fost foarte greu să lucrezi de acasă, dar s-a dovedit, prin toate aparițiile media, prin toate realizările că ai reușit. Cum ai jonglat cu toate task-urile?

Oana Neneciu: Nu, eu când spun că a fost foarte greu să lucrez de acasă, spun de fapt că a fost aproape imposibil. Nu mă pot concentra, iar copilul nu se poate obișnui cu ideea că mama, deși prezentă fizic, e absentă pentru ea și nu îi poate răspunde sau nu se poate juca atunci când are ea nevoie. Drept urmare, a mers cu mine la birou de multe ori, unde fiind un alt mediu, percepe atât spațiul, cât și pe mine altfel. Știe că trebuie să stea cuminte cât am treabă.

Ce informații legate de noul coronavirus au ajuns la ea? Ai ales să o protejezi de acest tăvălug?

Oana Neneciu: Inevitabil, informațiile ajung la ei, nu am simțit neapărat nevoia să o protejez de ele. Cumva, acestea au și responsabilizat-o, s-a învățat să se dezinfecteze pe mâini, să se spele foarte des, să nu pună mâna pe toate obiectele și suprafețele. Știe că e un supervirus, că se moare din asta și că, tocmai de aceea, trebuie să îi protejăm pe cei vulnerabili.

Revenind la zona profesională. Într-un an dificil, voi ați reușit performanța de a obține locul întâi la categoria Mediu al Galei Societății Civile. Ce înseamnă premiul acesta? Vă răsplătește, desigur, implicarea, dar vă face vocea mai auzită, ajung mesajele voastre la cine trebuie să ajungă?

Oana Neneciu: M-am bucurat pentru premiul Galei Societății Civile, după care mi-am dat seama că, în sfârșit, aveam și noi ocazia să urcăm pe scena Ateneului, să mulțumim prietenilor și colaboratorilor noștri, să ne îmbrăcăm frumos (râde) și am ratat tot din cauza pandemiei.
Premiul înseamnă mult, dar lipsită de modestie, o să spun că l-am meritat, Aerlive a făcut foarte multe lucruri bune, cu resurse limitate. Spun asta pentru că de zece ani ne luptăm cu problema poluării și, în sfârșit, prin formula găsită în proiectul Aerlive, am reușit să facem vizibilă această problemă. Așa că e un premiu meritat, e răsplata muncii unei echipe numeroase.

Ce obiective are Ecopolis pentru 2021?
Dar Oana?

Oana Neneciu: Pentru Ecopolis, obiectivele sunt să găsim finanțări pentru conti­nuarea proiectelor principale ale organizației, în special pentru Aerlive, să continuăm extinderea platformei în București, Ilfov, Cluj și poate chiar Brașov, Iași, Timișoara. Evident, și alte orașe dacă găsim colaboratori. Dorim să ne implicăm în dezvoltarea noului Plan Integrat de Calitate Aer, să continuăm campania de advocacy și toate nivelurile și să avem rezultate mai concrete, să dezvoltăm noi proiecte pentru mediu și oameni. Obiectivele personale: să termin si să prezint dizertația la Master, pe care l-am neglijat, să fac mai mult sport, să reiau călătoriile, să îi fiu sprijin Minei la începerea anului școlar.

articol publicat în Capital Cultural nr. 25/ dec. 2020