de Dorina Călin

Educaţia este temelia unei societăţi sănătoase, la construcţia căreia sunt necesari mai mulţi piloni. În România, sistemul de învăţământ este sufocat de probleme, cele mai multe fiind în zonele rurale sau în mediile defavorizate, iar pandemia de coronavirus a adâncit inegalităţile în ceea ce priveşte accesul la educaţie al mai multor categorii de elevi, cei care provin din familii sărace şi cei cu dizabilităţi fiind puternic afectaţi.

Copiii au nevoie să interacţioneze faţă în faţă cu profesorii şi cu colegii, să aibă o rutină clară – aceea de a merge zilnic la şcoală – şi să fie tot timpul stimulaţi. Izolarea are un impact major asupra copiilor, atât la nivel emoţional, cât şi comportamental. Şcoala online a schimbat mult percepţia elevilor despre educaţie. Unii profesori au reuşit să se adapteze şi să găsească soluţii inovatoare pentru a le oferi copiilor şansa la o educaţie de calitate, chiar dacă au fost departe unii de alţii. Însă, în multe cazuri, accesul elevilor la educaţie a fost îngrădit.

Efectele schimbărilor la nivelul sistemului de învăţământ, din perioada pandemiei, se vor vedea, cel mai probabil, în anii viitori, când generaţiile de elevi de astăzi vor intra pe piaţa muncii. Încrezători şi cu o cultură generală bogată sau temători şi fără abilităţi esenţiale, dispuşi să îşi exprime fără echivoc opiniile şi să îşi ceară drepturile, sau uşor de manipulat şi reticenţi în faţa schimbărilor, integraţi social şi altruişti sau bulversaţi şi indiferenţi la nevoile societăţii.

Părinţii şi profesorii joacă un rol esenţial în educarea şi pregătirea copiilor pentru viaţa adultă, iar relaţiile care se formează la şcoală pot face diferenţa. Despre cum pot profesorii să facă educaţia mai atractivă şi accesibilă elevilor şi despre importanţa legăturilor de la şcoală am vorbit cu trei cadre didactice pentru care „nu se poate” pare că nu există în dicţionarul personal.

Iulia Măndăşescu:
„Cred foarte mult în relaţia dintre profesor şi elev”

Iulia Măndăşescu lucrează de peste zece ani în domeniul educaţiei speciale, iar la finalul lunii august a organizat Şcoala de Vară „Paulina”, în Sâncel, judeţul Alba. Profesori din toată ţara au venit la Sâncel pentru a le arăta elevilor că există metode interactive de învăţare, ce pot fi aplicate atât în săli de clasă, cât şi în spaţii neconvenţionale. Totodată, profesorii care au participat la Şcoala de Vară de la Sâncel au putut învăţa unii de la alţii cum să facă orele mai interesante pentru elevi.

Iulia Măndăşescu este de părere că un profesor bun este acela care îşi cunoaşte foarte bine materia şi poate „jongla cu diferite metode de predare”, poate fi creativ când îşi pregăteşte materialele didactice şi îşi stabileşte o strategie profesională care să îi conducă pe elevi către „o învăţare reală”. Pe de altă parte, un profesor bun este un om bun, spune Iulia Măndăşescu, care crede că toţi copiii pot învăţa cu drag dacă reuşesc să aibă o relaţie bună cu dascălii lor.

„Copilul te simte imediat, la el e simplu: te place sau nu te place. Eu cred foarte mult în relaţia dintre profesor şi elev. Primul pas ca să îl atragi pe copilul greu educabil este să-ţi creezi o relaţie cu el. În momentul în care ţi-ai creat o relaţie, iar copilul te simte în viaţa lui ca un adult pe care se poate baza, cred că apoi vine şi acea deschidere de a primi noi cunoştinţe şi de a progresa”, spune Iulia Măndăşescu.

Această perioadă de pandemie ar fi putut fi un mare avantaj pentru profesori să se apropie de copii, prin a-şi recunoaşte limitele, consideră Iulia Măndăşescu.

„Copiii sunt foarte dornici să te ajute, sunt foarte dornici să-ţi arate. Dacă le dai voie să facă asta, ei vor fi cei mai fericiţi. Pentru copil e foarte frumos să ştie că a putut şi el să îl înveţe pe profesor ceva, nu doar el să înveţe de la profesor. Nu este nimic în neregulă să îţi arăţi vulnerabilitatea şi, mai mult decât atât, asta cred că poate să sudeze şi relaţia dintre profesor şi copil.”

Profesoară la Şcoala Gimnazială Specială pentru Surzi nr. 1 din Bucureşti, Iulia Măndăşescu suferă din pricina inechităţii din sistemul de învăţământ, care împarte elevii în categorii. Pe de o parte, cei care au acces uşor la educaţie, învaţă în şcoli prietenoase de la profesori bine pregătiţi şi au părinţi implicaţi. Pe de altă parte, cei care nu au acces la resurse şi, implicit, nu au acces la o formă de educaţie adecvată nevoilor lor.

„Cred că doar în momentul în care vom micşora această prăpastie între cei care pot, vor şi fac şi ceilalţi, abia atunci putem să spunem că s-au mai diminuat un pic problemele din educaţie”, mărturiseşte Iulia Măndăşescu.

Potrivit acesteia, sunt multe şcoli prietenoase în România, iar bunele practici nu lipsesc nici din oraşele mici, nici din zonele defavorizate. Însă, toate acestea trebuie să formeze un întreg pentru a avea un sistem de educaţie mai eficient.

„Sunt bule pe care noi ar trebui să le unim şi, cu cât vom uni mai rapid aceste bule ale sistemului – pentru că lucruri bune în sistemul de educaţie există foarte multe, dar sunt foarte disparate -, când vom începe să construim nişte punţi între ele, în momentul acela, putem spune că începem să avem un sistem de educaţie mai eficient, mai performant”, mai spune Iulia Măndăşescu.

Pentru câteva zile, Iulia Măndăşescu a reuşit să adune, la Şcoala de Vară „Paulina”, o parte dintre acele bune practici din sistemul de educaţie. Evenimentul a fost organizat în memoria Ralucăi Ana Medeşan, profesoară care, de-a lungul timpului, s-a implicat în mai multe proiecte pentru modernizarea învăţământului românesc. A murit la doar 34 de ani, în aprilie 2021, însă visul ei de a organiza o şcoală de vară la Sâncel a fost îndeplinit de prieteni, familie şi oameni din comunitate.

Feedback-ul de la copii a fost extraordinar, cei mai mulţi declarând că a fost o experienţă diferită faţă de cea de la orele din timpul anului şcolar. Şi-ar dori cu toţii ca şcoala să semene mai mult cu ceea ce au văzut şi trăit la Sâncel.

După ce luni de zile au făcut ore online, a fost ca o gură de aer proaspăt să participe la ateliere de robotică, de teatru, de ştiinţe, de educaţie media, de muzică ori să descopere tradiţiile locale. Şi nu e de mirare că le-au fost întrecute aşteptările, pentru că au avut ocazia nu doar să înveţe lucruri noi, ci şi să-şi facă prieteni printre profesori.

Ana-Maria Rusu: „Am început să predau prin fascinaţie“

Ana-Maria Rusu este profesoara pe care, dacă o întâlneşti, n-ai cum să nu te îndrăgosteşti de materia pe care o predă. Are o energie debordantă, simţul umorului nu-i lipseşte, iar vulnerabilităţile îi sunt la vedere. Este profesoară de Educaţie Muzicală în Focşani şi predă „prin fascinaţie”.

„Predarea prin fascinaţie se realizează pornind de la lucrurile – în cazul meu muzicile – pe care copilul le ştie şi la care are acces, şi de acolo pleci în spate către baza educaţiei sau culturii muzicale, pe care ar trebui ca fiecare copil să o aibă. Asta e maniera în care eu mă simt confortabil, în care ştiu să lucrez şi, mai ales, în care am văzut rezultate: pornind de la ce au şi ducându-mă în spate către ceea ce a fost.”

Aşa se face că, la orele ei, Smiley şi Ceaikovski au loc pe aceeaşi „scenă“. De muzică se poate bucura oricine, şi copilul cu o voce superbă sau abilităţi în mânuirea instrumentelor muzicale, dar şi cel care încă nu a descoperit muzica.

„Nu există copil care să nu asculte o melodie. Orice melodie. Că e un colind, că e o piesă populară, că e Melc, melc, că e Sorcova. Dacă eu te-am prins că tu asculţi o melodie, eşti al meu şi te-am cucerit. Nu există elevi netalentaţi, ci există elevi care încă nu îşi dau seama cât de multe chestii pot face prin intermediul muzicii, sau cu muzică, sau asociindu-se cu ceva muzical. Nu toţi avem acest dar al vocii sau al mânuirii unui instrument, dar, obligatoriu, fiecare copil se poate bucura de muzică”, consideră Ana-Maria Rusu.

De 15 ani, de când este în sistemul de învăţământ, îşi creează singură resursele pentru orele de muzică, iar activităţile nu sunt aceleaşi pentru toate clasele, ci sunt pliate pe nevoile şi cerinţele copiilor.

„În general, nu am avut nevoie de prea multe chestii ca să pot să fac o lecţie grozavă. Dacă avem două mâini, două picioare, clar putem emite zgomote şi putem înfiinţa orchestra zgomotelor, ne putem acompania cu ajutorul corpului. Dacă avem caiete în faţă, înseamnă că avem o foaie de hârtie care foşneşte şi putem să facem un instrument muzical din foi de hârtie foşnitoare. Putem cânta la pixuri. Putem folosi şosete cu fasole. Putem folosi linguri. Putem folosi orice găsim prin casă. Putem transforma obiectele din jurul nostru sau pe noi înşine – corpul – într-un instrument muzical”, mărturiseşte Ana-Maria Rusu.

Sinceritatea este, cel mai probabil, punctul forte al profesoarei din Focşani. Aşa ajunge să îi cucerească pe copii, să se apropie de ei şi să îi „contamineze” cu muzică. Nu se sfieşte să admită când nu ştie sau să recunoască dacă greşeşte. Învaţă de la copii în fiecare zi, în aceeaşi măsură în care şi ei învaţă de la ea.

„Eu cred în profesorul care învaţă de la elev şi care îi oferă acestuia prilejul să îi fie la rândul lui profesor”, mai spune Ana-Maria Rusu.

Despre „predarea prin fascinaţie” le-a vorbit Ana-Maria Rusu şi profesorilor care au participat la Şcoala de Vară de la Sâncel şi au luat parte la atelierul susţinut de ea. Aşadar, nu i-a cucerit doar pe elevi, ci şi pe profesori. Crede cu tărie că dascălii trebuie să se formeze constant, să înveţe să fie flexibili şi să ţină cont de schimbările care apar cu fiecare generaţie de elevi în parte.

„Muzica este materia care ajunge cel mai uşor la sufletul unui copil. Dacă nu îţi dai voie să fii vulnerabil, nu cred că ai rezultate imediate şi bune. Cred că este una dintre principalele calităţi pe care ar trebui să le aibă un profesor, nu doar de muzică. Fiind tu însuţi vulnerabil, atunci şi copilul e în faţa ta relaxat oarecum. El nu se aşteaptă ca un profesor să îi arată că nu ştie, sau că e emoţionat, sau că e sensibil. Noi, profesorii, ne cam luăm în serios şi nu ştiu dacă e OK să te iei aşa de mult în serios”, conchide Ana-Maria Rusu.


Bogdan Raţiu:
„Dacă profesorul citeşte pentru el, nu doar pentru că poartă catalogul sub braţ, atunci şi elevii vor citi“

Bogdan Raţiu crede în puterea exemplului şi spune că este nevoie de o comunicare deschisă între profesori şi elevi pentru ca tot procesul acesta al învăţării la şcoală să nu fie o corvoadă, ci o plăcere.

Bogdan Raţiu e un nume cunoscut în lumea academică. Este profesorul din Târgu-Mureş care, anual, are elevi maghiari ce iau nota 10 la examenul de Bacalaureat, la una dintre cele mai dificile materii pentru ei: Limba şi literatura română. Nu e lucru uşor de realizat, dar nici nu e o misiune imposibilă. Explicaţia e simplă: elevii ar trebui să acceseze informaţiile dintr-o carte cu ajutorul gândirii critice, iar pentru a reuşi acest lucru toţi trebuie să îşi formeze competenţe de bază.

„De obicei, în clasa a IX-a, încerc să îi aduc pe toţi cam la acelaşi nivel, fiind la o şcoală cu predare în limba maghiară. Să îi fac să vorbească, să comunice şi să putem crea apoi ceea ce ne dorim la literatură, să pot construi, într-un ritm constant, care să nu îl bulverseze pe copilul mai slăbuţ, dar nici să nu îl facă pe elevul bun să simtă că stagnează”, explică profesorul Bogdan Raţiu.

Modul de predare este unul modern, pentru că aşa reuşeşte să îi înveţe pe elevi să înţeleagă rolul cunoaşterii şi să acumuleze informaţii cu drag.

„Eu nu sunt de acord că trebuie să infuzăm cu foarte multă modernitate curriculum-ul, ci, din contră, modul în care construim orele trebuie să fie modern. Adică să îl vedem pe Ion dintr-o altă perspectivă, să-l vedem pe Blaga dintr-o altă perspectivă. Eu cred că nu neapărat lista de opere trebuie schimbată – bineînţeles că ar fi foarte fain să ajungem spre literatura contemporană -, ci mai degrabă modul în care este abordată literatura şi scopul pentru care o facem, adică să aibă şi un scop cultural, şi un scop estetic, dar şi de dezvoltare personală”, spune profesorul din Târgu-Mureş.

Pe Bogdan Raţiu îl ştiu şi foarte mulţi elevi care au cont pe platforma TikTok. Şi asta pentru că, în colaborare cu echipa „A fost odată”, i-a ajutat pe copii să înveţe mai uşor pentru Evaluarea Naţională, prin intermediul unor videoclipuri educaţionale, în care sunt prezentate cele mai importante concepte din materia de Limba şi literatura română.

Crede că educaţia poate transforma societatea, iar profesorii ar trebui să poată să îi motiveze şi să îi responsabilizeze pe elevi, nu prin note mici, ci printr-o atitudine firească şi prin puterea exemplului.

„Eu întotdeauna mă duc la clasă aşa cum sunt şi în viaţa de zi cu zi, nu îmi pun măşti, pentru că firescul mi se pare că îl atrage pe elev şi îl face să aibă încredere în tine şi ajunge să aibă siguranţa că vii la şcoală pentru binele lui, nu împotriva lui şi nu pentru notele pe care le dai. Citesc cu consecvenţă, mă informez cu consecvenţă, pentru că acesta e modul meu de a trăi. Eu nu citesc doar pentru a intra la oră. Eu am un principiu: dacă profesorul citeşte şi îi place să citească pentru el, nu doar pentru că poartă catalogul sub braţ, atunci categoric şi elevii vor citi“, spune Bogdan Raţiu.

Pe lângă Limba şi literatura română, Bogdan Raţiu face cu elevii educaţie media, literaţie digitală, îi învaţă cum să citească o pagină pe internet, cum să valideze anumite surse, să gândească critic. De ce? „Am plecat de la problema fake news, de la iluzia pe care ne-o oferă şi de la faptul că nu reuşim să avem o poziţie foarte clară în faţa mediei”, mărturiseşte Bogdan Raţiu.

Orele interactive care conectează elevii între ei, fie că se desfăşoară online sau faţă în faţă, problematizarea temelor din programa şcolară în funcţie de valorile şi resursele din prezent, o relaţie mai deschisă între profe­sori şi copii, standarde ridicate de predare, de evaluare şi de învăţare – iată doar câteva soluţii identificate de dascăli, prin care sistemul de învăţământ românesc ar putea deveni mai performant.

*Articolul a apărut în Capital Cultural nr. 29.