Interviu cu Corina Șuteu, consultant cultural, fost Ministru al culturii

de Oana Ciucă

Ridicăm din umeri și ne întrebăm care sunt soluțiile la finalul unui an dificil pentru toate sectoarele. Mai ales când vine vorba de cultură. Instituțiile publice de cultură, și nu numai, au simțit pe pielea lor ce înseamnă să îți neglijezi arhiva multimedia, ce înseamnă să-ți dorești să le oferi spectatorilor, acum online, înregistrări de calitate, și să nu ai de unde alege. Și mă refer aici nu numai la teatre, ci și la utilitatea tururilor online prin muzeele din România care nu prea există. De partea cealaltă, zona independentă e complet descoperită. Aici, salariile nu sunt asigurate decât de producțiile pe proiecte și de biletele vândute. Nu poți separa cultura de educație, iar măsurile luate până acum de Guvern nu acoperă toate problemele. Nu sunt gândite pentru nevoile reale ale sectorului creativ. Am discutat cu Corina Șuteu despre managementul crizei din cultură, despre soluțiile pe care le propune Guvernul, despre felul în care ar trebui să se organizeze autoritățile locale, antreprenorii din sectorul cultural, în această perioadă a schimbărilor.

Corina Șuteu a fost ministru al Culturii în Guvernul Cioloș (mai 2016 – ianuarie 2017) este expertă în management și politici culturale, președinte și producător al festivalurilor Making Waves – New York și fARAD și curator al spațiului «Insula 42». Are experiență de conducere și programare a instituțiilor și organizațiilor culturale din diverse domenii creative și academice, dezvoltată în România, ulterior în Franța și Europa occidentală de-a lungul a unsprezece ani (1995 – 2006) și la New York pentru aproape șapte ani (2006-2012).

Între 2006-2012 a fost directorul Institutului Cultural Român din New York. Din 2012, de la întoarcerea în România, Corina Șuteu este implicată în numeroase proiecte culturale în calitate de programator și consultant cercetător și conferențiar, pe plan național și internațional.

Două dintre proiectele în care s-a implicat anul acesta sunt Academia Schimbării din Cluj – formare și mentorat, un program al Centrului Cultural Clujean, și proiectul online Salon – Insula 42, pe care îl curatoriază și unde invită la dialog experți culturali, jurnaliști, creatori, diplomați și funcționari culturali, români și străini. Saloanele sunt susținute de Goethe Institut și de Institutul Francez.

Am pornit discuția noastră de la schema de ajutor pe care Guvernul a lansat-o la jumătatea lunii noiembrie pentru sectorul cultural, cea care a generat nenumărate discuții și nemulțumiri privind măsurile vizate în această schemă.

Cum vi se pare planul de susținere a sectorului cultural propus de Guvern?

Corina Șuteu: Nu există un plan de redresare care să susțină, în mod strategic, sectorul. Chiar ultima măsură care a fost anunțată, felul în care a fost făcut anunțul și felul în care a fost construită, nu răspunde adevăratelor nevoi ale sectorului cultural; repet, nu răspunde strategic. Pentru că aria creativă nu trebuie doar ajutată să se mențină, ea trebuie stimulată să traverseze tranziția și să reușească să creeze. Nu e doar o necesitate de a susține organizațiile (și creatorii) pentru ca ele să nu dispară. Nu. Ele nu numai că nu trebuie să dispară, ele trebuie reinventate. Și aici, cu toate aparentele consultări care au fost făcute, în realitate, din păcate, măsurile care au fost luate nu sunt nici suficiente și nici nu răspund decât superficial adevăratelor nevoi din acest moment ale sectorului.

Unde credeți că se blochează procesul de comunicare eficientă, care să dea rezultate?

Corina Șuteu: Eu cred că procesul de comunicare nu se blochează. Eu cred că acest proces de comunicare este o formă fără fond. În momentul în care dorești să te consulți cu sectorul cultural ca să-l ajuți în mod serios, atunci trebuie într-adevăr să asculți ceea ce sectorul solicită, să vii să-l re-consulți și toate astea să se facă cu ordine, cu rigoare și cu adevărată deschidere. Iar aici, iarăși, sunt mai multe tipuri de dinamici care nu funcționează. În primul rând, din păcate, aria culturală și creativă nu și-a construit adevărate platforme reprezentative, cu putere de acțiune, care să convingă politicienii că, de fapt, ea contează. Că membrii sistemului cultural au un cuvânt de spus în modul în care sunt luate deciziile de politici culturale. Astăzi, avem unele platforme sectoriale, unele care s-au construit grație conjuncturii; există altele pentru zona de tehnicieni independenți care s-au constituit imediat după venirea pandemiei, pentru că acest grup profesional și-a dat seama că are nevoie de o organizație reprezentativă ca să supraviețuiască.

În al doilea rând, din păcate, domeniul cultural nu este văzut ca ceea ce el este, și anume, un motor economic. Ministerul Culturii are una dintre cele mai învechite și mai decredibilizate structuri administrative, fără autoritate în Guvern. Adică, una este când ministrul Economiei vrea să treacă o lege și alta este când ministrul Culturii dorește să facă asta. Mai adăugăm la cauze și faptul că există o foarte pronunțată tendință la noi, cam în toate domeniile vieții sociale, să se ia decizii mecanic. Se consultă la infinit, se reiau aceleași consultări, dar nimeni nu stă la masă cu grupări reprezentative din fiecare domeniu ca să determine construirea unei politici culturale pe termen lung și mediu. Strategia Culturală a României, pe care aș fi dorit eu însămi să o trec cu Guvernul din care am făcut parte, nu a mai fost trecută, pentru că nu a mai fost timp, și în continuare ea nu există formal. Neexistând, nu ai un document aprobat pe care să te bazezi și să spui: iată ce scrie aici, haide să ne ocupăm de «asta» și de «asta» și de «asta» în mod strategic, constant, durabil. Toate acestea nu au făcut decât să determine o situație în care, în criză, s-a reacționat în mod improvizat la nevoile sectorului cultural. Cultura ar trebui să redevină o temă centrală pentru guverne. Creativitatea ar trebui să devină la fel de importantă cum este biodiversitatea. Paradoxal, tocmai pentru că există acest tip de discurs al politicienilor – cultura este peste tot – ea devine, de fapt, invizibilă.

Spuneați într-un interviu pentru RFI că vă puneți speranța mai degrabă în administrațiile locale să facă schimbări care să ajute sectorul cultural.

Corina Șuteu: Așa e. Iar aici, din punctul meu de vedere, sunt două lucruri importante. În primul rând, ideea că administrația locală trebuie să construiască structuri cadru care să permită managerilor să își desfășoare activitatea, să poată să fie inovatori, să își exercite viziunile pe care le au și să le poată realiza într-un mod în care autoritatea locală îi susține. Firește că aici intră și o categorie de antreprenori care nu lucrează neapărat cu sectorul public, lucrează și cu sectorul privat. Dar, oricum ar fi, e important ca autoritățile dintr-un oraș, județ, să înțeleagă că e un lucru important să ai manageri culturali cu talent și dacă vrei să îi determini să rămână unde sunt, trebuie să le oferi ocazia concretă să rămână acolo. Apoi, mai e chestiunea dorinței de a inova, de a fi proactivi, de a înțelege comunitatea în care ești, de a înțelege contextul și potențialul de acolo. De a înțelege ce poți să faci. Și asta vedem în orașele care au lansat tot felul de proiecte culturale și putem aprecia cum s-au dezvoltat ele în ultimii ani.

Mi se pare că, în momentul de față, provocările sunt mult mai complexe, tocmai pentru că traversăm această perioadă extrem de dificilă, pentru că s-au închis teatre, muzee, săli de spectacol, pentru că experiența culturală s-a mutat foarte mult în online. Oricum, pentru artele performative mutarea în online are mai multe efecte negative decât pozitive, cu atât mai mult cu cât o parte dintre spectacolele pe care le vedem online, dincolo de dispariția completă a interacțiunii pe care o presupune arta performativă (teatru, operă, dans), e oricum segmentată, și în anumite cazuri, calitatea filmărilor, felul în care sunt ele făcute, e derizorie. Deci, ceea ce vedem nu este acel act artistic prezentat «pe viu».

Poate că directorii de instituții au tratat înregistrările doar ca material documentar.

Corina Șuteu: Da. Poate. Deși, dacă am vrea să fim serioși cu noi înșine, o arhivare a spectacolelor fundamentale ar fi necesară, și ea ar fi trebuit să fie făcută la o extraordinară calitate. De aceea, anumite instituții din străinătate au putut pune la dispoziția publicului spectacole filmate extraordinar. Dar eu cred că transformarea la care asistăm în momentul de față are și dimensiuni de altă natură. Până la urmă, ce fel de gestiune a culturii va urma post pandemie și în toată această perioadă de tranziție? Cum ne vom adapta? Cum se vor adapta artiștii? Cum se vor adapta creatorii? Cum se vor adapta cei care îi acompaniază? Toate acestea sunt întrebări la care, în momentul de față, nu deținem răspunsul nici unii, nici ceilalți. Tocmai de aceea, cred eu că e important să fim în căutare de răspunsuri împreună. Pentru că, până la urmă, răspunsurile, inițiativele, felul în care construim un nou context va fi ceva care se va petrece în aceste grupuri și grație lor, grație unor idei care se vor naște din discuții și realități noi pe care de-abia acum începem să le înțelegem.

Ce schimbări va produce pandemia în interiorul sectorului creativ, schimbări de care trebuie să ținem cont?

Corina Șuteu: Va produce o realitate socială foarte diferită, oameni care și-au schimbat meseria, oameni care și-au găsit alte direcții în care să lucreze, instituții care nu mai au puterea pe care o aveau înainte, corpuri de meserii care vor dispărea, altele care vor apărea. Adică e o tranziție radicală, fundamentală și ea va atinge foarte mult sectorul cultural. În fine, dincolo de toate anunțurile electorale, în România, până la urmă, un plan major pentru cultură nu s-a petrecut, nu există.

Eu cred că suntem fiecare dintre noi responsabili, acolo unde ne aflăm, să apărăm importanța culturii și să ne schimbăm noi înșine vocabularul în privința asta, să reușim să construim alianțe care să răspundă unei anumite viziuni. Din ’89 încoace, niciodată, nimeni, nu s-a strâns la o masă să spună: dorim să avem politici culturale coerente care să răspundă la întrebări ca: ce fel de politică culturală ne dorim? de ce? ce domenii trebuie încurajate? cum ne comportăm față de arta contemporană? ce facem cu patrimoniul? Să ne reamintim că în ministere, imediat după căderea comunismului, tot departamenul ministerului care se ocupa, de pildă, de patrimoniu avea peste 30-40 de angajați. Astăzi are șase. Aveți impresia că patrimoniul este o entitate neglijabilă pentru România? Dimpotrivă. Este una fundamentală. Ei bine, toate lucrurile astea constituie un șir de cauze care se înlănțuie într-un rezultat pe care îl vedem cu toții.

foto: Lucien Samaha

Ați trăit mulți ani în alte țări unde ați lucrat și dezvoltat strategii tocmai în domeniul cultural. Dacă ați avea iarăși ocazia, v-ați muta în altă țară?

Corina Șuteu: E foarte dificil să răspund la această întrebare. A pleca, dacă ai ocazia, astăzi sună cu totul diferit față de cum ar fi sunat în altă perioadă. Mai precis, ce aș putea să vă spun, este că motivele pentru care eu m-am întors în România țin strict de o explicație personală. Dar cred că cel mai nimerit răspuns ar fi: regret că nu am rămas într-una dintre țările în care am trăit, în Franța sau America. Cineva care pleacă din țara lui pentru 18 ani, indiferent unde pleacă, își construiește un anumit tip de existență și la întoarcere lucrurile se petrec mai mult sau mai puțin bine. Eu nu vreau să fac o judecată tocmai asupra României. România este o țară cu un potențial enorm. Dar e adevărat că eu mi-am dat cei mai productivi ani din viață altor țări. Mie mi se pare mult mai trist că nu există un mod de cooperare la nivel politic în România de astăzi, care să determine  talentele să rămână. Oamenii capabili să rămână. S-ar putea ca lucrurile să se schimbe.

Încă o dată, convingerea mea, pentru o țară ca România, este că lucrurile se vor schimba de la nivel local înspre capitală. Când vezi orașe ca Sibiu, Cluj, Oradea sau Brașov, îți dai seama că noi generații vor construi noi realități. Și eu cred foarte mult în asta. Iar aceasta este o perioadă de reinventare și de transformare pentru toată lumea.

Cum vă alegeți invitații pentru Salon-Insula 42?

Corina Șuteu: Îmi aleg invitații pentru Salon în funcție de o temă care mi se pare importantă la un moment dat și de personalitatea inspirațională a invitatului, sau de poziția-statutul pe care îl are: ministru, diplomat, funcționar internațional – pentru a „umaniza” aceste instituții și a da acces la ceea ce gândesc și vor să facă cei care decid în domeniul culturii.

Dar, în general, în afară de persoanele care au funcții, aleg personalități carismatice, care pot să converseze despre idei – noi am pierdut această obișnuință, esențială, a conversației; de aceea se și numesc „Saloane”…

Cum vedeți contribuția discuțiilor din cadrul Salonului, în conturarea unor soluții pentru problemele din sectorul cultural?

Dialogurile care se petrec online, prin Saloanele Insula 42, consemnează posibile soluții legate de sistemul culturii, dar ceea ce mă interesează, în primul rând, este ca subiectul „cultură și societate” să rămână prezent în spațiul public, atât cât pot să îl facă prezent aceste conversații. E trist că nu mai este prezentă pe agenda publică, de fapt, cultura. E prezentă retoric și atât. Și consecințele se văd. Pandemia ar fi fost o ideală ocazie să fie pusă în centrul atenției, din nou. Dar pentru asta ar trebui să avem politicieni mult mai luminați, mai vizionari, mai cultivați. Nu îi avem.

cover foto: Rozana Mihalache

articol publicat în Capital Cultural nr. 25