Recomandare de carte

”[…]aici totul trebuie fotografiat și păstrat, arătat acasă, unde clipele astea pe care le păstrează pentru mai târziu stau împăturite în rame soothers, în sufrageriile lor mult mai întunecoase, unde cinează cu prietenii și împart mici brelocuri cu Turnul Eiffel și magneți de frigider cu malurile Senei.

Teroarea nu e ce-și imaginează ei. Nu e un monstru care te atacă și cu care te lupți, dacă mori frumos, posteritatea îți face o statuie în piață și turiștii se fotografiază cu tine, își mănâncă înghețata și crepe-le, după care pleacă mai departe, la pas, să nu le scape nimic, să profite de banii pe care i-au strâns timp de un an pentru binemeritata vacanță.

Teroarea nu e deloc așa. E mai degrabă o ceață ușoară care se instalează treptat, nevăzută și ușoară la început, ca o pânză de pâianjen, întâi într-un colț și nu-i dai atenție, pe urmă crește cu fiecare clipă, nebăgată în seamă. La început dispar în ceață lucrurile neimportante, că doar alea stau prin colțuri, nici nu le vezi, n-ai neapărat nevoie de revistele străine, de exemplu. Care sunt în fiecare zi tot mai puține, și-așa nu se prea cumpără. Să nu aruncăm banii pe lucruri inutile, cine are nevoie de Pif și The Economist? Avem și noi Arici Pogonici și Era socialistă, pe astea să le cumpărați, că sunt ale noastre. Urmează un discurs din care aflăm că ceața nu e ceață, e suflul nou al viitorului, pe urmă mai vine un congres după care nu mai găsești nici cărți, dar biblioteca ți-e plină, citește literatură clasică, ce naiba, doar e validată, e calitate. Citește mai rar și nu mai bea cafea în ritualuri decadente intelectual-burgheze, n-au nevoie de lux, bem ceai rusesc, dar nici din asta nu mai găsești, nu importăm de la ruși. Să fim serioși, cine face o revoluție pentru ceai? Nu suntem americani. Ceața crește – te sufoci? Nu e ceață, tu nu știi să respiri, economisește aerul, dacă nu faci nimic respiri mai rar. S-a demonstrat științific, rezultatele au fost validate de încă un congres. Și-atunci nu respira, nu face, nu călători, asta ia energie, or, noi economisim energia. Și nu mai primești pașaport decât la cerere și aștepți luni de zile, respiri tot mai rar, din ce în ce mai rar, e drept, n-avem aer, dar trebuie să ne descurcăm cu ce-avem, că doar nu putem importa aer. Nu mai importăm nimic, suntem complet independenți, alt discurs, alt congres, cine-i ca noi? Între timp, ți-ai pierdut în ceața mândriei naționale săpunul și șamponul, dar, dacă nu te miști și nu respiri, nici nu transpiri. Întinde-te cât ți-e plapuma. Băgați-vă sub plapumă, un pluover în plus înseamnă cinci grade în minus, un alt discurs, un alt congres. Ceața se întețește – da, e ceață, acum putem s-o spunem, dar nu e a noastră, vine de la ruși și de la unguri, de la sârbi și de la polonezi, ba chiar de mai departe, din Occidentul pierdut în târfe și droguri , dar nu-ți face griji, pe tine te călăuzește prin ceață partidul și îți spune ce să vezi, iar tu vezi ce ți se spune. Lumină? Da, lumină avem, facem termocentrale pe șișturi bituminoase, ce dacă puterea calorică e de căcat? Și căcatul arde, s-a demonstrat științific. Tot la ultimul congres. Nu prea dă lumină, dar și-așa n-aveți ce să citiți, consumul de lumină e nejustificat, așa că se ia și lumina, la început o oră, noaptea, dacă tot dormi, ce-ți pasă? Pe urmă două – trei, cinci – șase, după o lună se ia și în timpul zilei, dar ziua e oricum lumină, iar seara mai aprinzi o lumânare, facem economie și ne plătim datoriile externe sub formă de tractoare și mâncare, că voi, popor gras ce sunteți, de-aia muriți pe capete, fiindcă mâncați prea mult – și asta s-a demonstrat științific, tot la un congres. Trebuie să slăbiți ca să fiți sănătoși, să circulați pe jos și să mâncați mai puțin. E greu? Da, firește că e greu, pentru că nu aveți educație, nu sunteți disciplinați, or, disciplina e cheia succesului. Dar lasă că vă facem noi educație, vă spunem noi când să vă treziți, ce să mâncați, cum să gândiți, că nu știți să gândiți decât după capul vostru de proști, voi nu vă cunoașteți nevoile, or, libertatea e necesitate asumată, lasă că vă arătăm noi necesitatea într-un alt discurs, la un alt congres: iată, acestea sunt necesitățile poporului, când poporul o să și le asume, poporul o să fie liber, cu adevărat liber. Ceața e deja un ecran gros, pe care se proiectează imaginea unui viitor luminos. Acolo mergem, drumul e lung, voi poate muriți pe drum, dar copiii voștri vor trăi fericiți. Nu e frumos să te vaieți pentru o lingură de ciorbă, ce, ciorba te face liber? Nici dacii, nici romanii nu cunoșteau ciorba, ia să ne respectăm strămoșii, că ei ne-au dat tot ce avem și ce nu ne-au dat punem noi de la noi, avem arheologii noștri, ce? Și voi trebuie să dați tot ce-aveți, că pentru copiii voștri dați, ei o să fie oamenii noi ai viitorului luminos, pentru care noi economisim acum lumina, dar o s-o primească ei înapoi însutit, înmiit. Și cu ce vă deranjează cartela de pâine și zahar, nu e ca-n război, că doar nu vă împuscă nimeni în stradă, femeile nu sunt violate pe capete, e pace. Și nu uitați să mulțumiți pentru asta în fiecare zi, iubituluiconducător, tovarășeideviață, partiduluicomunistromân, patrieiceleimaifrumoasedinlume, și iar mulțumiți, cu capul spre răsărit, dimineața, la amiază și seara. Cine nu mulțumește va fi aspru pedepsit.” (pag. 348,349,350)

ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, de Alina Nelega

Editura Polirom, 2019

Descriere:

„Contrar titlului (foarte subtil, de altfel), aici se derulează multe întîmplări care, adesea, te țin cu sufletul la gură, fiind menite să pună în evidență biografia accidentată a unei fete și, mai apoi, a unei tinere din Ardeal în întunecații ani ’80, aflată așadar într-o dictatură care invadează, fără scăpare, măruntele vieți și într-o societate patriarhală, în care aspirației feminine i se opune, întîi de toate, familia proprie, care trăiește încă în preistorie. Tocmai de aceea, feminitatea (în ipostaze diverse și sub aspecte variate, de la avînt la mutilare, cu dragostea, maternitatea și sexualitatea incluse) este tema dominantă a cărții. Desigur, mai există cîteva teme la fel de incitante, pe care cititorul le va descoperi în acest roman puternic și necruțător, pe care îl recomand cu căldură și cu încredere.” (Sanda Cordoș)

Despre autor:

Alina Nelega este cunoscută mai ales ca autor dramatic. Piesele sale de teatru sînt jucate și premiate la nivel național și internațional. Dublă laureată UNITER, „Autor european” la Heidelberger Stückemarkt, Honorary Fellow in Writing al Universității din Iowa, SUA, este profesor universitar și conduce masteratul de scriere dramatică al Universității de Arte din Tîrgu-Mureș.

Găsiți cartea aici.

Recomandarea cărții este făcută în colaborare cu Wednesday Book Club (club de carte din Sibiu). Îi găsiți pe Facebook și Instagram.

Cover photo: azopan.ro