A fost maraton de râsete, lacrimi, aplauze. A fost muzică, improvizație, agitație, muncă, dragoste. Au fost emoții, oameni, săli pline. A fost momentul în care la Sibiu a respirat teatru.

Timp de 25 de ore fără întrerupere, ne-am bucurat de spectacole de teatru, workshopuri, vizionări de filme, recitaluri de poezie, concerte și conferințe. Aflat la a VI-a ediţie, Festivalul „25 de ore de teatru non-stop” a avut și spectacole cu participare internațională. Deschiderea oficială a avut loc la Teatrul Național „Radu Stanca”. Pe scenă au urcat în premieră la Sibiu, cu spectacolul „4 x 4 personaje”, actorii Teatrului Spiritual București. Din distribuție a facut parte și cunoscutul actor Ioan Gyuri Pascu, care pentru a doua oară consecutiv, a deschis maratonul teatral. „Totul a fost într-o bucurie și un zâmbet, încât n-avea cum să iasă rău chiar dacă s-a luat curentul. Deci, a fost atat de frumos și am simțit asta din aplauzele publicului la sfârșit, încât mi-a venit și să plâng. Mă bucur că sunt a doua oară aici și că am avut onoarea să deschid încă o dată festivalul. Sibiul este un oraș al teatrului și atunci, oricine vine aici parcă primește din scaun  bucuria de a se uita extrem de atent și de a înțelege un spectacol cu toată  ființa. Nu numai cu urechile, nu numai cu ochii,  nu numai cu mintea, ci foarte mult cu inima. Mie, acest festival îmi aduce multă  bucurie. Iar  bucuria ușor-ușor te învață și calea către iubire. Atât de multă bucurie e în echipa aceasta care organizează festivalul, e minunat. De obicei, oamenii fac ceva cu un interes anume.  Eu  cred că interesul lui Bogdan și al echipei sale nu este decât acela de a primi teatru în inimă”, a spus actorul.

4x4 personaje, foto Cristian Bîscă

4×4 personaje, foto Cristian Bîscă

Bucurie au simțit și spectatorii, iar momentul în care a avut loc o pană de curent în tot orașul, i-a apropiat și mai mult de actorii de pe scenă. Cameramanii au luminat scena cu blițurile, oamenii au aprins telefoanele în sală, iar actorii au improvizat pe seama situației.  „A fost deosebit, special, limbajul foarte decent. A fost interesant să vezit toate ipostazele: actorul, regizorul, psihologul. Nu sunt doar povești din viața lor, ci din viața noastră de zi cu zi. Pana de curent a fost autentică, Ioan Gury Pascu e genial. Înainte de Revoluție am fost la Teatru București și mi-am amintit că și atunci a fost o situație asemănănătoare, iar Victor Rebenciug a zis: nu știam că o să venim cu lumânările și la teatru. Ei erau pregătiți, atunci se lua des curentul”, a spus o doamnă la sfârșitul spectacolului.

Printre spectatori l-am întâlnit și pe părintele Necula, de altfel, un  mare  iubitor  al artelor spectacolului. L-am întrebat ce înseamnă acest eveniment  pentru Sibiu: „Maratonul 25 de ore de teatru non stop înseamnă un vaccin cu metaforă pentru oraș, înseamnă o altă primăvară și antrenamentul pentru festivalul cel mare. Dar acela este al verii. Există o vârstă, la care se admit aceste 25 de ore de teatru, prin îngăduința unui oraș care are nevoie să iasă în stradă, să respire, să trăiască. Eu zic că din seara asta, Sibiul este un pic altfel.”

Teatrul a confirmat încă o dată, că una dintre funcțiile sale este de a aduce oamenii împreună. Actorii Teatrului Bis și voluntarii alergau de la o locație la alta, îi vedeam peste tot, la intrarea în spațiile de joc, la bilete, pe scenă. Cu programul într-o mână și cafeaua în cealălaltă, spectatori de toate vârstele, au pornit spre următoarele spații de joc. Unii vorbeau la telefon și își îndemnau prietenii să li se alăture. La librăria Humanitas, la spectacolul Pam Pam era coadă: „Mi-a placut foarte mult, e genial, l-am văzut și anul trecut, dar nu mă satur. Textele din trecut se aplică foarte bine și astăzi. Asta trebuie să ne dea de gândit, cum timp de 80 de ani nu s-a schimbat nimic. După asta vreau să merg la Unimat, am văzut că e interesant spectacolul, ceva cu păpuși în mărime naturală”, povestește o tânără.

Reflection, foto Cristian Bîscă

Reflection, foto Cristian Bîscă

După spectacolul Blackbird, toată marea de oameni din fața teatrului Gong intră în două microbuze ca printr-un miracol. În microbuzul spre hala UNIMAT se stă câte trei pe scaun, oamenii încep să discute între ei, chiar dacă nu se prea cunosc și chiar dacă e puțin oxigen înăuntru. Respiră teatru, oxigen poți inspira și mâine, mă gândesc și țin strâns bara din spatele șoferului. Acolo a începul Reflection, spectacol non-verbal cu păpuși în mărime naturală. Hala s-a umplut cu aproximativ 450 de persoane, care în ciuda frigului au savurat spectacolul. „Nu știu cât de aptă sunt să vorbesc la 12 noaptea. A fost foarte interesant, mie mi-a creat niște stări speciale”, ne împărtăşeşte o tânără. „Mi-a adus aminte de copilărie când mergeam la teatru de păpuși.  Eu zic că anul trecut au fost mai buni”, completează prietenul ei.

Era trecut de miezul nopţii, iar oraşul a prins viaţă, prin teatru. De la The Letter la Imperium, de la Imperium la Atrium, iubitorii de teatru făceau slalom printre spectacole. A doua zi, energia trebuia recăpătată, pentru că maratonul continua. De încărcarea bateriilor a fost responsabil Florin Coşuleţ prin tradiţionala înviorare în pijamale. Actori, organizatori, voluntari şi sibienii au animat centrul istoric, precum un artist dă alt aer unei clădiri vechi, prin desele sale. Sufletul a fost şi el energizat de un recital de poezie, lângă Podul Minciunilor. Acolo am aflat că poezia spusă de un actor e şi mai frumoasă.

Inviorare cuFlorin Coşuleţ, foto Cristian Bîscă

Inviorare cu Florin Coşuleţ, foto Cristian Bîscă

Ziua a continuat cu spectacole, conferinţe, live performance. La librăria Habitus, spectacolul Act like school a ridicat sala în picioare, iar aplauzele şi sunetele de bucurie au durat minunte în şir, motiv care mă face cred că acest spectacolul, care urmăreşte atitudinile elevilor, părinţilor şi profesorilor faţă de educaţie şi faţă de modul în care procesul educaţional este aplicat în România, se înscrie în cursa pentru cea mai aplaudată reprezentaţie. „Foarte intens totul. Am râs şi am plâns. Sunt replici adevărate pe care le auzim tot timpul, iar situaţiile, din păcate, le întâlnim în fiecare şcoală şi familie. A fost bun, prea bun”,  spune o doamnă.

Anul acesta, festivalul s-a desfăşurat sub egida „Europe for Festivals. Festivals for Europe” — o platformă ce reunește, ca urmare a unei jurizări internaționale, cele mai bune festivaluri din Europa. Din lista fac parte evenimente din treizeci și una de țări europene, dintre care evenimente precum Festivalul de Teatru de la Avignon și Festivalul Internațional de Teatru de la Edinburgh.

25 de ore de teatru non stop s-a terminat cu energie şi entuziasm puse într-un concert, marca Lipicioşii. „Deosebit de spectaculos a  fost. E al doilea an când  vin  la  maratonul teatral.  Eu zic ca Teatrul Bis își va pune  tot  mai bine amprenta pe viața culturală, nu numai din Sibiu, ci din toata țara. Actorilor le doresc  sa fie din ce în ce mai buni și mai performanți”, mărturiseşte un domn trecut de prima tinereţe. E luni şi în oraş încă se simte teatru. În staţia de autobuz, în autobuz, pe stradă, oamenii inspiră şi expiră impresii de la festival. Teoretic au fost 25 de ore, practic au fost amintiri pentru o viaţă.