Cântă muzică lumească, îi plac oamenii, poveștile, muntele și marea. Crede că oamenii se fac dor, a scos și un album cu numele acesta. E punctuală, carismatică, visătoare și empatică. Mădălina Pavăl e artista care povestește cu aceeași pasiune cu care și cântă. Anul acesta a venit la Sibiu de două ori, o dată a cântat pe Acoperișul Filarmonicii și a doua oară la Gala Anii Drumeției. Acum, are alături de ea 10 muzicieni cu multă experiență în spate, în formula Mădălina Pavăl Orchestra, iar Alexei Țurcan este producătorul muzical al trupei. Anul acesta au lansat Albumul ROIESC, iar, de curând, melodia „Ochi de prune”.
Cum ar putea s-o descrie Mădălina Pavăl, care acum încântă un public numeros alături de orchestra sa, pe acea Mădălina care încă nu se mutase în București?
Mădălina Pavăl: Bucureștiul face diferența, tipul de conexiuni și oamenii cu care m-am adunat aici au făcut-o pe Mădă de acum să o lase pe Mădă de la Baia, să aducă cu ea tot ce avea mai autentic și valoros de pe acele meleaguri. Eu, în naivitatea mea, vreau să îmi păstrez acele valori și bucurii și uite mă țin pe creanga pe care cânt în aceasta junglă numită București. Sunt lucruri care se schimbă și lucruri care rămân la fel; mie îmi place să rămân la fel și să se tot schimbe locurile în care cânt. Curajul pe care îl am acum pe scenă se datorează oamenilor cu care lucrez, dar și zâmbetelor și sclipirilor din ochii oamenilor din fața scenei care îmi spun că suntem pe drumul cel bun și facem bini.
Cum te simțeai cu proiectul tău solo și ce înseamnă călătoria muzicală alături de Alexei Țurcan? Ce s-a schimbat în procesul de creație și ce e nou în managementul trupei?
Mădălina Pavăl: Diferența este că înainte lucram în patru oameni și acum suntem de trei ori mai mulți. Management de familie numeroasă. Eu am tot povestit despre întâlnirea cu Alexei; chiar și eu am fost surprinsă că există cineva la fel de dispus să își asume riscuri, de a face cu adevărat ceea ce simte în forma în care și-o imaginează. Iar dacă asta implică să cânți cu 12 oameni, să îi plimbi prin țară, să ai o mașină alocată doar pentru harpă și contrabas, etc – atunci asta am făcut. Iar ce ține de tine, de creație, de acolo se declanșează tot.
Foarte bine ai spus „călătorie” pentru că muzica, pentru Alexei, chiar așa se întâmplă… pornește de la schița din studio, până la cum ne proiectăm performance-ul pe cea mai mare scenă imaginată. Suntem mari visători.
Te-ai născut în Bucovina, trăiești de câțiva ani în București și cutreieri țara în lung și lat pentru a cânta și încânta sufletele unei audiențe foarte variate. Unde este pentru tine „acasă”?
Mădălina Pavăl: Am acasă la mămica, am acasă la studio, în București, am acasă și pe drumurile pe care le facem prin țară; eu pot să mă simt acasă de pe bicicletă. Țin muzica după mini ca acasă să îmi sune bine.
Dacă ar fi să discutăm în procente, te-aș întreba cât la sută din ceea ce faci tu este pasiune nestăvilită + improvizație și cât la sută este talent + meșteșug + multă muncă?
Mădălina Pavăl: Eu muncesc foarte mult pentru ce facem noi, pentru aparațiile noastre. Țin mult la consecvență și la disciplină. Talentul îl activez doar pentru a face magie, un cântec odată scris, e ca aluatul care trebuie să rămână la dospit. Pasiunea e ca un metronom de neoprit, el nu se oprește și nici nu îl poți face să tacă. Îmi place să fac lucrurile cu intensitate și nu pot împărți în procente ce e muncă și ce e pasiune pentru că se suprapun.
Ați lansat albumul ROIESC sub label-ul Asphalt Tango Records dedicat stilului world music, iar spiritul și tradițiile bucovinene ies la iveală în creațiile tale muzicale. De ce altă cultură te simți apropiată? Există o țară care te-a fermecat prin tradiții sau particularitățile sale muzicale?
Mădălina Pavăl: Eu simt că ROIESC conține mai multe influențe, uneori chiar ne-românești. Speram să iasă la iveală mai degrabă ceva tradițional-pământesc și viu, întâmplător suntem moldoveni (eu și Alexei), de pe aici. Ne place să-i zicem muzică lumească, de dans, de mers la pas sau de fugit pe deal. Mie îmi place muzica fado, să fie ceva în picioarele goale, lui Alexei știu ca-i plac sonoritățile din Caucaz. Peste toate astea vin cuvintele și poveștile. Acestea-s românești.
Preferi să cânți în contexte mai intime, de concert de club sau îți place mai mult conceptul de open space, de gradină și de festival?
Mădălina Pavăl: Eu am învățat să cânt fiind pe vârf de munte. Acolo mă simt și acum în largul meu. Dar la ce muzică am făcut în ultima vreme, simt că trebuie dăruită oamenilor, indiferent de dimensiunea scenei. Anul asta am cântat și pe scene mici, și pe scene mari, am făcut schimb de energie în tot felul de spații și în aer liber. Mi-ar plăcea să pot aduce lumea în natură la fiecare concert. La mare și la munte.
Ați lansat de curând „Ochi de Prune” un cântec despre prima iubire. Pentru Mădălina Pavăl există o diferență între iubirea adolescentină și genul de iubire matură?
Mădălina Pavăl: Pentru Mădălina există chemarea de a cânta și faptul că am ales să scriu despre iubire este un mare pas înainte. Mi-am dorit de multe ori să scriu despre iubire ( și ieșea dor). Un mare pas, apropo de Mădălina din prima întrebare, e un proces natural pentru mini. Oamenii își scriu propriile povești în cântecele pe care le ascultă și eu sunt convinsă că aici sunt multe povești pentru că iubirea are multe, multe cărări și toate sunt întortocheate.
*material publicat în Capital Cultural nr. 33, ediția tipărită
