de Cosmin Ignat

Puțini sibieni cunosc detalii despre această adevărată comoară ascunsă a orașului-municipiu în care locuiesc: cartierul Gușterița. Ba mai mult, mulți dintre aceștia se și feresc a călca în această zonă sau sunt unii care nu au fost niciodată acolo. Totuși această stare de fapt nu reprezintă neapărat un lucru negativ. Putem afirma că e tocmai bine că acest colțișor verde este ocolit de iubitorii de televizor cu ale sale reality-show-uri. Puțini cunosc faptul că în Gușterița se respiră cel mai curat aer din Sibiu, poți admira (destul de des) animale sălbatice: de la fazani, iepuri sălbatici, vulpi, căprioare etc. Și sperăm să rămână așa, în ciuda avântului imobiliar existent aici în ultima perioadă…

Guşteriţa nu a fost dintotdeauna un cartier al Sibiului. A fost o localitate distinctă, cu administraţie proprie (chiar dacă era strâns legată, mai ales din punct de vedere economic, de fratele mai mare şi mai bogat, Sibiu). Acesta păstrează încă farmecul medieval cu ale sale străduțe neasfaltate, oameni primitori şi cu o liniște specifică unor asemenea așezări. Este cea mai veche zonă locuită din actualul spaţiu al municipiului Sibiu. Aici a existat un cadru roman (care purta numele de Caedonia) dar şi, cel puţin, o comunitate slavă, a cărei necropolă a fost descoperită de arheologi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Coloniștii sași care au sosit aici mai târziu fac parte din primul val de colonizare, populând  regiunea la sfârșitul secolului al XII-lea. Localitatea este menționată, pentru prima dată, în 1309. La acea dată, în procesul între capitolul din Alba Iulia și decanatele săsești, printre martorii participanți este amintit și parohul Johannis de villa Umberti / Humberti. La începutul secolului al XIII-lea se construiește o bazilică romanică de la care se păstrează pilonii pătrați, bolțile în cruce ale colateralelor, absidiola de S, precum și urme ale portalurilor de sud și nord. La sfârșitul secolului al XV-lea, biserica este transformată în stil gotic. Absida centrală romanică e înlocuită de o absidă gotică poligonală. La 1658 biserica e devastată (a câta oară…?), de tătarii invadatori. La 1662 biserica e refăcută. Fondurile necesare sunt colectate prin intermediul parohiilor luterane de pe pământul crăiesc la 1742, pe deasupra fațadei de vest a bisericii, este ridicată o clopotniță masivă.

BeFunky_P2130008.jpg

Curtea bisericii fortificate este o adevărată oază de liniște. Se mai simte parcă aerul medieval și, dacă sunteți destul de atenți la această atmosferă, câteodată, fiorii spaimei și deznădejdii pot să vă cuprindă la gândul invaziilor pe care le-a avut de îndurat micuța localitate, a asediilor bisericii apărată curajos de puținii ei locuitori.

 Localitatea Gușterița a făcut obiectul unui film documentar, realizat în anul 2004 de către Eva Stotz: Atingerea pământului. Filmul analizează problema emigrării sașilor transilvăneni în Germania concentrându-se pe cazul particular al sașilor din Gușterița (documentarul poate fi vizionat la Studioul Astra Film din Sibiu).

Important este și cimitirul sașilor unde este înmormântat Johann Michael Ackner (1782-1862), preot în Gușterița, geolog dar și unul dintre pionierii arheologiei din Transilvania. Un om extraordinar cu o viziune unică, șlefuită de studiile superioare desăvârșite la Wittenberg și Göttingen unde a studiat teologie, istorie, arheologie, filozofie, științele naturii, anatomie etc. Tată a nu mai puțin de 12 copii, acesta a primit în 1858 titlul de „Consilier imperial”.

            Așadar, există suficiente motive pentru o mini excursie de week-end în Guşteriţa (pe jos, ori cu bicicleta).

Foto: Valentina Ignat