După un an în care s-a desfășurat exclusiv online, cea de-a 28-a ediție a Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a prilejuit în 2021 întâlnirea artiștilor cu spectatorii, în sălile de spectacol. O bucurie a revederii mult așteptată și binevenită spun oamenii care au venit special pentru festival din diferite țări ale lumii.
Am întrebat câțiva invitați cum văd lumea artistică după o perioadă îndelungată de restricții și cum au simțit anul acesta atmosfera festivalului.
Vasile Șirli-compozitor
”Mi se pare că artiștii, prin ceea ce fac, prin ceea ce arată acum, au un entuziasm probabil diferit față de cel de dinainte de criza sanitară, pentru că se simte o oarecare conștientizare a fragilității în care trăim și, in acelasi timp, există dorința imperioasă de a se exprima, de a arăta ceea ce au făcut în ultimul timp. Iată, după un an și jumătate, au ocazia să joace în fața publicului, cu nerăbdarea artistului să regăsească spectatorii. Ca dovadă, la FITS am avut impresia că la unele spectacole dansatorii, actorii, muzicienii aveau nevoie, mai mult ca oricând, de participarea publicului, de aplauzele lui. Sigur, publicul vine la spectacole puțin mai temător decât era de obicei, și aceasta este o consecință a acestei situații cu totul speciale, dar nevoia de public a artiștilor a fost primită cu caldură și emoție.
A fost o atmosferă entuziasmantă, pentru că echipa aceasta, a domnului Constantin Chiriac, este cu adevărat excepțională și a reușit să facă un remarcabil festival, chiar în condiții incerte, cu înlocuiri de ultim moment, datorate interdicțiilor de călătorie. Mi se pare că festivalul a avut o căldură anume, un fel de intimitate și complicitate venite din dorința artiștilor de a fi prezenți, de a onora eforturile acestei echipe, și din dorința publicului de a vedea spectacole, un fel de complicitate care este foarte interesantă ca fenomen. Sper ca festivalul să revină în iunie, pentru că este o perioadă, cred, mai bună, să aibă loc la începutul vacanțelor, nu la sfârșitul lor”.
George Banu- teatrolog
”Eu în perioada care a trecut m-am odihnit mai mult, am fost mai liniștit mai puțin obosit dar ce mi-a lipsit a fost faptul de a nu mai fi sigur de viitor. După izolarea din timpul pandemiei la Paris, regăsesc Sibiul și între sală și stradă strada e prioritară. Mă bucur foarte mult de tot ce am văzut până acum, aici. E un loc de sărbătoare socială pentru că nu știm ce ne va aștepta la toamnă. Deci, să profităm acum de Sibiul în sărbătoare.
E o dată puțin defavorabilă pentru spectacolele de teatru pentru că studenții nu mai sunt aici, toată lumea este încă în vacanță. Niciun festival de teatru nu are loc în august. Un festival ar trebui să se termine la sfârșitul lui iulie sau poate să înceapă la reîntoarcerea oamenilor în oraș, în jur de 15 septembrie, dar în același timp Constantin Chiriac avea nevoie de această dată pentru a putea programa spectacolele că și așa au fost destul de multe abandonuri”.
Sever Voinescu- jurnalist
”O, săracii artiști! Chiar asta vă spun: o săracii! Fără îndoială pe ei i-a lovit foarte mult pandemia. În fine, și pe noi, cei care scriem, dar mai ales pentru cei care practică o artă în contact direct cu publicul a fost devastator. Prin urmare, i-am regăsit acum cu o fervoare și o energie extraordinară, ca și cum ar vrea să recupereze un an pierdut. Toți sunt energici, vor să facă, sunt plin de idei, de proiecte dar în același timp trebuie să vă spun că simt îndărătul acestei energii teama. Le e teamă că vine din nou. Acum, uite, vorbim despre valul patru. Ce se va întâmpla? Cum va fi? Pentru că mi-am dat seama că ceea ce i-a tulburat foarte tare nu a fost simpla absență a publicului, oprirea propriu-zisă, ci a fost faptul că autoritățile au părut că se comportă complet ilogic. Vă reamintesc că astăzi spuneau că e voie cu o jumătate de sală, mâine închideau, poimâine —cu trei sferturi de sală, răspoimâine iarăși închideau. Acest gen de a gestiona pandemia cred că i-a traumatizat și acum ei au un fel de fervoare și am sentimentul că e și teama în spate că iarăși intrăm într-o nebunia de-asta și trebuie să facem acum. Deci este o foame de a popula clipa, pentru că le e teamă că ceea ce s-a întâmplat se va întâmpla încă o dată. Cam asta simt când vorbesc cu ei”.
Mihai Malaimare- actor
”În ʼ92 a mai fost o criză similară. Publicul a părăsit teatrul, atras de spectacolul politic din stradă. Teatrul românesc a avut înțelepciunea să aștepte. Nu cred că a avut-o pe aceea de a înțelege fenomenul, de a înțelege că ceva s-a schimbat în lume și că nu se mai adresează aceluiași tip de public, lucru care a fost după aceea confirmat de evoluția întâmplărilor: apariția teatrului underground, nefericirile sau fericirile atâtor actori care nu au angajament… Astăzi e pandemie. Reală sau nu vorbim despre pandemie. Nu are cum să mai fie la fel. Teatrul va alege: ori în tabăra celor care vor guvern mondial și o singură țară, ori în tabăra celor care vor să își apere dreptul la viață, care vor să își apere dreptul la egalitate și să uite ideea de sclavie pentru totdeauna. Va alege teatrul și va culege ulterior roadele alegerii pe care o va face. Nu ne putem aștepta că de mâine se dă voie să ne reluăm viața la fel, pentru că ceea ce se întâmplă cu noi acum este împotriva genomului uman.
Legat de festival, trebuie să spun că mi-a plăcut foarte mult, că m-am simțit într-un spațiu guvernat de profesioniști, care știu ce fac. M-am întâlnit ieri cu o echipă care stă în spatele trupei mele vizavi de spectacolele pe care le are în festival, o echipă care nu vorbește mult, care înțelege, execută și rezolvă imediat niște probleme. Asta înseamnă că suntem într-un spațiu al profesionalismului, ceea ce mă bucură teribil”.
Bobi Pricop- regizor
”Deocamdată mi se pare că lumea e încă destul de precaută. Adică e bucuria asta de a ne întâlni, de a face proiecte, de a relua spectacole, dar undeva există gândul că nu știm ce o să se întâmple. Cred că suntem într-o perioadă de tranziție spre o etapă necunoscută, în care ar fi bine să continuăm să testăm și zonele digitale, pentru că în perioada asta ne-am dat seama cât de important e de fapt și online-ul pentru a comunica artistic. Iar noi nu prea aveam know-how în spațiul ăsta virtual, așa că am experimentat mult și cred că nu ar trebui să renunțăm la direcția asta. Văd situația în care suntem acum ca pe un fel de stare de libertate conținută, dar în speranța că n-o să ne întoarcem la restricțiile foarte stricte, cred că e important să ne bucurăm de orice formă de întâlnire, repetiție, festival, oameni cu care să vorbim față în față.
Revenirea la Festivalul de la Sibiu a fost extraordinară, mai ales că am avut și deosebita onoare să primesc, în cadrul Galei Celebrităților, premiul „Iulian Vișa”. A fost un moment super special. Am fost implicat și în regia galei, am participat la tot felul de evenimente, spectacole-lectură, dezbateri. A fost destul de intens și m-am bucurat să regăsesc efervescența asta de a urmări spectacole din toată lumea, chiar și câte trei-patru pe zi, de care mi-era așa de dor. De altfel, orașul îl regăsesc mereu la fel de chill, mi-am petrecut destul de mare parte din ultimul an și jumătate în Sibiu, pentru că am regizat patru spectacole aici: Live, Conferința iraniană și Aici, la Teatrul Național Radu Stanca și Micul Prinț la Gong”.
*Foto reprezentativă: Feerie de vară/Dragoș Dumitru
