FITS 25/Highlights

Noh și Kabuki, dansuri contemporane africane, teatru și jazz. Coregrafii acompaniate de sunetele mașinii de scris sau inspirate din mișcarea mulțumilor de oameni. Spectacole regizate de Eirik Stubø, Hideki Nodaș sau Timofey Kulyabin. Industrializare, capitalism, stilul flex, întâlnirea finala, dragostea pentru părinți: Highlights-urile FITS 2018.

 „O sticlă verde”, Hideki Noda, Japonia

„O sticlă verde”, este o coproducție Tokyo Metropolitan Theatre în asociere cu NODA・MAP. Spectacolul are la bază piesa scrisă de celebrul dramaturg, actor și regizor Hideki Nodaș. La premiera care a avut loc în Japonia, din distribuție a făcut parte legendarul actor Kabuki, Kanzaburo Nakamura XVIII, distins cu o stea pe Aleea Celebrităților din Sibiu. Spectacolul, construit atât într-o manieră Noh, cât și Kabuki, explorează dimensiunile absurdului și ale modernismului, prin culori vibrante și o estetică ce amintește de comediile japoneze. Hideki Noda obișnuiește, în creațiile sale, să îmbine elementele japoneze moderne cu cele tradiționale ale acestei culturi.

CION , Market Theatre, 2017. Foto: Siphosihle Mkhwanazi

„Ravel-Bolero: Cântecul dansului”, Vuyani Dance Theatre, Africa de Sud

Vuyani Dance Theatre este o companie de dans african contemporan, înființată în 1999 de directorul artistic executiv, Gregory Maqoma. Trupa îmbrățișează, într-un mod dinamic și teatral, gusturile, motivațiile și culturile care dau forma unicității societății sud-africane. Numărându-se printre cele mai bune și mai provocatoare companii de dans, Vuyani Dance Theatre a susținut spectacole de excepție în Europa, America, Mexic și Noua Zeelandă, iar la Sibiu aduce în luna iunie spectacolul „Ravel – Bolero: cântecul dansului.”

„Trei surori”, Novosibirsk State Academic Drama Theatre “Red Torch”, Rusia

Regia spectacolului aparține lui Timofey Kulyabin, unul dintre cei mai tineri și mai proeminenți regizori din Rusia. Povestea celor trei surori care își doresc să ajungă la Moscova pentru a-și îndeplini visele, este transpusă în limbajul semnelor, cu traducere în limbile română și engleză. Spectacolul a fost distins, în 2016, de Asociația Criticilor de Teatru, cu premiul „Producția anului”.

„Din jale se întrupează Electra”, Det Norske Teatret, Norvegia

Spectacolul de teatru regizat de Eirik Stubø combină tragedia de familie scrisă de Eugene O’Neill cu piese de jazz interpretate live. După premiera din 2012, a primit atât recunoașterea criticilor, cât și două premii Hedda: unul pentru Cel Mai Bun Actor (Torbjørn Eriksen), și altul pentru Cea Mai Bună Actriță într-un Rol Secundar (Gjertrud Jynge). Prestația uimitoare și intensă a actorilor, cât și trio-ul superb de jazz de pe scenă, oferă publicului o experiență sfâșietoare și extraordinară a piesei de teatru scrisă de Eugene O’Neill, bazată pe „Orestia” lui Eschil.

„Mono Lisa & Kosmos & O Balcao de Amor”, BJM – Les Ballets Jazz de Montréal, Canada. Foto: Pascal Duchesne.

„Mono Lisa & Kosmos & O Balcao de Amor”, BJM – Les Ballets Jazz de Montréal, Canada

„Mono Lisa” este un spectacol de dans acompaniat de zgomotele mașinii de scris. Începe pe mai multe rânduri, în timp ce o lumină puternică este proiectată pe scena întunecată, creând atmosfera unei fabrici. În acest spațiu bizar, în care regăsim sunete și viziuni de fier și oțel, o pereche de dansatori în costume de culoarea ruginii se învârte și se răsucește, se înfășoară și se încolăcește, executând mișcări extraordinare și rapide.

În Kosmos, coregraful Andonis Foniadakis se inspiră din lumea în care trăim, din ritmul frenetic al vieții urbane cotidiene. Observațiile lui au reprezentat punctul de plecare pentru crearea unei coregrafii inspirate din mișcările mulțimilor de oameni, momente de zbucium și agitația generală a orașului. Foniadakis caută o contrapondere, aducând frumusețea în prim-plan și transformând mișcarea frenetică într-un dans care aduce oamenii laolaltă într-o manieră veselă și eliberatoare.

După o excurise în Cuba, Itzik Galili a fost inspirat de Regele dansului Mambo, Pérez Prado, pentru a crea O Balcao de Amor. Spectacolul este unul energic, în care Itzik Galili folosește această muzică atemporală. Este o asociere pe care Galili o umple cu multă comedie, lejeritate, entuziasm și o absurditate seducătoare.

„American Dance Show”,  Reggie (Regg Roc), Peter Sellars & The Flex Community, SUA. Foto: Clementine Crochet, Courtesy Park Avenue Armory.

„American Dance Show”,  Reggie (Regg Roc), Peter Sellars & The Flex Community, SUA

În 2015, dansatorul-pionier Reggie (Regg Roc) Gray și regizorul vizionar Peter Sellars au creat spectacolul „FLEXN” în colaborare cu comunitatea de dansatori flex din East New York, Brooklyn. Spectacolul se rezumă la stilul de dans flex, transformându-l dintr-un stil combativ individual, într-o muncă colaborativă a activismului social fără limite, a schimbului dintre oameni și a curajului artistic. Include scene create de 15 dansatori din compania de dans The D.R.E.A.M. (Dance Rules Everything Around Me) Ring. Spectacolul este parte a proiectului „American Democracy Series”, iniţiat şi realizat de ArKtype/Thomas O. Kriegsmann.

„Laptele mamei”, Kibbutz Contemporary Dance Company, Israel

Un Cântec de Dragoste pentru Părinți. Directorul artistic, Rami Be’er, analizează, prin intermediul dansului, iubirea părinților săi, supraviețuitori ai Holocaustului, pentru moștenirea culturală europeană pe care i-au transmis-o lui. Acolo, în „cavernele dansului”, reușește, pentru un moment, să trezească fragmente de amintiri din viața și cultura pe care a primit-o de la tatăl și mama lui. Pe o scenă luminată parțial de un candelabru care atârnă în centru, el creează atmosfera unui spațiu întunecat din care răzbat bătăi de inimă.

„Hieronymus Bosch: Grădina desfătărilor”, Compagnie Marie Chouinard, Canada

Spectacolul este bazat pe o coregrafie în trei acte, realizată după renumitul triptic „Grădina Desfătărilor Umane”. Actul 1: Lumea viciilor (panoul central), Actul 2: Infernul (panoul din dreapta), Actul 3: Paradisul (panoul din stânga). Așa cum un coregraf își poate începe procesul de creație cu o piesă muzicală, eu am ales să încep de la tabloul lui Bosch. Și la fel cum un coregraf poate alege să „adopte” o anumită partitură muzicală (sau nu), eu am ales să „adopt” pictura lui Bosch, spiritul său. Ce bucurie să te înclini în fața unei capodopere! (Marie Chouinard)

„Regele moare”, Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” București, România. Foto: Florin Ghioca.

„Regele moare”, Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” București, România

Textul este cea mai caldă, înduioșătoare și sinceră mărturisire a omului Eugène Ionesco despre marea întâlnire finală. Neliniștile nesfârșite, agonia permanentă din jurnalele sale își găsesc transpunerea dramatică într-unul dintre cele mai profunde „poeme” despre moarte și acceptarea ei. O metaforă alegorică a trecerii, o confesiune în oglindă a propriei conștiințe. Un spectacol de o emoție copleșitoare, în care fiecare dintre noi joacă rolul principal.

„Între control și nebunie”, Kolben Dance Company, Israel

Între control și nebunie este o călătorie poetică și dinamică, care oferă, literal și metaforic, o experiență captivantă și energică a dansului. Acest spectacol s-a inspirat din experiența trăirii la limită și se desfășoară la granița dintre tensiunea internă și externă, explorând, în același timp, relațiile dintre cele două. Se bazează, în principal, pe experiența trăirii în Ierusalim, orașul păcii – care nu a avut parte de nici un moment de pace în întreaga sa istorie.

*Foto reprezentativă: de Eyal Hirsch, „Laptele mamei”, Kibbutz Contemporary Dance Company, Israel.

*articol apărut în Capital Cultural nr. 12 –  ediție specială FITS 2018