Jurnalistul şi omul de cultură Emil Hurezeanu a primit titlul de “Ambasador al Sibiului”, din partea Asociaţiei pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu. Viceprimarul Astrid Fodor i-a înmânat distincția, în prezența mai multor oameni de cultură și de afaceri din mediul sibian și declarat că este de apreciat modul în care a reușit să promoveze Sibiul prin eleganță, credibilitate și profesionalism.
Reporter: Aţi spus că e o onoare apăsătoare şi o bucurie vie acest titlu. Simțiți că aduce și unele obligații?
Emil Hurezeanu: Obligațiile le aveam oricum, ca reprezentant al Sibiului şi cetățean al acestui oraş. Sigur, acum e o obligație nu formală , e o obligație informală dar mă bucur că eu recunoscând de fiecare dată Sibiul, acum mă recunoaște și Sibiul pe mine. Se stabilește un raport nemijlocit între mine și orașul meu natal. Sigur, voi face tot posibilul să fiu mai apt și mai capabil de a reprezenta orașul atât și cum pot.
Rep.: Ce-i lipsește Sibiului pentru o vizibilitate mai mare?
E. H.: Cred că orașul are resurse importante dar ar trebui să depășească un grad de rezervă nedatorată, provincială. Adică trebuie să își recompună resursele și simbolurile la un nivel mai mare. Dar între timp acest nivel mai mare recunoaște importanța orasului. E vorba de ghiduri turistice și culturale. Culmea că Sibiul are o prezență și vizibilitate mai mare în Europa și în străinătate decât la București, prin resursele lui. Asta ar trebui să facă, să fie mai prezent în România. Ar fi prima depășire a provincialității. Dar aproape ca se va întâmpla asta pentru că sibienii au un președinte.
Rep.: Ați crezut tot timpul în victoria lui Klaus Johannis?
E. H.: Am mizat pe faptul că este un personaj nou care s-ar putea să vină în întâmpinarea schimbării de generație, de atitudine, de mentalitate care în ultimii 25 de ani s-a consumat. Deci e o schimbare care s-a făcut în timp și acum și-a impus semnele și semnalele. Johannis era pregătit să preia aceste mesaje. Sau el s-a transformat în ecranul pe care s-au proeictat toate aceste asteptări. De aici și succesul lui.
foto: Gabriela Cuzepan
Rep.: Cum vă identificați cu Sibiul?
E. H.: Întru totul. Părinții mei trăiesc aici, eu am o locuință aici, mă plimb ca sibian pe străzi, în piețe, îmi văd foștii colegii de liceu, prietenii noi, prietenii vechi. Nu am alt oraș.
Rep.: Și Bucureștiul?
E. H.: Bucureștiul este o scenă în care încerc să fac față.
Rep.: Există o concurență între cele două orașe?
E. H.: Nu. Nu există. Bucureștiul este o chintesență a României. Agitată, mișcată poate și fracturată, necoerentă . Este o realitate dinamică. Bucureștiul nu concurează nici cu Iașul, nici cu Brașovul, nici cu Timișoara. N-are cum. Bucureștiul are o forță a lui de atracție, explicabilă. Noi toți suntem de undeva dar când ajungem acolo nu mai plecăm. Acesta este motorul Bucureștiului.
