Desenele artistului Dan Perjovschi sunt cunoscute în toată lumea. Latura umoristică se îmbină cu cea critică, dar mesajul este unul cât se poate de serios. Lumea socială și politică, problemele actuale de la nivel global până la cel local sunt subiectele pe care le abordează. Dacă desenele par simple la o primă vedere și te duc cu gândul că și tu le-ai putea realiza, de fapt, în spatele lor se ascund ore de muncă. Ore care sunt transpuse mai întâi în carnetele de lucru, apoi ajung pe zidurile muzeelor din lume precum: MoMA (US), Rupert (LTU), Kiasma (FIN), Reykjavik Museum of Art (ISL), Van Abbe Museum (NL), Tate Modern (UK), Para/Site Art Space (HK) sau pe „Zidul lui Perjo”, de la Sibiu, așa cum îl numește multă lume.
Printr-un proiect editorial inedit, intitulat„The Book of Notebooks“ / „Cartea carnetelor“, o parte din carnetele lui Dan Perjovschi au fost publicate într-un tiraj limitat, ca parte a programului editorial P+4 Publications inițiat de Asociația pepluspatru dedicat artiștilor români contemporani. Cartea a fost lansată în 21 martie la Viena și în 20 aprilie la București, după care vor urma și alte orașe din țară și străinătate. Am stat de vorba cu artistul despre acest proiect și rolul unor astfel de publicații în zona artei vizuale și nu numai.
Dan Perjovschi, „The note of notebooks” este primul proiect editorial care cuprinde carnetele de lucru ce stau în spatele desenelor dumneavoastră. Cum s-a concretizat această idee?
Dan Perjovschi: S-a dezvoltat cumva în timp. Eu țineam carnetele ca un mic atelier de pus în buzunar, dar în timp, pentru că produceam două-trei carnete pentru fiecare proiect pe care l-am făcut undeva în lumea asta, ele însele au devenit un fel de medium. Lumea poate le consideră schițe, eu nu le consider schițe, ci sunt desene definitive. Pentru că, pentru mine nu execuția sau forma desenului contează, ci ideea lui. Deci, astea în timp s-au strâns și au devenit o cantitate remarcabilă. Și mă tot gândeam cum să fac, pentru că e bine ca din când în când un artist să facă un fel de arhivare cu ceea ce produce, să aibă o privire globală. Și gând la gând cu bucurie, Alina Șerban care este curator, critic de artă și editor de carte de artist, începuse o serie de proiecte editoriale unde analiza diverși artiști din România. Partea mai puțin vizibilă din munca lor sau anumite proiecte mai puțin uzuale, în cazul meu carnetele pecare nu le arătam neapărat. De aici a pornit ideea să facem o carte, care a tot crescut, iar în clipa de față e un index, un fel de antologie care are o mare ambiție să listeze toate carnetele făcute de mine vreodată, atât cele aflate în colecții publice cât și cele din colecții particulare. Pentru că, în unele cazuri, muzeele în care eu fac lucrări vor să păstreze „semințele” și atunci carnetul x se găsește în locul în care acum 10 ani eu am făcut nu știu ce proiect. Acum vrem să le adunăm la un loc și să se vadă cumva mișcarea în timp, să spunem. Adevărul este că eu singur nu aș fi putut face munca asta. Eu, ca artist, după o vreme nu mai pot să-mi văd desenele, așa că am avut nevoie de un editor și am avut noroc să dau de Alina.
Câte carnete sunt cuprinse în această carte?
Dan Perjovschi: Cred că sunt vreo 35 de carnete reproduse integral, de la prima până la ultima pagină. De obicei, eu pe ultima pagină scriu ce am de făcut, unde e hotelul, mi-aduc aminte de alte desene din alte carnete, acolo e partea de context cumva pe care o veți regăsi în publicație. Fiecare carnet are de la 100 la 200 de pagini. Sunt vreo 750 de pagini în total. Au fost publicate chiar și primele mele carnete din 1994. Atunci eu le făceam de mână, erau ca un fel de jurnal, erau despre mine mai mult. La vremea aia nu aveam bani să-mi cumpar carnete din magazinele occidentale, apoi am avut și nu am mai făcut de mână și nu mai erau despre mine, ci despre lumea în care mergeam. Sunt foarte multe imagini, cred că sunt sute în cartea asta și dacă te uiți cu atenție vezi cum s-a transformat linia și subiectul și felul în care eu mă uit la lume. La început era veșnica plângere „eu din Est, vai de capul meu, n-am nici una nici alta” și ajung la ce face Trump, de exemplu.
Deci, sunt carnetele din 1994 și altele din 1999, făcute de mână care nu sunt o cronică a lumii sociale și politice, ci mai mult o cronică a mea și ce mi se întâmpla mie. Apoi carnetele se transformă. Cred că pentru fiecare an am reprodus două sau trei carnete , în carte. Dar să știi că nu sunt publicate numai desene reușite, că asta e mișto la carnetele astea, sunt un poligon de încercare. Dacă ești atent, vezi cum se formează o idee, că nu vine din prima de fiecare dată. La unele nu reușesc să formulez un text sau o imagine și ele rămân nefăcute, sau greșite, sau duse până într-un anumit punct. Altele au venit din prima, altele au fost lucrate foarte mult până au ajuns pe zid. Pentru un public neavizat cartea aceasta e doar o masă enormă de muncă, un public avizat poate să găsească înăuntru tot felul de lucruri.
Acum, tebuie să mai spun un lucru. Cartea e finanțată parțial de AFCN. Fondul acesta național de când a deschis o linie pentru cărți, se vede pe rafturile librăriilor și bibliotecilor din România. Au apărut cărti de artist sau albume de artist datorită acestui fond. O parte dintre acestea sunt distribuite internațional ceea ce e un mare plus. Alina Șerban a inițiat o serie. Înaintea mea a fost Ioana Nemeș, care din păcate a murit foarte tânară, apoi Ciprian Mureșan, ambele sunt nume de circulație internațională. Ea umează să mai facă așa ceva atâta timp cât are aceste fonduri la dispoziție. În cazul meu, am mai adus cațiva sponsori personali, Galeria Gregor Poddar din Berlin care mă reprezintă și unul din centrele de artă din Dortmund, unde am expus. Deci am mai găsit și eu finanțare pentru că o carte de genul ăsta e foarte scumpă. Adică prețul de piață va fi foarte mic pentru că sunt bani publici și asa e înțelegerea să rămână un preț cât de cât acceptabil pentru cetățenii români. Pentru Occident nu, acolo o carte de-asta ar fi 60 de euro, dar aici va fi sub 20 de euro.
Cum să ne raportăm la această carte?
Dan Perjovschi: Lumea să nu o ia ca pe o carte cu poante sau ca pe o carte umoristică, deși desenele dinăuntru au destul umor. Trebuie să o ia ca pe un index, deci e o carte foarte grea și la propriu și la figurat. E o carte în care poți să cercetezi. Poți să te uiți la ideea de Europă, cum o văd eu de-a lungul a 15 ani, nu e o carte care să te amuze, e o carte dificilă, grea.
Ați lansat cartea la Viena, apoi la București. Ce urmează?
Dan Perjovschi: Probabil urmează și Sibiu. Cei din Timișoara au zis ca vor să mergem și acolo, apoi Alba. Și mai vedem. Din păcate, la câți bani am avut, nu am putut tipări decât o ediție limitată de 600 de exemplare, din care sponsorii primesc o parte. O editură din Germania a comandat deja câteva. Noi încercăm să o ducem în cât mai multe orașe și din România și din străinătate pentru că interesul e să circule internațional, nu neapărat să o vinzi repede. Pentru mine ca artist interesul e să apară în cât mai multe librării din muzee importante ale lumii. Deocamdată a mers destul de bine, mă întreabă foarte multă lume de unde o poate achiziționa. Trebuie să recunosc că tipul ăsta de carte e foarte dificil în România pentru că e foarte scumpă pentru români și e foarte nișată. Și mai e problema că la noi același public care cumpără cărți merge și la teatru și la expoziții, film etc. Deci e o presiune pe un public care e destul de restrâns numeric. Așa că nu-mi fac mari iluzii, dar știu că e foarte multă lume interesată dintre profesioniști și asta mă bucură.
surse foto: facebook
