Publicul de film și publicul de teatru au multe în comun, mai ales aici, la Sibiu unde găsim câte un festival pentru fiecare artă. În premieră, Astra Film Festival a deschis ediția a 22-a cu un spectacol de teatru documentar- Double Bind. Un spectacol cu actori români și maghiari care au dat frâu liber sentimentelor și gândurilor ascunse ale ambelor comunități. Acele gânduri despre care știm că există, dar nu vorbim despre ele.
Double Bind este regizat de Alina Nelega – autor dramatic și om de teatru și Kincses Réka- regizor de film. Au lucrat împreună la un spectacol de teatru care apelează la tehnica filmului documentar: nu inventează nimic ci captează bucăți de realități. Accentul cade pe miza socială, nu pe cea teatrală. „Este un spectacol destul de personal. A fost propunerea Alinei să-l facem. Am început scriind texte personale pe care ni le-am trimis prin e-mail. Eu am scris despre experiențele mele cu românii, ea despre experiențele cu ungurii. E foarte important că am fost oneste una față de cealaltă, fără să depășim vreo limită. Mă bucur că organizatorii Festivalului Astra Film s-au gândit să deschidă ediția 2015 cu un spectacol de teatru. Mie nu mi se pare normal ca aceste lumi să fie atât de separate, când de fapt, ele se completează”, spune Kincses Réka.
Alina Nelega vine pentru prima dată la Astra Film Festival, însă a auzit numai lucruri bune despre ce se întâmplă aici. „Am un deosebit respect pentru oamenii care depun efortul să facă acest festival. Iubesc filmul documentar însă, prin natura meseriei, îmi găsesc mai greu timp să ajung la festival. Mă bucur că aici filmul și teatrul s-au întâlnit. Cred că publicul de film și publicul de teatru au multe în comun. ”
foto: Cristian Bîscă
Părerea celor două regizoare despre normalitatea apropierii teatrului de film și invers, este susținută și de spectatori. „E un fel inedit de a începe festivalul de film documentar. Ne-au făcut curioși, abia aștept să merg la filmele din program, deja mi-am făcut o listă cu câteva filme”, îmi spune o doamnă la ieșirea din sala Thalia. Am întâlnit și doi spectatori nemți care de 8 ani vin la festival pentru că iubesc filmul documentar. „Am văzut un spectacol despre problemele românilor și maghiarilor, am privit puțin din exterior pentru că vin din Germania. Mi-a plăcut că tratează o problemă de actualitate și că s-a făcut această trecere de la teatru documentar către film documentar. O idee bună din partea organizatorilor. Totodată, mă bucur că sunt mai multe spații unde se proiectează filme în timpul festivalului, toate în jurul centrului istoric. Parcă orașul e mai implicat acum. Festivalul crește de la an la an și e nevoie ca și posibilitățile să crească. Să avem spații mai multe pentru proiecții.”
„Pentru mine festivalul ăsta e cel mai important eveniment din an. Îl astept de fiecare dată cu mare nerăbdare. Anul trecut am văzut peste 20 de filme, așa că și anul acesta avem în plan să vedem cât mai multe. Avem și doi copii care merg la Astra Film Junior, iar când vin acasă îmi povestesc ce filme au văzut. Îmi place, e un festival pentru toată familia”, îmi spune o spectatoare.
foto: Ștefan Dragomir
Elena Purea este una dintre actrițele care au performat pe scena de la Thalia. Printre altele, îmi spune că Sibiul are un public aparte. „A fost o seară specială pentru noi și cumva atipică. Spațiul în care am jucat a fost diferit, însă publicul foarte bun, iar în seara asta l-am redescoperit. Văd că sunt foarte mulți fani ai filmului documentar, ceea ce înseamnă un plus și pentru teatrul documentar, iar tendința este de creștere. Filmul documentar și teatrul documentar câștiga din ce în ce mai mult teren.”
În oraș a început forfota din festival. Pentru o săptămână, Sibiul se transformă într-un „tablou în mișcare al mersului lumii”.
foto cover: Cristian Bîscă
