De curând, la Sibiu se organizează o nouă serie de evenimente dedicate cinematografiei – ArtCineClub, Cinemateca Sibiu. În fiecare zi de luni, de la ora 19:00, la Librăria Habitus sau la Astra Cinema (Muzeul de Etnografie „Franz Binder”), un grup de cinefili se adună pentru a viziona secvențe de filme exclusiviste, dar și materiale realizate de studenți de la Facultatea de Științe Socio-Umane și, mai ales, pentru a povesti pe marginea subiectelor dragi. Sau, de ce nu, pentru a clarifica necunoscute legate de film.
Până acum au avut loc două proiecții. Astăzi, 7 martie, urmează a treia – prezentarea documentarului „Omul cu aparatul de filmat” (Dziga Vertov, 1929) – iar regizorul și profesorul Günter Czernetzky ne-a explicat care este conceptul și scopul acestora.
Știu că ești un om al scopului. Care este țelul proiectului și cui i se adresează?
Günter Czernetzky: Pe de o parte, aveam nevoie de susținere, pentru cursuri. Scopul este ca studenții să aibă o bază mai sănătoasă de experiențe cu mediul audovizualului, cu istoria și dezvoltarea filmului. În general, nu doar a filmului documentar.
Studenții pot obține niște credite de participări, pentru cursurile lor: pot deconta 3 absențe de la curs, dacă participă la ArtCineClub. De asemenea, dacă cineva a fost prezent la proiecții, în timpul orelor se pot face referiri la proiecțiile de la club, inclusiv, în ce ține de filmele studențești. I-am întrebat, de exemplu, dacă mai țin minte cum a început vizionarea portretelor satelor. Habar nu mai aveau, care a fost primul film. Informația se pierde în neant. Nu sunt atenți, dacă nu sunt puși cu mâna pe rană, ei pur și simplu nu conștientizează, văd asta ca pe o muzică de fundal, un radio. Nu este o percepere conștientă. Iar ideea este să fie sensibilizați să vadă ceva într-o manieră, ca să poată spune cum este făcut filmul, cum s-ar putea face mai bine, care sunt deficiențele ș.a.m.d. Să observe ce mai trebuie antrenat, unde trebuie să fim atenți, când pornim la drum, când facem minireportaje, în anul 3, la specializarea TV, de exemplu.
Dar oferta nu se adresează doar studenților, ci publicului larg, care dorește să fie familiarizat cu sfera audiovizualului. Chiar legat de filmul care va rula azi, „Omul cu aparatul de filmat”, de Dziga Vertov, multă lume mi-a spus: „vai, am auzit atâtea despre el!” Dar, de văzut, nu l-a văzut nimeni.
Ce filme prezentați?
Günter Czernetzky: Eu am tot zis să fie filme care au ajuns să aibă un fel de mit, să fi stârnit vâlvă, în perioada când au fost lansate – indiferent dacă au avut prindere la public sau, din contra, au scandalizat. Pe undeva, filmele selectate sunt niște capodopere, lucrări consacrate, dar care nu sunt pe piața mare, sunt puțin cunoscute, de fiecare, astfel încât să le aibă în repertoriul educației audiovizualului, chiar dacă internetul oferă multe informații despre ele. Vreau să alegem filme care nu sunt foarte popularizate la tv sau pe alte căi, sau care, pur și simplu au fost băgate sub preș, în sensul că au apărut în același timp cu alt film. Dominația unui film nu depinde, neapărat, de calitate. Aceasta depinde de mulți factori sociali, chiar social-politici.
Chiar merită să începem să cugetăm asupra calității.
Prin urmare, nu se poate spune că fiecare film are aceleași șanse, când intră pe piață. Dar, cu timpul, operele se descoperă și se redescoperă calitățile. Consider că o contribuție a cinefililor este să atragă atenția criticilor, care sunt ancorați în realitate. Doar teoreticienii din domeniu sunt, poate, mai clarvăzători. Dar, poate și ei sunt prea puțini și prea depășiți de multitudinea produselor care sunt în momentul actual pe piață. Și piața este atât de aglomerată acum, că, parcă, nici nu putem să ne imaginăm o lume fără audiovizual. Chiar merită să începem să cugetăm asupra calității. Ce înseamnă calitatea în acest domeniu? Desigur, din cauza asta, vor fi momente când prezentările vor eșua. De exemplu, Pia Ionescu a prezentat un film „Zazie dans le metro” (Louis Malle), la FDGR, și au fost doar vreo 3-4 spectatori, și ăia din întâmplare. Dar filmul este minunat, o capodoperă! Și, intenționez să-l arătăm și noi, cândva, în cadrul clubului nostru.
Afis Trecutul nostru glorios
De asemenea, în proiect sunt intercalate miniportrete ale satelor – materiale realizate de studenți. Scopul meu a fost ca studenții să nu le vadă în incinta facultății, ci în cadrul unei proiecții de cinema sau într-o sală de cinema. Vreau ca studenții să conștientizeze că efortul depus la proiecte nu a fost în zadar, ci rămâne în amintire și va fi mereu scos la iveală. De fiecare dată prezentăm doar 3-4 filme, dar vom reveni la celelalte, când reluăm proiectul, în octombrie. Astfel încât toate materialele să fie văzute măcar o dată.
Cum selecționați filmele?
Günter Czernetzky: Eu țin foarte mult ca, de fiecare dată, filmele să fie prezentate, mereu de o altă persoană sau personalitate. Am întrebat oamenii ce ar dori să prezinte. Și, uite, ar fi un lucru bun, ca prin intermediul știrii date să încurajăm lumea să vină cu propuneri și să spună „și eu vreau să prezint un film!” Acesta ar fi un Point of View – să acceptăm opinia unor oameni din exteriorul clubului, dar care devin, astfel, membri, odată cu prezentarea. Sunt convins că există mulți iubitori de film, care au o mare cultură cinematografică, dar nu se destăinuie!
Ai spus „văzute la cinema”. Unde au loc prezentările?
Günter Czernetzky: Cinematografe nu prea sunt și acolo se dau alt fel de filme… Blockbusters. (Râde) Așa că, la ce să ne așteptăm de la ele? Probabil acum se vor umple cu „James Bond”-uri sau așa ceva.
Soluția a fost să găsim spații alternative. Spații în care se poate sta și de vorbă. Pentru că nu are niciun sens să faci un astfel de program, selectiv, dacă nu stai și de vorbă cu spectatorii. Unul din scopuri este și de a încuraja acel curaj civic de a se exprima. Lucrăm la Librăria Habitus și la Muzeul de Etnografie „Franz Binder”, de la Astra.
Atmosfera vizionărilor de la Libăraria Habitus este diferită, față de cea de la Astra (Muzeul de Etnografie „Franz Binder”). Și asta este o experiență și trebuie văzută și speculată. Cred că cele din urmă sunt mai iluzioniste, decât cele de la Habitus, unde, într-adevăr, poți să intri mai ușor în vorbă cu spectatorii – ești la un nivel, iar la Astra ești în amfiteatru. Dar vom vedea. Cu timpul, cred că spectatorii își vor da drumul – ei sunt ca microbiștii. La un moment dat, încep să discute secvențe-cheie, în detaliu. Și, încă o dată. Țin foarte mult la acest Point of View, metoda de prezentare a istoriei cinematografiei dintr-un anumit punct de vedere, indiferent dacă este cel economic, cel social, politic, poziția artistică. Desigur, este posibil să privești și din poziția unui profesionist: operator imagine, inginer de sunet sau de editare video. Chiar am discutat, după a doua prezentare, cât de bine ar fi să includem și un film de a lui Nicolas Roeg, care a făcut o capodoperă de editare, un film cu gondole (n.r. ”Don’t Look Now”, 1973).
Poate cu timpul vom căpăta și experiență cu diferite stiluri de prezentare și o să găsim stilul nostru optim. Unul care să ne definească.
Cât timp durează o prezentare?
Günter Czernetzky: Prezentarea filmui este maxim un sfert de oră, iar vizionare lui – 2×45 min, deci, 90 de minute. Restul timpului este alocat discuțiilor, dezbaterilor, propunerilor.
Pentru ce perioadă ai preconizat proiectul?
Günter Czernetzky: M-am gândit la un proiect-pilot, până la sfârșiul semestrului, încheiat înainte de începerea sesiunii – probabil în jur de 20 iunie. Și în octombrie începem din nou, după festivalul „Astra Film”.
Până acum au avut loc două prezentări și este normal să fie o necunoscută, încă nu s-au răspândit zvonurile, n-au prins atât de mult măsurile de promovare. Cred că după a 5-6-a ediție vom prinde un ritm. Fiecare zi de luni este zi de cinematecă, deci, ziua de lunea albastră!
De ce ziua de luni? De obicei, este o zi încărcată, după weekend…
Günter Czernetzk: Da. În general, studenții și profesorii lucrează Di-Mi-Do: Dienstag, Mittwoch, Donnerstag, sau: marți-miercuri-joi. Astfel, ziua de luni este singura liberă, pentru că studenții din afara Sibiului pleacă vineri, în multe cazuri. Ziua de joi era blocată, în oraș fiind alte oferte, probabil mult mai solicitate de public, și a rămas luni.
Care ți se par cele mai mari provocări?
Günter Czernetzky: Cred că cel mai greu lucru este să păstrăm statornicia și continuitatea. Consider că, din cauza dată, cele mai multe inițiative din domeniu au eșuat, la Sibiu. Ai nevoie de continuitate. Și, dacă în spatele organizării nu zace o organizație solidă, probabil, evenimentul nu are prea mult viitor.
Cine organizează evenimentele, alături de tine?
Günter Czernetzky: Pia Ionescu, Laura și Diana Coltofean, Iulia Rof, a intrat în horă și Dr. Dürr. Instituții partenere: Asociația „Martinus”, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, Festivalul Astra Film, Librăria&Cafeneau „Habitus”, „Rubicon Film Berlin”, sau invitate: Casa Teutsch, Academia Evanghelică din Turnișor, care, probabil, se vor implica mai mult din mai. Dar încă mai caut. Sunt deschis către propuneri, oferte.
de Angela Zaporojan
