Cărțile vechi au un miros particular care poate topi inima oricărui iubitor de lectură. Matija Strlic de la Universitatea College din Londra a descris acest miros ca un amestec de arome de iarbă, acizi puternici și un strop de vanilie peste o bază fină de mucegai. Această aromă inconfundabilă face parte din carte la fel de mult ca și conținutul acesteia.
Mirosul este dat de sutele de compuși organici volatili (COV), care alcătuiesc paginile cărții, hârtie, cerneală și adeziv. Cu trecerea anilor, COV se descompun, eliberând substanțe chimice în aer, care sunt simțite de nasul nostru.În plus, cartea poate reține, de asemenea, unele mirosuri la care a fost expusă de-a lungul timpului,cum ar fi fumul, daune de apă, sau flori presate între paginile ei. Cărțile noi au și ele o aromă, dar nu este destul de dezvoltată precum a omologiilor mai în vârstă. În plus, diferite materiale folosite la fabricarea cărților modifică profilul COV.
Cunoașterea motivului pentru care cărțile au miros nu este doar un fapt comic, acest lucru ar putea ajuta la restaurarea cărților vechi din biblioteci, aflate în pericol de degradare. „Adulmecarea” acestor manuscrie le permite să fie conservate și protejate. Strlic a condus un studiu publicat in Analytical Chemistry, în 2009, în care a găsit 15 compuși organici volatili care se descompun mai rapid decat alții.Dacă ai trecut de la cărțile clasice la cele digitale, dar îți este dor de mirosul de carte veche în timp ce citești, există o serie de lumânări și parfumuri care reproduc fidel această aromă, transformând camera ta într-o bibliotecă veche.
Traducerea și adaptarea: Elena Badea
sursa: http://www.iflscience.com/chemistry/where-does-smell-old-books-come
