Tim Robbins: „Faima și banii nu te fac mai înțelept sau mai perspicace în ceea ce privește condiția umană”

Actor, scenarist, regizor, producător de teatru și de film, și nu în ultimul rând muzician, Tim Robbins s-a afirmat ca o personalitate remarcabilă a lumii artistice mondiale. Rolul din „Mystic River“ i-a adus un Oscar, iar cel din „The Player“ un Glob de Aur. A scris și regizat „Cradle Will Rock“, film care a intrat în competiția pentru Palm d’Or la Cannes și „Dead Man Walking“, distins cu numeroase premii internaționale, printre care Oscarul pentru cea mai bună actriţă, acordat lui Susan Sarandon și Ursul de Argint pentru cel mai bun actor, oferit lui Sean Penn.

Din 1981, Tim Robbins este director artistic al companiei de teatru experimental The Actors’ Gang, recompensată până acum cu peste 100 de premii. În 2016, el a primit o stea pe Aleea Celebrităților în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) „pentru contribuția sa de excepție la nivel mondial în domeniul cinematografiei, teatrului și educației”. În acest an, The Actors’ Gang va prezenta la FITS o premieră mondială absolută: „Afrodita sau eliberarea lumii”, un spectacol care vorbește despre condiția umană, despre iertare și speranță, amestecând tonul grav cu cel umoristic.

Anda Ionaș: După absolvirea liceului, în 1981, ați fondat grupul de teatru (experimental) The Actors’ Gang. Ce v-a determinat să rămâneți atât de fidel acestui grup și teatrului în general de-a lungul anilor și să îi dedicați atât de multă energie, având în vedere că v-ați construit o carieră de succes și în cinematografie, care în general aduce mai multă notorietate și mai mulți bani decât teatrul?”

Tim Robbins: Faima și banii nu te fac mai înțelept sau mai fin cunoscător al condiției umane. De fapt, faima și banii pot să te ducă mai degrabă în direcția opusă: într-un loc izolat și protejat în care ești considerat special pentru talentul tău. Să trăiești în această atmosferă rarefiată nu este neapărat propice pentru dezvoltarea spiritului, a inteligenței și a relației cu lumea. Teatrul a fost întotdeauna o modalitate pentru mine de a mă conecta la necunoscut, acest spațiu incredibil de fertil despre care a scris Peter Brook, un spațiu al descoperirii perpetue.

Pentru cei care se consideră experți sau se simt superiori altora care fac aceeași muncă, acest spațiu este imposibil de descoperit. O reprezentație live înlătură orice pretenție și iluzie pe care cineva le-ar putea avea despre sine și ne face pe toți egali. Publicul are nevoile sale, iar dacă poți satisface aceste nevoi prin munca ta, asta este tot ce contează. Dacă ești vedetă, faima și averea nu vor compensa o prestație slabă pe scenă.

The Actors’ Gang are o activitate educațională bogată și, foarte interesant, oferă și un program de dezvoltare personală prin teatru pentru deținuți. De unde a venit ideea pentru un astfel de program și ce rezultate ați observat de-a lungul anilor?

Tim Robbins: Am fost martor la transformări. Am văzut copii retrași și traumatizați devenind conștienți, plini de viață și vii, datorită activităților pe care le facem cu ei. Am văzut bărbați și femei încarcerați, duri și închistați, transformându-se în adulți disponibili emoțional și plini de empatie. Am văzut bariere rasiale și de ganguri dizolvându-se prin ceea ce facem. Și nu este nimic foarte complicat în ceea ce facem. Îi introducem în lumea personajelor din Commedia Dell’Arte și îi rugăm să aleagă una dintre cele patru emoții când sunt pe scenă.

Nu suntem psihiatri. Nu avem discuții despre traume. Le cerem să joace, pur și simplu, să joace. Și le cerem sinceritate și perseverență și determinare în împărtășirea emoției respective. Cred că atât persoanele încarcerate, cât și copiii de care ne ocupăm ajung să poată accesa aceste emoții tocmai pentru că o fac prin intermediul unui personaj. Nu sunt ei, ci Harlequino sau Pantalone care sunt furioși sau triști sau speriați sau fericiți. Iar ei rezonează cu aceste personaje, fiindcă în lumea în care ei trăiesc pentru a supraviețui se cere canalizarea pe o singură emoție.

În cazul deținuților este furia, iar al copiilor este fericirea. Persoanele încarcerate poartă o mască de furie tot timpul, pentru că în închisoare să arăți oricare dintre celelalte emoții, înseamnă să-ți compromiți siguranța. Mulți îmi spun că, în timp ce fac această muncă, accesează emoții care au fost mult timp inactive. Același lucru este valabil și pentru copii. Masca lor este fericirea. Adulții le spun să nu fie speriați, să nu fie furioși și să nu fie triști. Dar copiii au întreaga gamă de emoții, așa că vă puteți imagina cât de eliberator trebuie să fie pentru acești copii să-și manifeste furia și tristețea și frica. Personajele din Commedia le dau posibilitatea de a se exprima liber, fără teama de a suporta judecata sau indignarea adulților.

Când acceptați un rol, ce criterii aveți în vedere?

Tim Robbins: Un scenariu solid este esențial. Tind să aleg personaje diferite de orice am jucat înainte. Nu sunt interesat de violență gratuită. Simt că prea multe filme folosesc violența ca divertisment, fără să se preocupe de pierderea de vieți omenești. Violența într-un film, trebuie să aibă logică în economia poveștii, iar în acest caz accentul să cadă pe pierderea de vieți. Violența obținută prin editare în postproducție este la fel de dură ca și actul în sine. De asemenea, încerc să evit filmele care au ca temă principală răzbunarea. Răzbunarea scoate la iveală ce e mai rău în om și să o încurajezi ca o soluție în scopul divertismentului, să faci publicul să o aclame, este după părerea mea iresponsabil, și poate cel mai dăunător element pe care divertismentul ni l-a adus în ultimii patruzeci de ani.

Care rol v-a marcat cel mai tare?

Tim Robbins: Rolul meu de tată. Este în mod constant revelator, mereu provocator și transformator. În ceea ce privește filmul, nu m-a marcat un anumit rol, ci o anumită personă. Robert Altman mi-a schimbat viața. Să-l observ, să colaborez cu el, să fiu sub îndrumarea lui m-a învățat tot ce aveam nevoie pentru a mă adapta capriciilor din showbiz.

Sunteți cu adevărat un artist complet. În 2010 ați lansat și un album (Tim Robbins & The Rogues Gallery Band). Care preocupare artistică vă este cea mai apropiată de suflet? Cea de muzician, actor, scriitor sau regizor?

Tim Robbins: Părinții mei erau muzicieni, așa că întreaga mea viziune asupra lumii a fost modelată de dragostea lor pentru muzică. Muzica a fost mereu intrarea în această lume magică. Ca actor, ca regizor, ca scriitor, cred și simt muzical.

Tema Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu din acest an este prietenia. Cât de importantă a fost prietenia pentru dvs. în dezvoltarea carierei, și în viață, în general?

Tim Robbins: Prietenia adevărată este cheia pentru a supraviețui tuturor obstacolelor și provocărilor cu care ne confruntăm în această lume. O prietenie adevărată este un fel de iubire necondiționată, care nu se teme de diferențele care ar putea exista între persoanele implicate. Prietenia este despre respect reciproc, nu despre credințe unanime. Ultimii patru ani mi-au revelat multe adevăruri noi.

M-am întristat conștientizând faptul că prieteniile nu au fost ceea ce credeam că sunt, dar sunt recunoscător pentru claritatea pe care am dobândit-o. Am ieșit din această perioadă cu legături mai profunde cu cei pe care îi iubesc și îi consider prieteni și cred că această nouă claritate m-a făcut un prieten mai bun pentru cei pe care îi iubesc și pe care îi prețuiesc.

Credit foto: Colin Arndt