Radu Afrim a montat sâmbătă, 25 octombrie 2014, în premieră pentru Sibiu și România, piesa „Tattoo” la Teatrul Naţional Radu Stanca. Deţinător al mai multor premii Uniter şi renumit pentru spectacolele sale nonconformiste, Radu Afrim a realizat numai în România peste 50 de spectacole de teatru.
Reporter: Cum ați văzut prima colaborare cu Teatrul Radu Stanca?
Radu Afrim: Știam că vin la un teatru important în peisajul teatrului românesc, un teatru cu reală vizibilitate europeană, nu doar fictivă. Cea mai mare problemă pe care și-o poate pune un regizor e ce nu s-a mai făcut la Teatrul Radu Stanca, pentru că s-a făcut enorm de mult. Am încercat să nu repet ceva și dacă se poate să vin cu ce am eu mai original. Indiferent dacă ai o carieră în spate sau un nume, teama de a nu fi mai banal decât alții, sau decât tine în alte teatre în care ai mai lucrat, persistă în continuare. Și atunci trebuie să vezi ce materie primă ai, cu ce actori lucrezi și ce piesă sa faci la germani, pentru ca asta e alegerea cea mai grea. Și am venit realmente ca și la un debut, care a fost acum 15 ani, cred. Lecțiile se dezvoltă întotdeauna împreună cu actorii, eu nu am niciodată proiecte dezvoltate dinainte. Eu merg foarte mult pe intuiție, pe ce mi se oferă din partea actorilor cu care lucrez. La Radu Stanca vii gândindu-te să faci niște proiecte de rezonanță europeană pentru că asta este miza aici, ca spectacolele tale să trăiască. Am lucrat în toate teatrele importante din România, în unele s-a întâmplat să fac niște spectacole excepționale zic eu, dar care au murit foarte repede din cauză că managementul n-a funcționat așa cum trebuie. Ei bine, când vii la Radu Stanca ai siguranța că aceste spectacole vor avea o viață pe măsura muncii și a pasiunii care s-a investit în ele.
Reporter: Mă gândesc că ați avut de ales între mai multe texte.
Radu Afrim: Eu citesc foarte mult teatru contemporan. Aproape nu mai am timp să citesc proză. Nu mi se impun textele, eu le aleg întotdeauna și tocmai asta e greu, să alegi dintr-o multitudine de texte unul care să se potrivească trupei, orașului și valorii teatrului în care intri. Am ales „Tattoo” pentru că e un text care are de toate: are umor, are suspans – foarte puține texte de teatru contemporan au suspans – dar suspansul în general ține de poliție, ține de filmele de acțiune, iar această piesă are un suspans și o acțiune foarte bine puse la punct. Are foarte mult umor, e o comedie, dar o comedie care vorbește despre lucruri inteligente.
Reporter: Trebuie spectatorii să se pregătească înainte să vină la teatru?
Radu Afrim: Nu, niciodată. Fie că e vorba de Hamlet sau de un text contemporan. Niciodată pentru că oricum un regizor cu viziune le va da peste cap orizonturile de așteptare. Poate că la alți regizori într-adevăr, trebuie să citească piesa sau critici de teatru, însă la mine nu. Eu întotdeauna mă pun în locul spectatorilor și îmi dau seama ce n-aș înțelege eu, de altfel eu de multe ori nu înțeleg, la teatru când mă duc, ce se întâmplă pe scenă și n-aș vrea să pun pe nimeni în situația mea de-a mă plictisi la teatru, de-a nu fi capabil să râd la teatru pentru că umorul este de proastă calitate. Nu e un teatru de nișă cel pe care îl fac eu, deși este original. Nu e un teatru pentru elite.
Reporter: Ce înseamnă să ai curaj în teatru?
Radu Afrim: Să ai curaj în teatru înseamnă să nu fii obsedat de trecutul teatral în care tu ca regizor tânăr ai întrat, să nu fii obsedat de marile montări cu piesele clasice, pentru că astea te paralizează și nu-ți mai dau puterea de a avea impresia că tu ești primul care a pus în scenă „Hamlet” de exemplu. Să ai curaj în teatru înseamnă chiar să rescrii din temelii piesele cunoscute ale teatrului. De multe ori, a avea curaj în teatru înseamnă să ai o viziune chiar mai puternică decât chiar textul pe care lucrezi. Să nu mergi după modă, să mergi înaintea ei dacă se poate. Să renunți cât se poate de repede la metafore. Să fii realist. Să nu ții cont de indicațiile criticilor de teatru, să nu ții cont aproape deloc de ce ți s-a spus în școala de regie, chiar dacă ai avut un profesor excelent. Să te uiți în societatea ta și să fii mai dur decât ea în a spune lucrurilor pe nume.
Trebuie să lovești în idee, să lovești în concept, să lovești în tot ce s-a făcut, însă fără a distruge ce s-a făcut. De aici se va naște o luptă și cineva va trebui să câștige, fie trecutul tradițional al teatrului fie ideea ta inovatoare, dacă este inovatoare. Pentru că teatrul este arta momentului și nu o artă despre care să fim siguri că va trăi foarte mult timp.
(autor: Oana Ciucă, editor: Alexandra Coroi
sursă foto1- Adi Bulboaca, foto2- H. Morrison)
