„Nu-i de ajuns să fii mare compozitor ca să scrii muzica asta, trebuie să fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu”, au fost ultimele cuvinte ale pianistului Dinu Lipatti, artistul care se ferea de propriul geniu. Aseară, la Sala Thalia am ascultat în prima parte a serii, Concertino în stil clasic pentru pian și orchestra de camera, op3.  Este  compoziția pe care Dinu Lipatti i-a dedicate-o profesoarei sale de pian, Florica Musicescu, ce dezvăluie latura spirituală a pianistului, noblețea sa spirituală și înalta desăvârșire stilistică. În concertul de aseară, Orchestra Filamonicii de Stat Sibiu a fost dirijată de Mihai Agafița, iar solist a fost pianistul Viniciu Moroianu. Au trecut 16 ani, de la ultimul concert pe l-a susținut la sala Thalia, alături de Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu.

Viniciu Moroianu: „De Sibiu mă leagă aventuri artistice foarte frumoase care se întind pe vreo 36 de ani. Am debutat ca elev aici, în 1980, am venit mai des sau mai rar, mai rar în ultima vreme, dar regăsesc mereu un oraș tânăr și dinamic, cu o viață culturală intensă. Mă bucur să văd astăzi, o orchestra extraordinară, cu muzicieni tineri și talentați. E prima dată când cânt cu Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu, în această formulă. Am prins această instituție în multe faze tulburi, cu niște condiții artistice mai puțin plăcute. Am cântat la teatru, am cântat la subsolul Casei Armatei, am repetat unde este astăzi Hermania, pe strada Filarmonicii. Deci, am parcurs în aceste decenii toate condițiile pe care le-a avut în oraș, această instiutuție de prestigiu, care se bucură în momentul de față de o sală elegantă, de un pian foarte bun, iar toate acestea se simt într-un anumit confort al felului în care se face muzică. Scena este generoasă, există spații de studiu pentru muzicieni, există și o acustică potrivită care creează premisele de a se face artă adevarată. Din păcate, sunt tot mai multe orașe din țară care au condiții precare de a face stagiuni muzicale, din acest punct de vedere, Sibiul este un oraș privilegiat. ”

Cât de importantă este Filarmonica pentru o comunitate?

Viniciu Moroianu: Contează enorm. Sistemul german de educație muzicală a fost întotdeauna un exemplu în acest sens. În toate orașele, nu conta cât erau de mici, s-au înființat teatre de operă, orchestre, iar acest lucru se vede în nivelul de cultură muzicală. Existența unor instituții muzicale este esențială, alături de învățământul muzical, care sper să mai funcționeze mulți ani de acum  înainte și la Sibiu. Sigur, sunt orașe care au și teatru de operă și învățământ muzical universitar. Sunt mai multe ranfuri de implementare a educației muzicale, în sânul comunității. Sibiul nu are Operă, dar calitatea stagiunii de aici este o carte de vizită importantă. Mi-aș dori ca tot mai mulți copii să se îndrepte către muzică, știu că numărul lor este în scădere, deopotriva cu natalitatea. Totuși, văd că mulți tineri vin la concerte și afluxul acesta de public mă bucură foarte mult. Îmi spunea domnul director Bojin că ar mai avea nevoie de scaune în sală pentru că cererea de bilete și abonamente este foarte mare. Îi felicit pentru acest management inteligent, pentru că știu să combine lucrări mai puțin cunoscute cu șlagăre simfonice, cum  a fost partea a doua a concertului din această seară.

Cum se realizează educația  muzicală?

Viniciu Moroianu: De timpuriu, pentru cei care vor să facă performanță. Cere foarte multă dăruire și răbdare din partea copiilor. Și trebuie să nu îi speriem pe copii cu foarte multă teorie aridă, ci să combinăm cu jocul. Cumva să învețe prin intuiție și pe nesimțite pozițiile naturale la un instrument.  Încă mai sunt profesori care sperie copii la vârste mici spunându-le cât de grea e muzica. Un talent trebuie ocrotit și ajutat să se apropie de muzică. Bineînțeles că mă doare când întâlnesc lacune de educație muzicală cu care prea mulți tineri vin din învățământul primat și gimnazial. În anii de facultate,  nu mai ai timp să recuperezi totul. Însă, noi, ca profesori, a trebuit să ne readaptăm la această situație.

viniciu_moroianu Un lucru miraculos e că talente apar în continuare, pe care noi trebuie să le ocrotim, să le dezvoltăm cultura muzicală și adecvarea la această vocație. Prea adesea se crede că se poate merge cu jumătăți, dar în acest domeniu „nu merge și așa”. Performanța cere dăruire și o foarte mare disciplină interioară pe care muzica ți-o dă, și arta, în general.

Este foarte important ca tot mai mulți oameni să aibă cel puțin calitatea de melomani. Așa cum merg în muzee și la teatru, să vină și în sala de spectacol. Să se supună acestei discipline interioare de a desluși forma mesajului artistic pe care îl transmite muzica. E o experiență care ne face mai ordonați și mai buni sufletește. De aceea, cred că cei care trec prin viață și nu au avut nici măcar tangențial contact cu aceast tezaur de spiritualitate, sunt mult mai săraci sufletește. Cultura muzicală se începe progresiv pentru orice om care începe să vină la astfel de concerte. Cred că apropierea de marea muzică se face cu determinare și curaj. Un  mijloc pe care îl putem folosi în zilele  noastre și internetul. Ca sursă de informare, înregistrările sunt foarte importante. Însă experiența muzicii doar în sala de concert se poate simți cu adevărat. Acolo poți avea revelații care nu se pot descrie în cuvinte, iar plăsmuirea marii muzici pe viu, nu va putea fi înlocuită cu nimic altceva.

credit foto: Cristian Bîscă