de Luana Pleșea
Coregraful Rami Be’er revine în cadrul FITS, cu o nouă producţie, „The Director’s Cut”, creată în anul 2022, care poate fi văzută în secțiunea online a festivalului. O lucrare care se naște din momente emblematice și reapare într-o versiune regizorală surprinzătoare și captivantă. Coregraful Rami Be’er conectează trecutul, prezentul și viitorul prin descompunerea componentelor și secvențelor într-o nouă interpretare și cu un punct de vedere proaspăt, care schimbă cine și ce se întâmplă în jurul ei.
Cu Rami Be’er am stat de vorbă despre începuturile companiei Kibbutz Contemporary Dance Company, despre producţia The Director’s Cut, despre ideea de unitate care să servească creării unei anumite lumi pe scenă.
Luana Pleșea: Rami Be’er, voi începe cu curiozitatea mea despre „The Director’s Cut”, pentru că am doar câteva detalii despre acest proiect. Care este povestea acestei producţii?
Rami Be’er: The Director’s Cut este un spectacol pe care l-am creat în urmă cu doi ani pentru aniversarea celor 50 de ani de la fondarea Kibbutz Contemporary Dance Company. Deci, de fapt, este o celebrare a celor 50 de ani care au trecut de când Yehudit Arnon a fondat compania. Yehudit, o tânără fată la acea vreme, a supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial în lagărul de exterminare de la Auschwitz. În acea perioadă a decis că, dacă va supravieţui, îşi va dedica întreaga viaţă dansului şi mişcării.
Și așa a făcut. De fapt, a venit aici, în Israel, în 1948. Şi apoi, în nordul Israelului, împreună cu un grup de oameni din Cehoslovacia (pe atunci) şi Ungaria, printre care se aflau şi părinţii mei, toţi, împreună, au construit Kibbutz, un mod special de viață, și o țară. Și de la început, toţi s-au strâns în jurul ei, iar ea îi făcea să danseze. Și mai târziu, în anul 1973, a fondat Kibbutz Contemporary Dance Company. Deci „T23he Director’s Cut” este o celebrare a celor 50 de ani de când a luat naştere compania de dans. M-am născut în Kibbutz, am fost educat de Yehudit Arnon, de când eram mic copil.
De fapt, ea mi-a recunoscut talentul, abilităţile și a știut, de-a lungul anilor cum să mă ghideze, cum să mă încurajeze. A fost directorul artistic al companiei până în 1996 şi apoi mi-a propus să preiau eu. Şi din acel an conduc compania, iar „The Director’s Cut” este o celebrare a naşterii Kibbutz Contemporary Dance Company. Este un spectacol care creează diverse stări de spirit, în care atmosfera se schimbă. Este un spectacol colorat. Un spectacol care nu celebrează doar naşterea companiei, ci şi bucuria mişcării, libertatea de mişcare şi libertatea sufletului.
De asemenea, în acest spectacol folosesc unele fragmente care apar în diferite spectacole pe care le-am creat anterior într-un context diferit, într-o altfel de conexiune. Într-un fel, spectacolul are influenţe şi din lumea cinematografiei. Și este un spectacol plin de culoare, care comunică direct cu spectatorul. Nu este un spectacol dificil. Este o celebrare a vieții Companiei de Dans Contemporan Kibbutz, care a împlinit 50 de ani.
LP: Și cum alăturaţi aceste momente diferite din aceşti 50 de ani? Cum le conectaţi în acest performance?
RB: Sunt diferite capitole. Există un fragment care aduce blândețe, dragoste și grijă. Există momente care creează atmosfera, momente despre situaţia prin care trecem aici, în lume sau în Israel, atmosferă care este conectată la tensiunea și conflictul pe care le avem cu vecinii noștri, iar în interior există o parte cu foarte multă energie. Există o parte foarte blândă… Deci, este un fel de călătorie a vieții, în care există și tristețe. Există călătoria, de fapt, legată de călătoria vieții. În viața noastră există râsete și plâns, bucurie și fericire, tristețe și durere, și stări de spirit diferite, și diferite sentimente.
Deci, spectacolul nu spune o poveste. Ceea ce ofer spectatorului este să vină la teatru, să intre, să se aşeze pe scaunul lui… Lumina scade, cortina se ridică. Îi dau spectatorului o anumită coardă și îl conduc până la un anumit punct. Dar apoi eu mă retrag şi îl invit în propria lui călătorie, prin propriii săi ochi, prin propriile sale amintiri, prin propria sa inter pretare, prin propriile sentimente, prin propriile gânduri, prin imaginaţie, visuri, fantezie. Așadar, fiecare spectator poate interpreta ceea ce vede în călătoria sa, în călătoria sa individuală. Și el este cel invitat să o interpreteze din propria sa perspectivă.
Din punctul meu de vedere, există o opţiune pentru fiecare spectator de a se conecta la propria sa călătorie. Deci, nu este vorba despre un singur mod de a privi lucrurile. Este, cum spun, o sugestie, este o opțiune pe care fiecare o poate lua și interpreta prin propria gândire, prin propriile sentimente, gânduri, amintiri, asocieri, visuri și așa mai departe. Dar spectacolul este legat de ideea de existență. Este legat de existența noastră, chiar și între momentele de celebrare. Nu este escapism. Şi spune ceva despre viaţă.
De asemenea, folosesc în spectacol un text al poetului israelian David Avidan, text care apare în broşură şi cu traducerea în limba română.
LP: Aş vrea să vă întreb ce anume vă defineşte estetica mişcării? Cum a evoluat aceasta de-a lungul anilor?
RB: Caut un anumit mod de a mă exprima prin mişcare, prin muzică, prin imagini vizuale pentru a crea o anumită lume pe scenă, o lume construită din diferite straturi şi diferite dimensiuni. Una este mişcarea. Dansatorul şi fizicalitatea lui, dansatorul şi sufletul lui… Fiecare dansator interpretează propunerea mea prin propriul corp. Și fiecare corp se proiectează într-un mod unic. Fiecare dansator are propria personalitate, propriul suflet şi propria fizicalitate. Prin coregrafie, el aduce la exterior ceea ce are în interior. El interpretează instrucţiunile mele, dar fiecare dintre dansatori este unic și special. Deci, acestea sunt vocile individuale ale fiecărui dansator. Și apoi există compoziția pe scenă, unde uneori se desfăşoară mai multe momente în acelaşi timp, în locuri diferite. Ca în viaţă. Iar spectatorul încearcă să aleagă pe ce să se concentreze.
Desigur, nu se poate concentra pe toate momentele în acelaşi timp, de aceea ar trebui să vadă spectacolul din nou. Dar aceasta este, cum spuneam, călătoria vieţii. Și există muzica și conexiunea cu muzica. Pentru mine, muzica este o sursă de inspirație foarte puternică și foarte profundă. Când aud muzica, văd mișcare și imagine. Când sunt împreună cu dansatorul meu din studio și traducem, uneori punctul de plecare este muzica. Alteori punctul de plecare este mișcarea, iar apoi încerc să găsesc muzica potrivită.
Dar muzica are un rol major în munca mea și este o sursă puternică de inspirație pentru mine. Muzica din acest spectacol provine din surse diferite, de la compozitori diferiți, cea mai mare parte este muzică contemporană, dar muzica are un rol major. Tot eu creez luminile, costumele, designul scenei, decid coregrafia, textul. Pentru că, pentru mine, totul este o viziune totală, completă. Totul trebuie să devină o unitate care să servească această idee a creării unei anumite lumi pe scenă.
Varianta în engleză, aici.
Imagine principală: Kibbutz Contemporary Dance Company, © Eyal Hirsch
