Bianca Babeș: „Atunci când participi la acest proiect, este posibil să faci cunoștință cu tine”

La inițiativa psihologului Bianca Babeș a început proiectul de teatru comunitar „Doar sunt”, printre primele proiecte de acest gen din Sibiu. L-a introdus ca parte comunitară în cadrul festivalului 25 de ore de teatru non-stop încă de la a doua ediție. Teatrul comunitar încearcă să trateze problema incluziunii pe scena teatrului sibian și să aducă teatrul mai aproape de cei care nu ajung așa de ușor la el. „Doar sunt” experimentează tehnici de autocunoaștere și autoeducare prin teatru. Anul acesta au beneficiat de un atelier de teatru tinerii cu deficiențe de la Centrul de Terapie Ocupațională Sibiu, care au fost incluși în procesul de creare a unui spectacol. Ceea ce impresionează însă este tocmai prezența publicului în sala de workshop, public care de fiecare dată iese din spațiul atelierului altfel decât a intrat, puțin mai bun. Publicul învață arta de „a fi”, sau de „a fi împreună”.

Proiectul „Doar sunt” face parte din festivalul „25 de ore de teatru non-stop” încă de la a doua ediție. Cum a început acesta?

Bianca Babeș: Toată povestea teatrului comunitar a început în urma unui proiect ce l-am avut de realizat în cadrul formării în terapie prin joc și dramaterapie. Îmi aduc aminte și acum că eram în drum spre Sibiu, mă întorceam acasă de la cursuri, când mi-a venit strălucita idee de a-mi include proiectul în cadrul festivalului 25 de ore de teatru non-stop. Am dat doar un telefon, am propus proiectul și în aceeași seară mi s-a și aprobat solicitarea. A doua zi am sunat la centrul ocupațional. Am primit răspuns pozitiv și de la ei. Așa că nici în trei zile am dat drumul la proiect.

„Doar sunt” reprezintă dimensiunea comunitară a festivalului de teatru. În ce măsură a fost ea importantă de-a lungul timpului, dar și în prezent, având în vedere contextual actual?

Bianca Babeș: „Doar sunt” a devenit proiectul meu de suflet. Simt că ne aduce în prezent, simt că aduce zâmbete atât de sincere și calde, încât propria noastră existență prinde culoare. Acest proiect ne învață să mulțumim. Ne învață că a fi noi este bine. Ne învață să dăm mâna. Ne învață să ne uităm spre cel de lângă noi. Ne ajută să creștem.

Cum se împletește psihologia cu teatrul?

Bianca Babeș: Aș zice că… fiecare din noi este actor principal pe scena propriei vieți. Avem și roluri secundare în viețile altora, bineînțeles. Sau putem fi doar sufleuri. Aș zice că psihologia și teatrul se împletesc chiar frumos.

Ați întâmpinat prejudecăți cu privire la persoanele cu handicap care încearcă să facă teatru?

Bianca Babeș: Sincer, nu. Și asta mă bucură. Am avut parte doar de deschidere din partea tuturor.

Ce rol joacă incluziunea pe scena teatrului sibian?

Bianca Babeș: Pot spune că prin faptul că oferim posibilitatea acestor tineri să urce pe scenă și să fie ei, nu facem decât să aducem un mare plus societății. 

Ce fel de plus poate aduce proiectul „Doar sunt” în sectorul cultural din Sibiu sau, de ce nu, din țară?

Bianca Babeș: „Doar sunt” poate aduce un plus doar celor care primesc cu brațele deschise această inițiativă. Atunci când participi alături de beneficiarii proiectului la acest atelier este posibil să faci cunoștință cu tine. Deși mi se pare un firesc, de multe ori lacrimile publicului sau recunoștințele acestuia m-au făcut să înțeleg că poate fi mai mult de atât. Un minunat actor a venit la mine, după una din reprezentațiile noastre, și mi-a spus că a fost cea mai valoroasă lecție de actorie pentru el. Atâta timp cât ajungi la noi cu sufletul deschis, îți poți spune și „doar sunt”.

de Teodora Minea

foto: www.facebook.com/respira.teatru/