„Preţuiesc mai mult viaţa şi am înţeles că trebuie să fii alături de cel de lângă tine, să îl susţii”
Tanti Tina e un amestec de curaj şi încredere. Are 54 de ani. S-a mutat dintr-un sat din Vâlcea la Sibiu, acum trei ani, când s-a deschis Casa Sus Inima. Tocmai pentru acest proiect, ca să fie parte din el. Să fie alături de oamenii care trec prin cancer. Cine s-ar fi gândit că aşa e drumul vieţii? În tinereţe a lucrat la Sibiu, dar soţul ei avea să fie din Vâlcea. Cei doi copii ai lor s-au mutat la Sibiu, iar acum Tanti Tina s-a mutat şi ea definitiv aici. „Mi-am dat seama că locul meu e tot lângă oameni. Am lucrat ca asistent social la primăria din localitate, apoi am avut grijă de soţul meu care s-a îmbolnăvit de leucemie, şi acum iată-mă aici, lângă aceşti oameni minunaţi de la Sus Inima.”
Tanti Tina sau Mama Tina e managerul Caselor Sus Inima, adică ea are grijă ca toate să meargă bine. Cazează oamenii care vin aici, face cumpărături, curăţenie, mâncare şi, mai ales, stă şi îi ascultă. „Când le spun oaspeţilor noştri, că eu aşa îi numesc pe toţi cei care ne trec pragul, că soţul meu a murit de leucemie, atunci capătă şi mai mare încredere şi se simt în largul lor, pentru că şi eu ştiu ce înseamnă suferinţa aceasta. Soţul meu a suferit timp de cinci ani, iar eu i-am fost alături până în ultimul moment. Ştiu cât de mult cântăreşte un cuvânt de încurajare. Dar vreau să ştiţi că aici nu sunt numai poveşti de durere, ci şi de speranţă. Mi se umple sufletul când văd ce prietenii se leagă între musafirii noştri, cum îşi dau sfaturi sau cum îşi fac griji unii pentru ceilalţi. Aici nimeni nu trece singur prin cancer. Am avut un bătrân de 87 de ani care a zis că sunt ca o mamă pentru ei, că mă aşteaptă să vin în fiecare zi. «Aveţi atâta răbdare cu noi», îmi spunea. Cum să nu ţi se umple inima de bucurie?”.
Casa Sus Inima a fost deschisă în 2019, de Asociaţia Sus Inima (Carmen Chindriş, Lu Knoblock şi Părintele Constantin Necula) şi s-a dezvoltat datorită „oamenilor cu inima sus” care donează bani, astfel încât cei care au nevoie de cazare la Sus Inima să nu plătească nimic. În 2020 s-a deschis o casă Sus Inima şi în Bucureşti, iar în 2021, încă una la Sibiu. Sunt mulţi oamenii care vin la tratamente oncologice de la distanţe mari şi nu-şi permit cazare la hotel, aşa că Asociaţia Sus Inima le vine în ajutor. Pe lângă cazare, au asigurată şi o masă caldă, dar şi şedinţe de terapie. Din echipa Sus Inima fac parte navigatori oncologici, asistenţi sociali, psihologi, nutriţionisti, medici oncologi.

Tanti Tina este lucrător social. Ea ştie fiecare om care a trecut pragul celor două Case Sus Inima din Sibiu. Cu cei mai mulţi dintre ei păstrează legătura. De alţii, îşi aduce aminte cu lacrimi în ochi, mai ales de cei tineri, care au descoperit prea târziu boala. „Mă gândesc la fiecare persoană care vine în casă. Şi acasă mă gândesc la ei. Au fost perioade când am avut şi insomnii, pentru că mă afectau foarte tare poveştile lor. Însă cu timpul, am încercat să mă concentrez pe ce aş putea face eu să-i încurajez. Şi cel mai mult mă bucur când îi văd fericiţi. Când petrecem momente de bucurie, când aniversăm o zi de naştere, când pregătim pomul de Crăciun. Dincolo de şedinţele de chimioterapie sau radioterapie, viaţa îşi vede cursul ei.”
Tanti Tina e o fire puternică. Nu poate să plângă în faţa cuiva. Îmi spune că şedinţele de terapie îi ajută pe musafiri, dar ea nu a făcut niciuna după ce a murit soţul ei. „Eu mă duceam la mormântul lui şi stăteam acolo şi aşa mă linişteam. Asta m-a ajutat pe mine. Timp de cinci ani am locuit singură, iar când copiii mi-au propus să mă mut la Sibiu şi să vând casa, nu credeam că se va întâmpla aşa repede. Dar viaţa te duce acolo unde e nevoie de tine. Iar eu am învăţat să preţuiesc mai mult tot ce mi-a dat Dumnezeu, familia mea, oamenii de lângă mine.”
Vorbim despre cancer, despre moarte, despre fata care era de-o seamă cu fiul ei, şi care ştia că anul trecut o vede pe tanti Tina pentru ultima dată. Atunci am văzut şi lacrimi în ochii tanti Tinei a noastră. Dar ea e optimistă din fire şi reuşeşte să transmită asta. Mi-a povestit, de exemplu, despre o doamnă care a avut cancer şi n-a spus nimic familiei ei. A vrut să-i protejeze de durere, dar a avut noroc cu familia de la Sus Inima. Acum e bine, sănătoasă. Tot de la ea aflu că încă mai sunt oameni care se feresc de persoanele care suferă de cancer, ca nu cumva să „se ia şi la ei”. „Dar eu le mai spun încă o dată, cancerul nu se ia, nu vă mai feriţi şi mai bine daţi o mână de ajutor. Cancerul e o boală crâncenă, e o boală care te macină, dar dacă e depistată la timp, poate să fie tratată”, îmi spune tanti Tina în timp ce îmi arată perucile care stau pregătite pe manechine, pentru musafirii care au nevoie.
Până acum, Asociaţia Sus Inima a reuşit să acopere costurile a 740 de nopţi de cazare. De pe site-ul asociaţiei, www.susinima.ro, am aflat că 60 de lei asigură o noapte de cazare cu toate facilităţile incluse, o donaţie de 25 de lei asigură o masă caldă, iar una de 100 de lei acoperă costurile unei şedinţe de terapie. „Să ştiţi că e mare lucru, bunătatea. Să îl ajuţi pe cel în nevoie. Şi le mulţumesc tuturor care au alergat an de an la maraton pentru proiectul nostru, şi oamenilor care donează în fiecare lună. Uitaţi, şi aici în casă avem o mică urnă. Musafirii noştri, din puţinul pe care îl au, lasă în urnă, când pleacă, 50 de lei, 100 de lei, 300 de lei, fiecare după posibilităţi, deşi nu e nevoie. O fac în semn de mulţumire către toţi cei care s-au gândit la ei.”
O întreb pe tanti Tina dacă ei îi frică de boli, şi-mi zice că nu. Are credinţă în Dumnezeu şi ştie că nu e singură.
– Dar cum vă încurajaţi în momente mai grele?
– Îmi spun că totul o să fie bine şi că trebuie să merg înainte. Să mă bucur de fiecare zi, de copiii şi nepoţelele mele, de toţi oamenii aceştia care fac bine la Sus Inima, şi de toţi musafirii care ne calcă pragul şi care sunt adevărate lecţii de încredere, de curaj, de speranţă.
foto: Dani Gheorgiu
*material publicat în Capital Cultural nr.30