„Zâmbești, dar știu că ești trist”, este replica unui personaj din filmul ”Eternity and a Day” regizat de Theo Angelopoulos. Iar dacă te uiți în ochii lui care aproape nu clipesc când îți vorbește, vei vedea suferința, speranță, groază și un nesfârșit entuziasm pentru auto cercetare și descoperire.
Scrisoare pentru Theo este un film dedicat lui Theo Angelopoulos, regizorul grec care de-a lungul carierei sale a portretizat într-o manieră apăsătoare condiția umană a marginalilor din țara sa. Filmele sale abundă în metafore și cadre statice adesea brutale care surprind evoluția societății grecești precum și situația socio-politică actuală.
Documentarul realizat de Elodie Lélu și narat de actrița franceză Irène Jacob ne vorbește despre ultimul film al lui Theo pe care nu a apucat să-l termine din pricina unui accident care i-a curmat viața în 2012, în plină criză economică. În mod ironic, ambulanța care ar fi putut să-l salveze s-a stricat, iar din pricina restricțiilor bugetare de la acea vreme, nu a mai reușit să ajungă.
Cu sensibilitate, prietenie și deplină frumusețe, regizoarea ne aduce mai întâi pe platourile unei odisei începute de Theo și finalizată într-un sens de Lélu. Preocupat în permanență de fenomenul migrației, Theo avea să-și intuleze ultimul film, „Cealaltă Mare” și începuse să reconstituie cu precizie o lume a imigranților din portul Pireus. Granițele – politice, culturale, lingvistice, individuale au împrejmuit și trasat peliculele lui Theo: „Cele mai importante granițe sunt în mintea noastră. Granițele dintre noi și celălalt. Pentru a-l înțelege pe celălalt, trebuie să anihilăm granițele. Iar viziunea celuilalt este importantă pentru ca lumea să existe mai departe”.
de Alexandra Coroi
