Limba franceză se situează în prezent pe locul al 9-lea în lume, ca număr de vorbitori, fiind vorbită de peste 169 milioane de francofoni (reprezentând 3,2% din populația globului). În 1993 România a obţinut statutul de membru cu drepturi depline în cadrul Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF), dar legăturile franco-române sunt mult mai vechi. Francofonia a avut un rol important în istoria României, în special în secolele XVIII-XX, influențând limba, literatura și cultura. Românii au manifestat un atașament deosebit față de valorile francofone, considerându-le un model de dezvoltare și progres.
În prezent, un rol important în promovarea limbii și culturii franceze în țara noastră este îndeplinit de Institutul Francez din România (IFRo), moștenitorul Institutului Francez de Înalte Studii din România, inaugurat la 30 mai 1924. Plasat sub tutela Ministerului pentru Europa și Afaceri Externe, IFRo este unul dintre cele 150 de Institute şi Centre culturale franceze existente astăzi în lume. Din 2012, Institutului Francez de la București i s-au alăturat centrele culturale franceze din Cluj, Iași și Timișoara. În prezent IFRo este condus de d-l director general Julien Chiappone-Lucchesi, care este și consilier pentru cooperare și acțiuni culturale în București.
Anda Ionaș: În fiecare an Franța este un partener de nădejde al Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, venind cu o bogată ofertă artistică, ce poartă titulatura de „sezonul francezˮ. Cât de important credeți că este acest program pentru activitatea Institutului Francez în România?
Julien Chiappone-Lucchesi: În primul rând, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu este un festival foarte special, care a fost creat acum 32 de ani de Constantin Chiriac și a devenit un eveniment cu adevărat internațional, în care Franța a avut o contribuție substanțială, cred eu, pentru că există o tradiție a legăturilor teatrale dintre Franța și România, și ele sunt sunt încă vii.
Spre exemplu, în programul acestei ediții s-a regăsit spectacolul lui Eugen Jebeleanu, „E doar sfârșitul lumiiˮ. El pendulează de mult timp între România și Franța. În aceeași situație este Alexandra Badea, din generația mai tânără, iar dintre cei cu mai multă experiență, Matei Vișniec sau regretatul George Banu, care a fost profesor de teatru la Sorbonne Nouvelle, un bun prieten al festivalului și consilier artistic. Prin conexiunile pe care le avea, el a jucat în decursul timpului un rol extrem de important în construcția acestei relații foarte puternice între echipa festivalului și Institutul Francez. Legăturile teatrale franco-române au deci o istorie bogată. De altfel, la ediția din acest a festivalului le-au fost acordate stele pe Aleea Celebrităților unor personalități teatrale ale culturii franceze precum Alexis Michalik sau Eugène Ionesco.
AI: La 20 februarie 2025 Institutului Francez a celebrat 145 de ani de relații diplomatice între Franța și România. Cum ați marcat acest eveniment?
JCL: Cea de-a 145-a aniversare a relațiilor diplomatice dintre Franța și România a fost marcată printr-un un mic eveniment solemn la Academia Franceză în februarie, la care au participat secretarul permanent al Academiei Franceze, Amin Maalouf, și președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop. S-a discutat despre știință și artă. Invitați din domeniul artelor au fost Constantin Chiriac și bunul său prieten, Emmanuel Demarcy-Mota, în calitate de director al Théâtre de la Ville (Franța). Cei doi au purtat un dialog.
AI: Sunteți la finalul mandatului de director al Institutului Francez. Care considerați că a fost cel mai important proiect pe care l-ați întreprins în ultimii patru ani?
JCL: În primul rând, România s-a schimbat în ultimii patru ani, iar prioritățile cooperării noastre au evoluat și ele puțin. Prima prioritate a fost întotdeauna francofonia, pentru că relația noastră este, cu siguranță, una istorică (este cunoscut sprijinul lui Napoleon al III-lea pentru Unirea Principatelor Române în 1859, apoi a lui Georges Clemenceau, ș.a.m.d.), dar mă tem că trebuie să mergem mai departe, altfel se va stinge. În ciuda unui recul, francofonia nu este încă în declin în România și cred că trebuie să fim foarte atenți la învățarea limbii franceze și la locul limbii franceze în România, pentru că, pe de o parte, ea dă unicitatea relației noastre bilaterale, și pe de altă parte, face România mai puternică în afară, în primul rând, în cadrul organizațiilor internaționale, cum ar fi Organizația Internațională a Francofoniei. Acest lucru îi oferă o voce ușor diferită de cea a altor țări din regiune, și astfel cultivă o singularitate care nu poate decât să o avantajeze. Prin urmare, aceasta a fost una dintre prioritățile mele, să continuăm să luptăm pentru limba franceză, pentru locul francofoniei în cadrul relațiilor noastre.
AI: În secolul al XIX-lea Franța era pentru România un model de civilizatie și de cultură. Tinerii mergeau la studii la Paris, iar în casele boierești se vorbea fluent franceza…
JCL: Și vă spun, vorbeau franceza atât de bine! Am descoperit asta când am făcut un eveniment foarte frumos cu edițiile „Vremea”, despre familia Olănescu, pentru că familia Olănescu este familia de la care statul francez a cumpărat casa de pe Bulevardul Dacia, unde este în prezent sediul nostru. Oamenii vorbeau o franceză atât de specială! A fost destul de emoționant! Mi-am spus în acel moment că, de fapt, există, și este în pericol de dispariție, o varietate românească de franceză, așa cum există o franceză quebecoisă sau o franceză belgiană. Români care vorbeau franceza fără să fi fost în Franța, uneori sau foarte puțin, dar care împărtășeau această specificitate… O găsim la francezii din Liban, francezii din Tunisia. Încă există în lume, iar în România aproape că nu mai există.
AI: Spuneați că în descursul ultimilor ani s-au mai schimbat anumite aspecte ale cooperării româno-franceze…
JCL: Da, desigur, există priorități care, așa cum am spus, au evoluat. Foarte importantă a fost problema ucraineană, deoarece atunci când a izbucnit războiul din Ucraina, evident, au existat milioane de refugiați ucraineni care au trecut pe teritoriul românesc și, astfel, am lucrat cu ONG-uri pentru a încerca să gestionăm aceste cazuri. După cum știți, Institutul Francez din România are o arie de acțiune destul de largă, care nu este pur culturală. În același timp, ne-am dat seama că problema dezinformării este în creștere, astfel că educația mediatică este, de asemenea, un subiect foarte important. Așa că am adus în echipă un coleg tânăr, cu experiență, care se ocupă de aceste probleme ale relațiilor cu mass-media și rețelele sociale. De exemplu, am creat la Constanța primul festival de podcasturi și creație sonoră, numit Orizont Sonor.
AI: De ce la Constanța?
JCL: Pentru că cel mai mare festival de creație sonoră din Franța este în Brest, iar Brest este înfrățit cu Constanța. A doua ediție va avea loc la sfârșitul lunii septembrie, în București de data aceasta. Prima etapă a festivalului cuprinde workshopuri de mediere, alfabetizare media, care este într-adevăr ceva de nișă, dar care încurajează tinerii să se desprindă de ecrane și să asculte, iar a doua etapă propune proiecte de podcast radio și de creație sonoră, jurnalism, crearea de informații de calitate. Este un eveniment extrem de creativ, nu doar franco-român, ci cu adevărat internațional, cu schimburi foarte fructuoase între naționalitățile de la Marea Neagră: turci, armeni, georgieni, ucraineni și moldoveni. Îl facem aici, cu actori locali din România. Deocamdată e foarte mic, dar încercăm să îl creștem.
AI: Ce alte proiecte importante ați avut?
JCL: Ne-am preocupat în ultimii ani de câteva momente minunate. Întâi a fost Timișoara Capitală Europeană a Culturii, unde am avut expozițiile dedicate lui Victor Brauner și lui Constantin Brâncuși. Apoi, cu colegii mei europeni, fiind președinte al clusterului EUNIC, rețeaua institutelor culturale europene, am inaugurat în 2023, la Timișoara Casa Institutelor Europene (HEI – House of European Institutes), în Bastionul Joséphine, cu un spațiu dedicat culturii europene, deschis artiștilor, tinerilor. Acesta s-a închis acum câteva luni, dar pe 9 iulie Casa a Institutelor Europene se va deschide, într-un alt loc. Este vorba despre Vila Mal, pe malul Begăi, un loc magnific, unde suntem foarte bucuroși să continuăm proiectele europene.
Așadar, Capitala Europeană a Culturii este importantă, deoarece lucrăm mult cu parteneri europeni. Desigur, este importantă și relația bilaterală, iar eu sunt aici pentru a servi relația franco-română, dar nu trebuie să uităm că facem parte dintr-un context european, în care cultura trebuie să capete o importanță mai mare. Spun asta atât pentru România, cât și pentru Franța și pentru Europa în general, adică ne dăm seama că investițiile în cultură nu sunt poate suficiente pentru a ne permite să facem din ea un element de apărare.
În prezent, dezvoltăm idei pentru a da o formă concretă a ceea ce numim „scutul democraticˮ. Deci există și arme culturale. Ne dăm seama că modelul democratic european trebuie apărat, desigur, prin forța militară, dacă vom fi atacați, dar, mai presus de toate, trebuie să-i spunem populației europene că Europa culturii este o realizare excepțională, care privește patrimoniul, artiștii emergenți, valorile comunităților noastre. Cred că trebuie să investim și în asta.
Spuneam că am făcut o muncă bilaterală, dar și una europeană: Festivalul Filmului European în România, Ziua Europeană a Limbilor, rezidențe europene pe tema apei, iar acum pe tema reamenajării zonelor post-industriale din întreaga țară cu rezidenți europeni care se vor reuni în octombrie pentru a organiza o expoziție cu lucrările lor în România. Pe scurt am lucrat foarte bine cu acest cluster european.
De asemenea, am realizat o mulțime de proiecte ce privesc cinematografia. Sala de cinema Elvire Popesco a Institutului Francez, deschisă în 2012, este un instrument minunat. Avem 80.000 de spectatori și 950 de filme în fiecare an. Este foarte activ și, prin urmare, am avut, de exemplu, un proiect foarte interesant, finanțat prin Europa Creativă, pentru a face proiecțiile cinematografice accesibile persoanelor cu deficiențe de auz și de vedere.
Am realizat, de asemenea, un alt proiect european Horizon Europe: NARDIV – United in Narrative Diversity?. Acesta își propune înțelegerea rolului pe care l-a jucat diplomația culturală între cele două blocuri (de est și de vest) înainte și după căderea comunismului și ce lecții putem învăța de aici pentru viitor, pentru a aduce Europa de Est și cea de Vest mai aproape, în special folosind exemplul Franței, Germaniei și României.
Apoi am lansat o inițiativă franco-română de susținere a muzicienilor ucraineni care se numește Ukrainian Lab. Prima ediție a avut loc anul trecut, a doua este în pregătire, iar apelul este încă deschis până pe 22 iulie. Este vorba de a aduce în România cinci grupuri de muzicieni ucraineni, care vor fi apoi îndrumați de muzicieni francezi și români și care, în cele din urmă, vor susține un concert la Club Control din București. Acest lucru le va permite să devină mai profesioniști, să acceseze mai ușor piața europeană și să stabilească conexiuni cu Franța și România în același timp, deoarece este un proiect franco-român.
Trebuie spus că activitatea Institutului Francez nu se rezumă la aceste proiecte, ci vizează și coordonarea de zi cu zi a institutelor locale: din Cluj, Iași, Timișoara și București. Este o rețea cu mulți profesioniști, cu o echipă grozavă și care dezvoltă sute de proiecte în parteneriat în fiecare an.
AI: În 2024 Institutul Francez din România a împlinit 100 de ani de activitate. Cum ați sărbătorit centenarul?
JCL: Așa este. Institutul Francez din România a fost inaugurat la București, pe 30 mai 1924, în amfiteatrul Fundației Universitare „Carol I”, în prezența Regelui Ferdinand și a reginei Maria. Pentru a marca această ocazie am organizat un concert de gală la Ateneul Român. Am invitat de asemenea la București juriul premiului Goncourt, care a anunțat din România romanele finaliste la Prix Goncourt 2024.
Am vrut să arătăm că prietenia franco-română, se înscrie în timp, dovada fiind relațiile puternice pe care oamenii de cultură, de artă, de litere și universitarii, le-au creat între ei. Trebuie să promovăm toate aceste punți extrem de puternice care continuă să existe. Din punctul meu de vedere, limba franceză și relațiiloe culturale între Franța și România, reprezintă cum spunem noi în franceză, „un supplément d’âmeˮ (un surplus de suflet). Este mai mult decât o prietenie europeană obișnuită.
Ca urmare a activității noastre bogate, în martie anul trecut Institutul Francez din România a primit Ordinul Meritul Cultural din partea statului român. A fost un moment minunat al francofoniei, care ne-a permis să realizăm foarte multe proiecte. Ne dorim să stimulăm cooperarea dintre România și Franța și, prin urmare am lansat un program național de rezidențe, care este în curs de desfășurare, pentru a permite tinerilor francezi care au terminat studiile în domeniul artistic, și care nu cunosc deloc România, să vină aici pentru o perioadă să lucreze, să dezvolte proiecte, să-și deschidă orizonturile.
AI: Ce activități întreprindeți pentru promovarea limbii franceze în rândul elevilor și studenților?
JCL: Rolul principal al Institutului Francez a fost întotdeauna cel de promovare a limbii franceze. Oferim cursuri de limbă și certificări, avem profesori care transmit dragostea pentru limba franceză mai multor generații. Avem pe de o parte o cooperare educațională cu Ministerul Educației (sunt 25 de licee franceze în țară cu eticheta France Education) și pe de altă parte o cooperare universitară (o sută și ceva de cursuri francofone). Apoi mai avem un program bilateral, «Brâncuși» pentru dezvoltarea schimburilor științifice și tehnologice între Franța și România, care permite cercetătorilor români și francezi de înalt nivel, care vor să inițieze un proiect, să aibă acces la fonduri.
AI: Cum percepeți România după mai mulți ani în care ați trăit aici?
JCL: Cred că România are foarte multe atuuri. Este o țară magnifică, cu regiuni istorice superbe, care trebuie să-și asume mai mult diversitatea și care are un exemplu de oferit în privinta integrării minorităților. Apoi, mai presus de toate, este o țară de răscruce, nu o țară la marginea Europei. Dacă românii își vor schimba mindset-ul și nu se vor mai considera la periferia Europei, atunci rolul pe care și-l vor asuma va fi diferit și asta le va permite să fie mai încrezători în posibilitatea lor de a fi cetățeni europeni.
AI: Ați putea menționa și unul dintre evenimentele de impact pe care Institutul Francez din România intenționează să le organizeze pe parcursul verii?
JCL: Pentru că suntem în acest frumos oraș Sibiu, aș vrea să vă vorbesc despre o altă inițiativă interesantă pe care o pregătim, ultimul eveniment înainte de vacanța de vară, care va avea loc aici pe 16 iulie. Este vorba de Întâlnirile Europene din Transilvania, organizate de Ambasada Franței în România și de Institutul Francez din România în cadrul Feeric Fashion Week.
Lansate în 2010, scopul acestor întâlniri este de a consolida legăturile franco-române și de a promova schimburile pe marginea marilor provocări contemporane, în special problema majoră a transformărilor ecologice. În 2025, întâlnirile europene Transilvania vor face din nou parte integrantă din Feeric Fashion Week. Sub tema „Speeding Up Slow Fashion”, evenimentul din acest an va evidenția provocările modei durabile, un sector care evoluează rapid. Suntem încântați să reunim studenți, profesori și profesioniști din domeniul modei din Franța și România pentru a lua parte la ateliere, mese rotunde, un masterclass și prezentări ale experților în domeniu. Scopul este de a stimula colaborări și de a oferi participanților instrumentele de care au nevoie pentru a deveni agenți ai schimbării, contribuind la crearea unei mode mai etice și mai responsabile.
