În tinerețe a cântat la chitară, acumliteratura a devenit muzica lui. Interviu cu Jon Fosse, laureatul premiului Nobel pentru Literatură

Jon Fosse (n.29 sept 1959, Haugesund, Norvegia) este unul dintre cei mai prolifici și apreciați scriitori contemporani. Traducător și autor al unei opere impresionante, a scris poezie, eseuri, cărți pentru copii, romane și piese de teatru jucate pe toate scenele din lume.

În 1993 scrie prima lui piesă de teatru (Cineva are să vină), iar de atunci a publicat aproximativ treizeci de piese, dintre care cele mai cunoscute sunt: „O zi de vară”, „Iarna” și „Eu sunt vântul”. Opera sa dramatică a cunoscut un succes internațional uriaș începând cu a doua jumătate a anilor ’90. Textele sale au fost traduse în mai bine de 50 de limbi, ceea ce face ca Jon Fosse să fie considerat unul dintre cei mai jucați dramaturgi contemporani. După Henrik Ibsen, Jon Fosse este dramaturgul norvegian cu cele mai multe reprezentații.

În 2023, i-a fost acordat premiul Nobel pentru Literatură, „pentru piesele de teatru și proza lui inovatoare care dă voce indicibilului”. La ediția cu numărul 31 a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, eveniment care are loc între 21 și 30 iunie, Jon Fosse va primi o stea pe Aleea Celebrităților din Parcul Cetății.

Anca Mureșan: Cum arată o zi obișnuită din viața dumneavoastră?

Jon Fosse: După ce mi s-a acordat Premiul Nobel, a trebuit să răspund la multe e-mail-uri și să refuz sute de invitații. Între timp, am găsit timp să traduc romanul „Barley Patch”, al lui Gerald Murnane.

Scrieți în fiecare zi, aveți o „rutină” sau obiceiuri specifice, poate un ritual anume pe care îl urmați atunci când scrieți?

Jon Fosse: Scriu în anumite perioade. Încep mereu să scriu devreme dimineața, cu cât mai puține perturbări între somn și scris. La începutul carierei mele de scriitor, obișnuiam să scriu în jurul orei 9, dar de câțiva ani am început să scriu de la 5 dimineața până la 9. De obicei, iau pauze între perioadele mai lungi de scris și apoi mă ocup de traduceri. Din fericire, mi-am propus să traduc în această iarnă și am reușit să mă țin de plan și am tradus. Dar ar fi fost imposibil să găsesc timp și pentru concentrarea
necesară scrisului propriu-zis.

Sunteți unul dintre cei mai reprezentați dramaturgi norvegieni în întreaga lume (în România, Radu Afrim a regizat câteva dintre piesele dumneavoastră), dar scrieți în Nynorsk, o limbă minoritară. De ce ați ales să scrieți în Nynorsk?

Jon Fosse: Avem două variante ale limbii norvegiene, care sunt complet inteligibile reciproc, la fel ca toate limbile din Scandinavia. Nynorsk este pur și simplu limba mea, limba în care am învățat la școală. Pe lângă asta, o consider o limbă frumoasă.

Sunteți adesea comparat cu Samuel Beckett, iar opera dumneavoastră este descrisă ca minimalistă, simplă, uneori monotonă și plină de pauze și repetiții. Decizia juriului de a vă acorda Premiul Nobel a fost: „pentru piesele inovatoare și proza care dă voce indicibilului”. Credeți că această descriere și motivația juriului sunt exacte? Este uneori mai simplu să scrieți despre ceva decât să vorbiți despre acel lucru?

Jon Fosse: Când eram tânăr, am citit multe lucrări ale lui Beckett. La început, mi-era frică de influența lui, așa că mi am numit prima piesă „Cineva are să vină!”. Acum nu mă mai tem deloc de influența lui; există asemănări, dar diferența este mult mai semnificativă.

Da, cred că descrierea făcută de juriu este destul de exactă și le sunt recunoscător pentru asta.

„Cu ce să începi să-l citești pe Jon Fosse”. Acesta este titlul unui articol publicat de The Guardian după ce ați câștigat Premiul Nobel pentru Literatură. Pentru început este recomandată colecția „Scene dintr-o copilărie”, aleasă ca introducere la temele centrale ale operei dumneavoastră. Dacă citești un singur titlu, ți se recomandă „Aliss at the Fire”, iar dacă ești un cititor grăbit, articolul sugerează ca alegere „The Boathouse”. Sunteți de acord cu aceste titluri? Cu alte cuvinte: dacă cineva citește opera dumneavoastră pentru prima dată, cu ce carte ar trebui să înceapă?

Jon Fosse: Sfatul meu ar fi să începeți cu „Morning and Evening / Dimineața și seara”. Apoi, „A Shining”. Și din piese, poate – „I am the Wind / Eu sunt vântul”.

În 2007, The Telegraph a realizat un top al celor 100 de genii în viață, iar dumneavoastră sunteți pe această listă. În 2023, ați primit Premiul Nobel pentru Literatură, ceea ce nu este o surpriză, deoarece ați fost pe această listă cu câțiva ani înainte să câștigați. Acum, în 2024, primiți o stea pe Aleea Celebrităților din Sibiu, la Festivalul Internațional de Teatru. Practica acordării stelelor este una de deschidere către publicul larg și o recunoaștere a valorii artiștilor contemporani.

Jon Fosse: Sunt foarte recunoscător pentru această stea pe Aleea Celebrităților din Sibiu!

Cum simțiți conexiunea dintre public, dintre societate în general și scriitori? Care este rolul unui artist, al vocii sale în astfel de vremuri?

Jon Fosse: Să spună ceea ce nu poate fi spus în alt fel decât prin literatură sau artă.

Vă simțiți acum mai responsabil decât înainte să deveniți faimos, înainte de a câștiga Premiul Nobel?

Jon Fosse: Nu m-am gândit la asta în felul acesta. Dar poate, deoarece ați menționat-o, simt acum o responsabilitate mai mare.

Iubiți muzica, ați cântat într-o trupă. Încă mai ascultați muzică (ce fel de muzică) și cine este chitaristul dumneavoastră preferat?

Jon Fosse: Am încetat să ascult muzică acum mulți ani, și am încetat și să cânt. Dacă ascult muzică, merg la un concert și prefer să ascult Bach. Literatura a devenit muzica mea.

Credit foto: Agnete Brun