„În primul rând m-a interesat să experimentez niște genuri și niște stiluri cinematografice”. Interviu cu Paul Radu

Paul Radu a absolvit Facultatea de Actorie, din cadrul U.N.A.T.C „I.L. Caragialeˮ, la clasa profesorului Adrian Titieni. A interpretat numeroase roluri la Teatrul Metropolis, în spectacolele lui Victor Ioan Frunză, și la Teatrul Naţional „I.L. Caragialeˮ din Bucureşti („Război”, regia Lorena Zăbrăuțanu, “CRUD”, regia Ștefan Lupu și Daniel Chirilă, “M&M”, regia Alexandru Nagy).

A debutat ca regizor de film cu scurtmetrajul „OPTˮ, pentru care a scris și scenariul. Cel de-al doilea scurtmeraj al său, „WTF LUCI!?ˮ, a câștigat Premiul „Ovidiu Bose Paștina”, acordat de Fundatia ANONIMUL, la cea de-a XXI-a ediție a Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL de la Sfântu Gheorghe.

Filmul îl are ca protagonist pe Luci (Theo Costache), un tânăr care primește de la niște rude un cufăr vechi. După ce consumă câteva ciuperci halucinogene și este vizitat de către prietena lui, Deea (Lavinia Pele), acest cufăr va căpata cu totul alte valențe decât la început.

Anda Ionaș: Filmul „WTF Luci!?”, este al doilea film pe care l-ai regizat, Paul, după Opt, deși tu ai studii de actorie, nu de regie. Cum te-ai gândit să faci trecerea de la actorie la regie?

Paul Radu: N-aș ști să pun exact degetul pe momentul în care am luat decizia asta și am zis: „Gata! Mă apuc să fac regie de film!ˮ Cred că a venit firesc, pentru că am avut întotdeauna curiozitatea asta și mi-am dorit să văd cum e să faci regie de film. Am stat să mă gândesc la un moment dat de unde a venit pasiunea mea pentru film și cred că are legătură cu faptul că atunci când eram mic obișnuiam să mă uit foarte, foarte mult împreună cu tatăl meu la filme.

În general erau filme românești. Tatălui meu îmi plac foarte mult filmele românești. Stăteam împreună și ne uitam la filme, eu puneam întrebări, el îmi explica… Probabil că am simțit că se creează o conexiune cu el și de aceea am dezvoltat și o pasiune pentru film. Iar legat de trecere, eu înainte să intru la actorie, la UNATC, am mai făcut niște cursuri de actorie de film. Nu știu, habar n-am, cred că de acolo pornește totul. Și da, trecerea am făcut-o cumva firesc, efectiv am avut această curiozitate.

Dar nu te-ai gândit să alegi regia când ai dat admitere la UNATC?

Paul Radu: Nu m-am gândit. Ce e drept, am ars niște etape, dar simt că poți să înveți și făcând lucruri. La primul scurmetraj, la Opt, am făcut totul pe genunchi, ca să zic așa. E un film făcut cu zero buget aproape. Mi-am chemat toți prietenii, m-au ajutat, și a ieșit scurmetrajul. Acolo am învățat foarte multe lucruri, pe care am încercat să le mai aplic după aceea la scurmetrajul WTF Luci!?. Deci, da, a fost un experiment. Am vrut să văd dacă îmi place. Mi-a plăcut și am continuat cu al doilea film. E chiar amuzant că 90% din echipa filmului Opt a fost alcătuită din actori. Sunt oameni care mai au și alte pasiuni pe lângă actorie. Unii au fost operatori, alții au monatat. Sunetul l-am făcut cu un fost coleg de generație, de la actorie, Alexandru Cătănoiu, care e actor, dar e pasionat și de sunet, de muzică și s-a oferit să mă ajute.

Ai face un film în care să și joci?

Paul Radu: Nu m-am gândit neapărat la asta. Am fost mai mult curios să văd cum e în spatele camerei, să dirijezi toată acțiunea, să treci prin toate etapele… Dar poate, la un moment dat… Cu toate că n-am dorința asta, n-am o frustrare în sensul ăsta. Terminând actoria și nefăcând atât de mult film sau teatru pe cât mi-aș fi dorit neapărat, n-am o frustrare în sensul de a face filme, de a le scrie, a le regiza, a juca în ele. Sunt focusat pe alte lucruri momentan.

Dar la filmul proaspăt premiat tu ai scris scenariul…

Paul Radu: Eu am scris scenariul, da. Cred, că are două pagini și jumătate.

Așa puțin?

Paul Radu: Da. În primul rând m-a interesat să experimentez niște genuri și niște stiluri cinematografice, să văd cum aș putea să spun o poveste, mai mult bazându-mă pe vizual, pe imagini, pe stilistic.

În cinematografia românească au început să apară în ultimii ani și filme de gen: comedii, filme polițiste, thriller-uri… Filmul tău aș zice că este o comedie cu accente horror.

Paul Radu: Putem să îi spunem și așa. Am avut intenția asta de a mă juca cu genuri. M-a interesat, în primul rând, să fac o comedie. De aici am pornit. Am vrut să fac o comedie, pentru că mi se pare că e cel mai greu lucru să faci comedii, nu doar în film, cât și în teatru. Am vrut challenge-ul ăsta. Sunt foarte pasionat de filme horror, thrillere psihologice, cam tot ce face, de exemplu, Ari Aster.

Cât de dificil este să faci un astfel de film cu efecte speciale, știut fiind faptul că filmele românești, mai ales scurtmetrajele, sunt în general realiste și minimaliste?

Paul Radu: Nu mi-a fost ușor, mai ales că este un film independent 100%. Adică am venit cu bani de acasă, ceea ce nu e ideal. În momentul în care faci asta, îți cam asumi că nu o să-ți scoți banii niciodată, mai ales când vine vorba de scurmetraje. Dar mi-am asumat, și am preferat să fac asta, decât să aștept după nu știu ce finanțări din altă parte, sau să nu-l fac niciodată. După ce am terminat filmul am zis că nu vreau să mai fac filme cu VFX-uri și efecte speciale niciodată, atât de tare m-au chinuit. Dar, evident, asta pentru că am fost presat de timp, de bani…

Efectele speciale nu sunt multe în film, dar sunt foarte importante și costă. Apoi, în general, oamenii care fac asta în România sunt foarte ocupați, pentru că sunt puțini, sau cer sume foarte, foarte mari ca să le facă. Eu când am trimis proiectul la festivaluri, l-am trimis în work in progress, adică efectele nu erau gata și atunci când a fost selectat a fost o presiune mult mai mare să terminăm și să iasă bine. Deci da, a fost un carusel treaba asta cu efectele, dar mă bucur că au ieșit până la urmă bine.

Într-una dintre secvențe, protagonistul privește într-o ladă veche, un cufăr, care transformă imperceptibil într-un tunel. Este un efect foarte interesant. A fost complicat să îl obțineți?

Paul Radu: Cam tot ce ține de efecte și aruncarea obiectelor în hăul ăla, au fost făcute în primul rând acolo pe set, în sensul în care s-au luat niște texturi de la marginile cufărului, din efecte, din postproducție, s-a obținut efectul de adâncire, ca să dea senzația de hău. Da, a fost o muncă destul de importantă, mai ales că eram presați de timp.

Deci ai gândit lucrurile astea de la început, încă din set, fără să te bazezi doar pe postproducție?

Paul Radu: Da, evident, dar nici eu nu știam. A fost prima dată când m-am lovit de asta și am avut un mare, mare noroc pentru că am avut în echipă oameni superprofi, care mi-au explicat cum funcționează lucrurile astea. În general, pe set trebuie să fii pregătit, trebuie să ai o cromă, trebuie să ai un anumit tip de a gândi și de „a pune în paginăˮ felul în care vrei să filmezi cadrele respective, ca după aceea să poți să le montezi, să le lucrezi în postproducție și să-i fie ușor și celui care le face. Deci, da, eram pregătiți și am știut la ce ne înhămăm.

Și cu echipa, cum ai lucrat? Cum ai selectat actorii?

Paul Radu: Cu echipa am lucrat excelent. Cu actorii mă știu foarte bine. Cu Theo Costache sunt prieten de foarte mult timp. Cu Lavinia Pele mă cunosc iarăși foarte bine. Cu Costel Cașcaval, pe care nu-l vedem în scurmetrajul ăsta, doar îi auzim vocea la telefon, sunt prieten de foarte mulți ani și îi mulțumesc foarte mult că a acceptat să lucrăm din nou împreună, după ce în primul meu scurmetraj, Opt, a avut rol principal.

Deci ai știut din momentul scrierii scenariului cu cine vei lucra?

Paul Radu: Da. De aici am pornit: de la faptul că aveam actorii și îl aveam pe Eugen Lumezianu care e producătorul, după care au venit Sorin Stanciu care e producator asociat, Cosmin Fericean la camera, și, bineinteles, Vivi Dragan Vasile la imagine. S-au aliniat așa astrele și am avut noroc de o echipă extraordinară, care a avut încredere în nebunia asta a mea, în scenariu, în poveste.

Mai ai în plan și alte filme?

Paul Radu: Am în plan. Aș vrea, în viitorul apropiat  să fac partea a doua a scurtmetrajului WTF LUCI!?, ca un fel de prequel, și apoi să vedem ce ne mai rezervă viitorul… Idei sunt, dar important este să avem și bani pentru ele.

Și la teatru unde pot să te vadă spectatorii?

Paul Radu: Teatru n-am mai făcut de vreo doi ani. A trecut ceva timp… Urmează să încep repetițiile în toamnă-iarnă pentru un spectacol la Teatrul Național, în regia Silviei Roman. Alte planuri în zona asta nu am, dar ce vine spre mine, o să încerc să fructific cât pot de mult.