Susținând gândirea critică, producția unui discurs conectat la tendințele artistice regionale, internaționale și dezvoltarea profesională a artiștilor, programul de spectacole al lunii octombrie de la Fabrica de Pensule Cluj include o diversitate cât mai mare de tipuri de producții, abordări artistice ale tematicilor propuse, cu o puternică componentă socială, politică și critică.

Publicul are ocazia de a viziona spectacole reprezentative produse de companii independente din Europa de Est și de a cunoaște artiști tineri care vin din medii diferite, dar și artiști consacrați care sunt relevanți pentru scena contemporană de artele spectacolului.

Unul dintre spectacolele importante prezentate anul acesta la Fabrica de Pensule, parte din proiectul „East by East – o perspectivă performativă„, este Recviem pentru Europa – un spectacol cu un titlu ce anunță un verdict sumbru dar care își dorește înainte de toate să ne provoace să vedem mai multe nuanțe în momente în care ți se cere să fii de o parte sau de alta. Pornind de la realitatea curentă din Republica Moldova, echipa Teatrului Spălătorie din Chișinău crează un spectacol în care omul de rând, muncitorul încă rămas în țară, devine personaj principal.

The victory day / Den’ Pobedy / Ziua biruinței este un performance care (re)pune în discuție ideea de revoluție și caracterul performativ al acesteia. Sunt oare revoluțiile posibile și eficiente astăzi, când teatralitatea lor pare să fi devenit o miză mult mai importantă și mai atrăgătoare decât scopul în sine?

Un alt spectacol prezentat în cadrul proiectului „East by East – o perspectivă performativă„ este În numele Tatălui, o poveste despre oameni și viețile lor personale, despre cum un mediu religios interferează cu viața intimă, socială sau profesională – un subiect de acută actualitate în societatea românească de azi, caracterizată de o covârșitoare majoritate declarată religios-practicantă, dar și cu un segment ateu aparținând cu precădere generației tinere urbane.

„Premiera Corp Urban, creată de regizoarea Catinca Drăgănescu pe baza unor poveşti reale ficţionalizate, este un pseudo-concert performativ care identifică în patru naraţiuni (mai degrabă cînturi decît cîntări, în sensul de diviziuni ale unui poem epic, poveştile prezentate fiind parte din epopeea de sute de ani de discriminare a romilor) o serie de stigmatizări – de gen, vîrstă, boală etc. – care sînt motivate, favorizate sau amplificate de apartenenţa la rasă. Discriminarea-cadru, cea care vizează etnia, funcţio­nează astfel ca model primar în interiorul căruia există premisele, precum sărăcia sistemică şi lipsa educaţiei, care generează alte tipuri de marginalizare.” (Oana Stoica. Corpuri care nu. În: Dilema veche, nr. 739)

Programul complet poate fi găsite pe site-ul Fabrica de Pensule sau pe pagina de Facebook.