Ce înseamnă pentru un copil care visează să ajungă un mare muzician, să îl găsească în sala de clasă pe talentatul violonist Erzhan Kulibaev? Ce întrebări să-i pună mai întâi? Și vioara Stradivarius cu care a venit, oare e atât de bună cum zic unii oameni? Să-i dea cadoul dat de bunica, în semn de mulțumire că s-a gândit să petreacă o oră cu ei, copiii de la Liceul de Artă din Sibiu?
Da, studiul în fiecare zi, dar în fiecare zi, e calea spre o carieră în muzică. Așa le spune și violonistul Erzhan Kulibaev, în întâlnirea aceea specială.
Cum s-a hotărât Kulibaev să susțină un masterclass la Sibiu? Pur și simplu. Pentru că s-a simțit foarte bine la Sala Thalia, unde a susținut un recital de aproape două ore, eveniment ce a făcut parte din cadrul Festivalului Internațional George Enescu. Pentru că i-a placut publicul și pentru că oricând are ocazia, vrea să ofere colegilor lui mai tineri, cât mai multe sfaturi și informații: „Începând din acest an, sunt profesor. Este o experiență nouă pentru mine. Îmi face plăcere, dacă am oportunitatea, să susțin masterclass-uri, să vorbesc cu colegi mai tineri, să dau sfaturi. Îmi place să îmi ajut colegii mai tineri. De exemplu, dacă interpretează ceva greșit și eu pot să îi ajut să rezolve această problemă, o fac cu bucurie. Cred că este util și pentru mine, ca profesor pot învăța lucruri noi de la fiecare student. De aceea, sunt mereu deschis spre a acorda ajutor dacă e cineva care are nevoie. Acum predau în Madrid, la o școală foarte bună, care oferă burse. Oricine dorește să studieze cu mine, este binevenit ”, îmi spune Erzhan Kulibaev după ce s-a întâlnit cu aproape 100 de elevi și profesori de la Liceul de Artă din Sibiu.
Peste tot în lume, oamenii vin și mă întreabă ce vioară am, la ce vioară cânt.
Printre întrebările pe care le-a primit de la profesori despre studiu, despre game sau despre cariera sa, un copil vrea să știe dacă e adevărat că vioara de lângă el, ascunsă în husă, e chiar Stradivarius. Acela a fost momentul când Erzhan Kulibaev a început să zâmbească și timp de cîteva minute le-a spus de ce nu vorbește despre vioara sa, de ce oamenii îi pun tot mereu această întrebare și de ce el o consideră nepotrivită de cele mai multe ori.
„Nu pot spune că vioara pe care cânt e un Stradivarius, e secret. De ce? Îți spun de ce. E o poveste foarte interesantă. Un coleg violonist, într-o competiție, după ce am câștigat un premiu, mi-a spus că am câștigat pentru că am avut o vioară foarte bună. I-am spus că nu acesta este motivul pentru care am câștigat pentru că vioara este asemenea unei mașini. Un șofer priceput poate conduce în siguranță o mașină proastă, dar un șofer prost care conduce un Ferrari, îl va conduce prost. Eu cred că dacă vioara sună bine, nu e pentru că vioara este pur și simplu bună, ci înseamnă că violonistul știe cum să facă vioara să sune bine. Acesta este un lucru foarte important pe care, din păcate, mulți violoniști nu îl înțeleg. Nu o să îți vină să crezi, dar peste tot în lume, oamenii vin și mă întreabă ce vioară am, la ce vioară cânt. Dar nu aceasta este întrebarea corectă. Întrebarea corectă este „Cum ai cântat de a sunat așa de bine?”. Înțeleg când spectatorii mă întreabă acest lucru, dar când muzicienii profesioniști, respectați, întreabă acest lucru, pentru mine e foarte ciudat pentru că o vioară bună sună bine când este folosită bine. Chiar și o vioară bună, un Stradivarius foarte scump poate suna foarte prost dacă violonistul nu știe cum să cânte. ”
Erzhan Kulibaev este laureat la Concursului Internațional „George Enescu Sibiu” 2016. Zilele aceasta au fost destul de intense pentru el, cu un program aglomerat, cu multe repetiții. Îmi spune că participă pentru prima dată în cadrul Festivalului Enescu în calitate de invitat. Și e ceva special pentru el, datorită prestigiului festivalului: „E un festival important, mai ales, datorită personalității lui Enescu. A fost un geniu, muzica lui este specială. Datorită acestui festival, lumea întreagă va ajunge să știe mai multe despre cultura României, despre muzica lui Enescu. Este un lucru foarte frumos.”
Deși a venit de câteva ori în România, acum e prima dată când vine la Sibiu. Nu a apucat să vadă foarte multe, ci doar puțin din centrul istoric, în drumul său de la hotel până la Liceul de Artă. S-a bucurat de spectatorii care au venit luni, 18 septembrie, la recitalul pe care l-a susținut: „ Thalia este o sală de concerte foarte frumoasă și mi-a făcut plăcere să cânt pentru publicul din Sibiu. A fost un public care a ascultat cu atenție. A fost un moment de tăcere așa de intens încât puteai auzi musca. Este o adevărată plăcere să cânți într-o asemenea atmosferă. Îmi place când publicul ascultă cu atenție. Câteodată, publicul nu este concentrat, face multe zgomote și nu este un lucru bun pentru artist. Lui îi ia mult timp să pregătească programul, vrea să transmită ceva publicului, și când publicul nu ascultă, este foare rău. Sibiul, în schimb este foarte bun pentru artiști, îmi place.”
Sentimentul a fost reciproc. Și spectatorii au fost încântați de muzica lui Kulibaev: „De la primele sunete, m-a uimit căldura și sunetul mic, extrem de mic, dar pătrunzător până la capătul sălii. Acestea sunt niște calități ale unui mare artist”, mi-a spus o doamnă.
Și Virginia, elevă la Liceul de Artă, a fost la eveniment, iar a doua zi era prezentă la întâlnirea cu talentatul violonist: „Am fost la concert și mi s-a părut foarte frumos. M-a impresionat modul lui de a cânta și de a transmite muzica. Foarte frumos. Și eu studiez vioara de șapte ani. Aș vrea să „iau” rapiditatea lui, atenția lui. Mi-a plăcut foarte mult că a venit la noi în școală. A fost un gest foarte frumos că ni s-a prezentat nouă, că ne-a cântat.”
Despre virtuozitatea și talentul lui Kulibaev se vorbește în toate țările unde ajunge să cânte. Dar și despre modestia sa. Până acum a câștigat multe premii internaționale și este unul dintre artiștii tineri ai „The Violin Channel”. Concertele sale recente au inclus debuturi solo în prestigioase săli de concerte precum Carnegie Hall’s Stern Auditorium din New York, Mariinsky Theater Concert Hall din Sankt Petersburg, Biserica St. James Piccadilly din Londra, Auditorio Nacional din Madrid, Sony Center for Performing arts în Toronto sau Berlin Konzerthaus, „Opera Bastille” din Paris.
A început să cânte la vioară la vârsta de șase ani. A absolvit Școala Centrală de Muzică Specială din Conservatorul de Stat din Moscova P. I. Ceaikovski. Din 2004 a studiat în clasa profesorului Zakhar Bron la Liceul de muzică Regina Sofia din Madrid. În 2006, 2010 și 2011 a fost recompensat cu o Diplomă de Onoare de către Regina Spaniei și a interpretat la Palatul Regal din Pardo. A finalizat studiile postuniversitare în clasa profesorului Pierre Amoyal la Universitatea Mozarteum din Salzburg (Austria). În prezent, Erzhan Kulibaev este profesor la Centro Superior de Enseñanza Musical Katarina Gurska. După ce a câștigat un „Premio Tango” pentru cea mai bună interpretare a unui tango argentinian la Concursul Internațional de Vioară de la Buenos Aires, Erzhan face propriile aranjamente ale muzicii lui Piazzolla și le interpretează la concerte. Oamenii îi spun că reușește să cânte tango cu un talent înnăscut, iar asta îl bucură foarte mult.
Îmi spune că nu are nevoie de premii, însă oamenii au, ca să poate să recunoască valoarea unui muzician: „Nu îmi pasă de premii. Dacă aș putea, aș uita de ele. Nu am nevoie de premii. Din păcate, în ziua de astăzi, pentru a fi recunoscut, invitat la concerte, trebuie să câștigi premii pentru că nu există altă cale de a fi cunoscut. Oamenii trebuie să te cunoscă și asta e posibil doar prin intermediul concursurilor. E destul de rău pentru muzică și pentru artă întrucât competițiile sunt foarte speciale, să spun așa. Din păcate, toți tinerii muzicieni trebuie să participe la astfel de competiții. Uneori, asta poate fi bine pentru ei, alteori, nu. Dar nu avem alte alternative”. Iar în ceea ce privește raportul talent-muncă, el crede că astăzi, mai mult decât oricând e nevoie de noroc: „Talentul și munca…în mod normal, oamenii spun că un procent este talent și 99, muncă, dar eu aș spune că 100% muncă și 100% talent. Nu pot ignora niciunul dintre aceste două lucruri. Și în zilele noastre, mai avem nevoie de noroc. 100%, noroc. Avem, deci, nevoie de trei lucruri.”
Cred că ar trebui să închidem ochii și să ascultăm doar muzica.
Și ar mai fi nevoie, spune tânărul violinist, ca oamenii să fie mai puțin interesați de naționalitatea unui muzician, de marca instrumentului sau de numele meștrilor cu care a studiat. În multe interviuri a vorbit despre aceste lucruri și despre nevoia de aculta muzica: „Uneori ,în muzică privim fața artistului, nu îl ascultăm. Cred că ar trebui să închidem ochii și să ascultăm doar muzica. Abia atunci putem să vedem dacă e un muzician sau nu. Câteodată, oamenii privesc doar artistul și nu le place rochia sau felul în care și-a aranjat părul. Și judecă după aceste aspecte. Nu trebuie să ne uităm la față sau la rochie. La asta mă refer. ”
Nu are un compozitor preferat, iar marii muzicieni se cunosc după modul în care reușesc să transmită emoție spectatorilor: „Marii muzicieni au întotdeauna propriul lor mesaj, aduc publicului ceva foarte important direct din sufletul lor și vorbesc ascultătorilor lor. Transmit multă răbdare, multe mesaje. De aceea este mereu foarte interesant să asculți marii muzicieni. Nu am un compozitor preferat, pentru că există atât de multă muzică extraordinară scrisă în timpuri diferite, încât nu pot aleg. Îmi place muzica și îmi plac mulți compozitori. Într-adevăr, în ceea ce privește muzica contemporană, e foarte interesant să colaborezi direct cu compozitorul. Te poate ajuta să înțelegi mai bine ce a vrut să transmită prin muzica lui. Este o experiență plăcută. Îmi place să cânt muzică contemporană. ”
Și a cântat Erzhan Kulibaev și pentru elevii de la Liceul de Artă. Și a lăsat și un mesaj în cartea de oaspeți. Iar fetița și-a făcut curaj și i-a dat cadoul pregătit de bunica. Într-o zi, poate și ea va ajunge pe marile scene ale lumii, pentru că oamenii inspiră oameni.
foto: Andrei Crăciun
