În fiecare an, cu ocazia Festivalului Internațional de Teatru, sibienilor și oaspeților orașului deopotrivă, li se dă ocazia să fie părtași la o mare deschidere. Deschiderea prin teatru către idei, emoții, cunoaștere, către lume. Vastitatea festivalului obligă însă orașul și la o altfel de deschidere, la propriu. Prin nevoia de a acomoda preț de 10 zile sute de evenimente, se deschid porțile unor clădiri sau spații ale orașului, de care rareori avem ocazia să ne bucurăm. Transformarea temporară a acestor spații cu altă destinație în spații de spectacol, nu este doar un bun prilej de a ne cunoaște orașul mai bine, ci în timp a devenit un impuls pentru regândirea și regenerarea unor spații nefolosite sau abandonate.
Provocările de regenerare urbană nu se limitează însă doar la fondul arhitectonic existent. Sibiul se pregătește să construiască un teatru nou, așadar o infuzie de idei și viziuni pentru acest important proiect este strict necesară.
Începând cu ediția din acest an a festivalului, dezbaterea privind noul teatru are șansa să treacă la nivelul următor, întrucât Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu anunță lansarea “unui laborator de cercetare pentru a crea o platformă de dezbatere unde ideile, gândurile și ipotezele se pot naște liber și se pot dezvolta, pot duce la noi întrebări, noi soluții și la provocarea prezentului – fie că este vorba despre noi tehnologii, noi forme teatrale, noi moduri de interacționare cu publicul etc.”
Laboratorul va fi lansat odată cu workshopul „Simplitatea este foarte sofisticată”, condus de scenograful Jean-Guy Lecat.
Workshopul adresat tinerilor scenografi sau arhitecți are ca scop găsirea unor soluții de transformare a două spații deja existente în Sibiu în spații performante de spectacol.
Primul, o fostă fabrică din perioada comunistă, este folosit deja periodic de către festival și s-ar putea dezvolta într-un spațiu deschis interesant și flexibil, care ar putea fi folosit ca sală de spectacol pentru evenimente artistice neconvenționale, sau revoluționare din punct de vedere tehnic. Al doilea este un spațiu abandonat, deținut de Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, care ar putea fi folosit de către studenții Departamentului de Artă Teatrală.
În contextul revenirii la Sibiu pentru susținerea workshopului, i-am adresat câteva întrebări lui Jean Guy Lecat. Pentru început, am vrut să aflăm cum îi va ajuta pe participanții la workshop să găsească echilibrul între inovativ și ușor de pus în practică, din perspectiva transformării celor două spații disponibile în spații de spectacole.
Pentru început, am vrut să aflăm cum îi va ajuta pe participanții la workshop să găsească echilibrul între inovativși ușor de pus în practică, din perspectiva transformării celor două spații disponibile în spații de spectacole.
Jean Guy Lecat: În primul rând, se pune următoarea problemă: de ce avem nevoie ca acest spațiu să fie compatibil cu teatrul viitorului? Astfel, cu toții trebuie să ne gândim la ce reprezintă teatrul acum și de ce teatrul este prins în capcana formelor din trecut?
În al doilea rând: de ce anume avem nevoie și ce vrem să avem? În viitorul apropiat, teatrul va fi diferit. Se vor dezvolta reprezentații video și alte tipuri de forme. Care este spațiul de care avem nevoie pentru ca aceste forme de dezvoltare să fie puse în practică?
Și, în al treilea rând, ce ne poate da spațiul? Teatrul are nevoie de următoarele lucruri de bază: să fie protejat de vânt și ploaie, să aibă întuneric dacă e necesar, și să aibă liniște. Toate celelalte lucruri se pot dezvolta, dar momentan întrebarea este: cum?
Mai există o altă problemă: Orice spațiu care trebuie transformat pentru o a doua viață, are deja o atmosferă specifică. Atmosfera e dată de proporții, culori, urme ale trecutului etc… Am să îi rog pe participanți ca, în primul rând, să asculte spațiul și să îl înțeleagă.
Care sunt greutățile tranziției de la un spațiu industrial la un veritabil spațiu de spectacole?
Jean Guy Lecat: Nu este deloc dificil să transformi un spațiu industrial într-un spațiu pentru spectacole DACĂ există lucrurile de bază pe care le-am menționat. Din punctul meu de vedere, proporțiile sunt cel mai important aspect. Trebuie să ne gândim la motivul pentru care ne simțim confortabil într-un spațiu sau nu. S-ar putea să fie proporțiile teatrului față de proporțiile corpului uman. Pentru a putea face acest lucru, am transformat 200 de spații de peste tot din lume și am vizitat 2000. Este important, de asemenea, să ai un proiect. Unii oameni îmi cer ajutorul pentru că găsesc un spațiu frumos. Eu îi întreb: – Care este proiectul tău? – Nu există un proiect, dar acest spațiu e frumos și vrem să îl folosim. – Trebuie mai întâi să aveți un proiect.
Cum ne ajută arhitectura să îmbinăm eficient și atractiv un teatru cu un centru de conferințe?
Jean Guy Lecat: Forma teatrală poate accepta orice pe scenă. Aceasta e latura extraordinară a teatrului. Putem dezvolta orice forme de artă pe scenă, iar dacă spațiul este POTRIVIT, acesta va funcționa ca un microscop care ne permite să vedem mai bine. Poți afișa orice obiect sau orice formă de artă pe scenă și îți vei da seama imediat dacă obiectul e potrivit sau frumos; ceva ce probabil nu se poate observa afară. Este locul perfect pentru a vorbi cu 400 de oameni sau cu mai mulți. Combinația dintre teatru și sală de conferințe este de asemenea interesantă pentru că fiecare activitate va deschide publicul către cealaltă.
Ne putem imagina o conferință cu neurologi sau medici în timpul zilei și piesa lui Peter Brook “The Man Who” seara.
Poate proiectul unui nou teatru să apropie o comunitate? Cât de importantă este regenerarea urbană, transformarea spațiilor nefolosite în spații de cultură?
Jean Guy Lecat: Aceasta e o întrebare importantă pentru autoritățile orașului. Când filmele au început să se dezvolte la începutul anilor 1920 multe teatre au fost transformate în spații pentru proiectarea filmelor. Teatrul era condamnat să dispară la vremea respectivă. Acum are loc opusul: în fiecare an se construiesc teatre peste tot în lume, chiar și în țări unde nu există o tradiție a teatrului. Asta pentru că, în societatea materialistă de azi, teatrul este ultimul loc de întâlnire al oamenilor din toate păturile sociale.
În trecut lucrurile stăteau altfel. Teatrul e locul în care poți sta lângă o persoană pe care nu o cunoșteai acum o oră și lângă care vei plânge fără probleme. Teatrul este și locul în care oameni cu specialități diferite lucrează împreună: scriitori, regizori, actori, dansatori, cântăreți, tâmplari, designeri, asistenți, electricieni etc. Teatrul nu este un monument, ci face parte din viața orașului.
De mulți ani veniți la Sibiu și ați participat la multe ediții ale Festivalului. Cum vedeți Sibiul azi, în raport cu prima întalnire cu orașul? Cum se creează dialogul om-spațiu-arhitectură?
Jean Guy Lecat: Arhitectura este o artă aparte pe care trebuie să o vezi și dacă nu e bună. Oamenii își petrec viața în două feluri de spații: natură sau arhitectură. Prin urmare, există o legătură puternică între oraș și om. Arhitectura are rădăcini în pământ. Asta o face solidă și sigură. Mai mult, arhitectura, din perspectiva emoțională, este locul în care se dezvoltă toată viața noastră: e locul în care ne naștem, în care cunoaștem prima iubire etc… orașul păstrează milioanele de urme de viață ale cetățenilor. Spectacolele de stradă din Sibiu din cadrul festivalului reprezintă o ocazie bună de a vedea orașul într-un mod diferit.
Jean Guy Lecat – scurtă biografie:
Peter Brook îl numește „Monsieur Space”: Jean Guy Lecat, pe o perioadă de 25 de ani, a creat aproximativ 200 de spații de spectacol în întreaga lume pentru Brook, precum și pentru mulți alții, în cooperare cu oameni de teatru și arhitecți internaționali. Designer de spațiu, dezvoltator al arhitecturii, scenograf, om de teatru, Lecat s-a devotat întru totul transformării de spații pentru spectacole. Este neobosit în explorarea interacțiunii dintre teatru și arhitectură, design și performance, spațiu și poveste.
Articol apărut în nr. 7 al revistei Capital Cultural – ediție specială FITS2017
Each year, the Sibiu International Theatre Festival gives the people the Sibiu and its guests the opportunity to be part of a grand opening. And opening towards ideas, emotions, and knowledge, through theatre. However, the size of the festival literally pushes the city towards another kind of opening. The gates of certain buildings or spaces within the city, which we rarely get to enjoy, are unlocked by the need to accommodate hundreds of events over a ten-day period. The temporary transformation of these spaces designed for other activities into performance venues is not only a good opportunity to get to know the city better, but also, over time, it became an impulse to rethink and regenerate certain unused or abandoned spaces.
However, urban regeneration challenges are not limited to the available architectural fund. The city of Sibiu is preparing to build a new theatre, so an infusion of ideas and visions for this great project is highly necessary.
Starting with this year’s edition of the festival, the debate concerning the new theatre has the chance to move to the next level, as the Sibiu International Theatre Festival announces the launch of “a research laboratory meant to create a platform for debate, where ideas, thoughts, and hypothesis may appear freely and later be developed, may lead to new questions and novel solutions to current challenges – whether new technologies, new theatre forms, new ways of interacting with the public etc.”
The laboratory will be launched with the workshop “Simplicity is highly sophisticated”, led by set designer Jean-Guy Lecat.
The workshop is designed for young set designers or architects and aims at finding certain solutions to transform two
pre-existing spaces in Sibiu into performance venues.
The first, a former Communist era factory building, is already used periodically by the Festival and may develop into an interesting and flexible open space, which could be used as a performance hall for unconventional, technically revolutionary artistic events. The second is an abandoned space owned by “Lucian Blaga” University of Sibiu, which could be used by the students in the Department of Drama and Theatre Studies.
We have interviewed Jean Guy Lecat in the context of his arrival to Sibiu for the workshop.
At first, we wanted to know how he would help the workshop participants find the balance between innovation and the readiness to put knowledge into practice, having in mind the perspective of transforming the two spaces available into performance spaces.
Jean Guy Lecat: The first question is: why do we need that space to be a theatre space for the future? That way, everyone has to think about what theatre is now and why theatre is trapped in the forms of the past.
Second question: what do we need or what do we want to have? Theatre will be different in the near future, video shows and new forms will develop, what kind of space do we need to help all these forms of development?
Third question: what can space give us? The basic things theatre needs are: to be protected from wind and rain, to have darkness, if we need it, and to have silence. All the other things can be developed. The question is: how?
Another issue is: any space that needs to be transformed for a second life already has a specific atmosphere. This can come from proportions, colours, traces of the past, etc. I want to ask the participants to first listen to the space and to understand it.
What are the difficulties of transitioning from an industrial space to a genuine performance space?
Jean Guy Lecat: There is no difficulty in transforming an industrial space into a performance space PROVIDED that the basic things I mentioned exist. What’s important for me is to have the right proportions. Why do we feel comfortable in that space or not? It might be because of the proportions in relation with the human being proportions. I transformed 200 spaces around the world and I visited 2000 to do that. Another thing is to have a project. There are people who ask for my help because they find a beautiful space. I ask : “What is your project?” “We have no project, but this space is beautiful and we want to use it.” “Ok, have a project first…”
How does architecture help when it comes to efficiently and attractively combining a theatre and a conference centre?
Jean Guy Lecat: The theatre form can accept everything on stage. This is what is extraordinary about theatre. We can have all the art that can be developed on stage and, if the space is RIGHT, it works like a microscope allowing us to see better. You can take any object or art on stage and you can see immediately if the object is right, beautiful etc. That is something you may not see outside. So, it is a perfect place for one person to speak to 400 people or more. The combination of theatre and conference venue is also interesting because both activities will open the public to the other one.
We can imagine a conference for neurologists or doctors during the day and Peter Brook’s “The Man Who” at night.
Jean Guy Lecat: Will the project of a new theatre help the members of the community come together? How important is urban regeneration and the transformation of unused spaces into cultural spaces?
This is a very important question for the city authorities. When films started to develop in the early 1920s, many theatres were turned into film places. At that time, the theatre was condemned to disappear. The opposite is happening now. Many theatres are built every year around the world, even in countries where there was no theatre tradition. This is because, in the materialist society today, theatre is the last place to meet people from all society levels.
This is different from the past. Theatre is the last place where you can be seated near someone you do not know and, one hour later, cry together without any questions. Theatre is also a place where people having different specialities work together: writers, directors, actors, dancers, singers, carpenters, designers, secretaries, electricians, etc. The theatre is not a monument, it is part of the city life.
You have been coming to Sibiu for many years now and you have participated to many editions of FITS. How do you see Sibiu today compared to your first time here? How does one create a dialogue between man, space and architecture?
Jean Guy Lecat: Architecture is the unique art you have to see even if it is not good. Human beings spend all their lives in two kinds of spaces: nature or architecture. Because of that, there is a strong relationship between the city and human beings. The architecture roots us in earth. It make us solid and secure. Secondly, the architecture, through all emotional levels, is the place where our entire lives develop. It is where we are born, where we find the first love, etc. The city contains millions of traces of the life of the citizen. The street theatre that FITS has developed creates a nice opportunity to see the city in a different way.
Jean Guy Lecat – biography:
Peter Brook calls him “Monsieur Space”: over a period of 25 years, Jean Guy Lecat designed worldwide approximately 200 performance spaces for Brook, as well as many others in cooperation with international theatre makers and architects. Space designer, developer of architecture, stage designer, theatre maker, Lecat devotes himself fully to the transformation of spaces for performance. He is tireless in his exploration of the interaction of theater and architecture, design and performance, space and storytelling.
