„În prezent, există o lipsă de interes din partea scenei culturale locale pentru arta digitală şi pentru promovarea artei digitale şi post-internet în galerii sau instituţii.”Gabriela Mateescu, artistă.

În octombrie 2019, Asociaţia Nucleu 0000 lansa spam-index.com, prima platformă online de promovare a artiştilor digitali din România, cu ajutorul unei finanţări de la AFCN. În spatele acestei iniţiative sunt două artiste, Gabriela Mateescu şi Tăietzel Ticălos, care şi-au propus să promoveze arta digitală, internet şi post-internet din România şi artiştii care investighează şi reflectă asupra impactului internetului în societatea de astăzi. Cu primul proiect câştigat, au reuşit să comisioneze o serie de articole despre scena de digital art din România şi nouă lucrări create de artişti români digitali, îmi spune Gabriela. Au publicat ştiri legate de open-call-uri şi evenimente de interes pentru scena de artă digitală, iar o atenţie specială a fost acordată realizării portofoliilor de artişti români.

„Proiectul a venit ca urmare a colaborărilor multiple cu artişti digitali de-a lungul expoziţiilor organizate de Nucleu 0000 şi a interesului pe care eu şi colega mea Tăietzel Ticălos am început să îl avem pentru acest tip de artă. Astfel ne-am gândit la crearea unei platforme independente de grupul nostru, care este mai mixt în ceea ce priveşte tehnicile promovate”, completează Gabriela. Deşi în următorul an, proiectul lor nu a mai fost finanţat ca să-l dezvolte şi mai mult, relaţiile de colaborare între artişti au dat naştere altor proiecte colaterale. Nucleu 0000 şi spam-index au realizat în acest an o expoziţie de artă digitală la Galeria Leilei, numită SEEN, co-finanţată de Primăria Bucureşti Sector 2.

„Continuăm să aplicăm la fonduri, pentru că dorim să recompensăm artiştii şi să le respectăm munca şi sperăm ca în viitor să organizăm şi rezidenţe online, tururi virtuale şi colaborări cu artişti din afară”, îmi spune Gabriela Mateescu, pe care am mai întrebat-o cum se regăseşte în această zonă a artiştilor digitali din România şi cum se poziţionează diferite instituţii culturale faţă de arta digitală: „În prezent, există o lipsă de interes din partea scenei culturale locale pentru arta digitală şi pentru promovarea artei digitale şi post-internet în galerii sau instituţii. În rarele ocazii când un eveniment ce conţine digital sau post-internet art are loc, se pune accent pe tehnică în detrimentul conţinutului conceptual. În România, noile tehnologii digitale sunt folosite doar ca instrumente de entertainment, pentru spectacole sau experienţe senzoriale audio-vizuale, fără să integreze neapărat un discurs critic actual despre relaţia dintre artă, internet, context social-politic. De asemenea, în cadrul facultăţilor de profil artistic sunt oferite opţionale de noile forme de media mai degrabă teoretice şi istorice, neexistând o abordare transdisciplinară şi nici profesori care să predea noţiuni tehnice cum ar fi lucrul cu software, codare, componente electronice.”

Ne-am propus să prezentăm şi noi câţiva artişti digitali, în ediţia tipărită, nu înainte de a o ruga pe Gabriela Mateescu să ne explice câţiva termeni esenţiali, când vine vorba de arta digitală:

Net Art (sau Internet Art) descrie o mişcare şi lucrări de artă realizate între anii 1990 şi începutul anilor 2000 ce folosesc Internetul ca mediu principal de creaţie. Prin popularizarea web-browsing-ului în anii 1990, artiştii au folosit noile instrumente disponibile pentru a experimenta cu noi metode de expunere, de interacţiune şi de distribuire a artei. Promovarea net art a avut în mod deosebit legătură cu dorinţa de a promova un tip de artă lipsit de orice constrângeri politice, sociale sau culturale, capabil să transcendă spaţii geografice fără efort. Acest termen era inclus adesea sub umbrela mai mare a „new media art” şi folosea cu precădere web browsers, developer codes, scripts, motoare de căutare, limbaje de codare.

În prezent, Internet Art este înlocuit adesea cu termenul de „Digital Art”, incluzând, pe lângă mediile mai sus menţionate, platforme de social media, de la MySpace şi YouTube la Instagram sau Facebook, precum şi inovaţii cu privire la instrumentele folosite: tablete digitale, software ca Adobe Photoshop, Illustrator etc., programe de 3D şi Virtual Reality, printare 3D şi multe alte noi tehnologii.

Post-Internet Art este o nouă mişcare apărută după anii 2010/2015 ce cuprinde o nouă estetică, artă şi critică, plecând de la impactul internetului asupra artei şi culturii. Nu este neapărat o artă de tipul post=după” ci mai degrabă o reflecţie despre”. Sunt utilizate atât formate digitale, cât şi fizice de angajare şi răspuns la ascensiunea culturii digitale, modurile în care aceasta ne afectează, consumerism, capitalism, noile tehnologii etc. În timp ce net-art-ul anilor 1990 folosea internetul ca mediu artistic principal, practicile post-internet descriu procesul de integrare a internetului în diverse forme pentru a crea arta ce există exclusiv online, cât şi depăşind etapa de inovaţie estetică şi stilistică spre utilizarea lui pentru a discuta despre alte subiecte fără a se limita la mediul online ca simplu suport al lucrărilor de artă.

Anastasia Manole/Gabriela Mateescu

Anastasia Manole este avatarul digital al Gabrielei Mateescu şi ea foloseşte în principal imagini de stoc, imagini găsite pe Google sau videoclipuri YouTube, bazându-se pe abilităţile banale de montaj şi editare, creând lucrări ce rămân în mod deliberat incomplete şi neterminate. Acestea oferă un comentariu subiectiv cu privire la modul în care arta a devenit din nou un meşteşug care imită realitatea. Afişând o gamă largă de subiecte şi teme înrădăcinate în explorarea auto-referenţială, utilizarea internetului şi interacţiunea umană online, Anastasia Manole trece de la afişări spontane despre feminism la remixarea datelor disponibile online.

Tăietzel Ticălos (n. 1986) este o artistă vizuală stabilită în Bucureşti. Practica ei artistică investighează trans­mu­tarea realităţii în spaţiul virtual şi contemplă dezvoltarea diverselor naraţiuni digitale. E interesată în lucrările sale de obiectificarea sexuală, de aspectul consumerist din social media, de perfomance şi re-enactment digital.

Tăietzel Ticălos

Adrian Ganea – http://adrianganea.com/

Născut la Târgu Mureş în 1989, Adrian Ganea este un artist şi scenograf cu competenţe organizatorice, a cărui practică variază de la scenografie de teatru la sculptură şi animaţii 3D. Lucrează în general în domeniul artelor performative, fiind interesat în special de cultura digitală. Îl preocupă în mod deosebit cum se pot materializa diverse forme de ficţiuni prin subiectivitatea tehnologiilor. Ca artist, îşi compune lucrările în încercarea de a crea spaţii liminale, construind decoruri din green screen, lumi digitale şi simulări în care graniţa dintre intangibil şi material devine ambiguă. În calitate de coordonator de proiecte este co-fondator al colectivului Virtuellestheater şi îl interesează noile paradigme ale artelor performative.

Adrian Ganea – Young Tree

A absolvit UDK Berlin, obţinând o diplomă de master în scenografie la clasa lui Hartmut Meyer cu proiectul său „Cyborgia”, bazat pe eseul lui Paul B. Preciado: „Cum a inventat Pompei pornografia”, „Gabinetto Segreto” şi „Bazele sexopolitice ale Metropolei europene moderne”.

Thea Lazărhttps://thealazar.com/ – trăieşte şi lucrează în Cluj-Napoca, România. Absolventă a Universităţii de Artă şi Design din acelaşi oraş, a beneficiat de o bursă la Academia de Artă din Szczecin, Polonia.

Practica ei este în principal digitală, dar menită să trăiască offline, în instalaţii care adesea includ textile şi plante. Plantele ei spun poveşti despre mediu, planetă şi situaţii socio-politice, evocând poveşti locale sau neştiute.

Thea Lazăr – Ride the snake to the lake

Prin juxtapunerea poveştilor mitologice cu imagini ale spaţiului cosmic, dă naştere unor noi narative. Caută spaţiul unde trecutul şi viitorul se întâlnesc şi locul în care limitele dintre ştiinţă şi pseudoştiinţă se estompează.

Din 2016 este membră a colectivului „Aici Acolo” – un proiect artist run care promovează artişti tineri şi emergenţi prin organizarea de expoziţii în spaţii nefolosite sau abandonate din Cluj-Napoca.

George Crîngaşu (n.1988 în Focşani, România) locuieşte şi lucrează în Cluj-Napoca. Cunoscut pentru lucrările sale în zona colajului digital şi a instalaţiei, care utilizează strategii din fluxul de informaţii online – mediu pentru a juxtapune imagini care creează atât realităţi tangibile, cât şi imateriale. Practica sa se concentrează pe manipularea datelor. Mai recent, însă, el explorează noile posibilităţi deschise de materialităţile digitale şi estetica cibernetică în mediul picturii.

Lucrările artistului au fost expuse în locaţii precum Galeria Nicodim din Bucureşti, Bienala Art Encounters de la Timişoara, Festivalul de Artă Digitală din Atena şi Târgul de Artă Liste de la Basel.

George Crângașu – Vega

Expoziţii personale selectate: „Fear of sunsets”, Galeria Zina, Cluj-Napoca (2021); „Devonian Leap”, Galeria Horizont, Budapesta, Ungaria (2019); „Portocaliu ca arborele, sărat ca marea”, Galeria Nicodim, Bucureşti (2017); „Artefactual Persistence”, SUPERLIQUIDATO, Fabrica de pensule, Cluj-Napoca (2016).

Nicoleta Mureş (n.1996) este absolventă a Universităţii de Artă şi Design din Cluj-Napoca. Folosind fotografie şi corpuri umane 3D, crează colaje digitale care reprezintă indivizi captivi pe tărâmuri virtuale. Lucrările sale prezic un viitor distopic, în care oamenii se confruntă cu emoţii ireale, izolare, separare de trup, fiind influenţaţi de modul în care tehnologia alimentează dorinţa de consum a umanităţii.

Nicoleta Mureș – A history of delusions

*Foto reprezentativă: Lucrare aparținând artistei Anastasia Manole/Gabriela Mateescu.

**Articol publicat în Capital Cultural nr. 29.