Constantin Chiriac: „Tot ceea ce facem este un mare mulțumesc.”

Cea de-a 32-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) are loc între 20 și 29 iunie 2025, iar programul spectacolelor indoor și outdoor a fost deja publicat pe sibfest.ro. Biletele vor fi puse în vânzare începând cu 23 aprilie.

Tema de anul acesta, „Mulțumesc”, exprimă mai mult decât o formulă de politețe – este o invitație la reflecție, bucurie și recunoștință, așa cum subliniază și președintele festivalului, Constantin Chiriac. Despre semnificația temei, despre artiștii care nu trebuie ratați și despre cum se construiește un astfel de eveniment de peste trei decenii, am povestit într-un interviu cu Constantin Chiriac, președintele FITS.

„E o perioadă atât de grea și de plină de anormalitate, încât am considerat că este atât de important să ne amintim nu această sintagmă de politețe, ci o formă sinceră și normală prin care ființa umană să-și aducă aminte că există Soare, că există Bucurie, că există Dumnezeu, că există parteneri, că există miracol și că, dincolo de toate, tot ceea ce facem este un mare mulțumesc pe care îl dăm tuturor artiștilor, tuturor tehnicienilor, tuturor partenerilor, tuturor celor din public care vin să se bucure alături de noi, de această mare desfășurare de forțe. Este o desfășurare de forță fără precedent.”

Oana Ciucă Lázár: FITS este un festival unic. Ce îl face atât de special în peisajul internațional?

Constantin Chiriac: Este singurul festival din lume care se joacă în câteva zeci de biserici. Singurul festival din lume care dăruiește mai mult de jumătate din spectacole, gratuit, în piețele publice, în marile spații, cum e Piața Mare, cum e Parcul Sub Arini, cum e Centrul Habermann, Piața Mică și așa mai departe, cu un public estimat de 100.000 de spectatori pe zi și câteva milioane în online. Este un festival care se exprimă fizic, care se exprimă hibrid și online, în toate formele, care încearcă să gândească inclusiv formula prin care să avem traducere simultană aici.

Cum ați reușit să inovați în pandemie și ce păstrați din acel spirit?

Constantin Chiriac: E o încercare pe care, așa cum am făcut-o atunci, în 2020, când am avut pentru prima dată scena digitală și toată lumea credea că e o aberație, am fost, totuși, singurul festival din lume care a rezistat grație scenei digitale. Acum, iată!, ne ducem mai departe, și în mod cert vom inventa multe, multe lucruri care reprezintă un mare mulțumesc pentru publicul din România și din lume.

Ați vorbit despre 16 sezoane strategice. Ce presupun acestea?

Constantin Chiriac: Avem 16 sezoane strategice, în care sunt țări cu care am dezvoltat zona de creație, zona de prezentare, zona de coproducții, zona educațională, de unde vin universități cu spectacole în cadrul festivalului universităților. De asemenea, în zona doctorală și de cercetare. Toate aceste lucruri dau o dimensiune sincretică și hibridă cooperării și de fiecare dată, așa cum am menționat, avem tot timpul parteneriate pe picior de egalitate.

Ați văzut că atunci când am vorbit de Statele Unite, de Japonia, de Germania, de Franța, am spus public: Mi-aș dori ca România să poată să exceleze și în alt domeniu, la vârf, așa cum festivalul o face, să pot să fiu partener cu cele mai importante structuri ale acelei țări: în cele de producție, de prezentare, de desfacere, dar și în zona academică și în cea de cercetare.

Ce nume și momente artistice nu ar trebui ratate în această ediție?

Constantin Chiriac: Doamne, mi-ar trebui câteva ore bune, credeți-mă, pentru că, în mod cert, sunt atât de multe nume care au primit deja o stea și care vin în festival. Sunt nume care vor primi și acum.
Pot să vă dau numai șase care vin: e vorba de Kathleen Turner, care va face un spectacol cu totul special pe Hipodromul din Sibiu. Bill Murray, care are două Oscaruri și cu care sperăm să facem și o prezentare de film, pe lângă spectacolul pe care îl aduce.

Apoi, este Alan Plattel, unul din marii regizori și coregrafi vizionari. Kuranosuke Sasaki, unul din cei mai mari artiști ai Japoniei din toate timpurile, care joacă Iona lui Marin Sorescu, în regia lui Silviu Purcărete.
Este, de asemenea, un laureat al Premiului Nobel, Wole Soyinka, care vine la Sibiu și, iată!, păstrăm tradiția inaugurată anul trecut cu un laureat al Premiului Nobel – Jon Fosse –, să fie continuitate prin prezența unui nou laureat.

Mai suntem în discuție încă cu doi, de fapt cu încă vreo șapte, dar vom mai avea încă doi până în 29 mai, când vom avea următoarea conferință de presă. Sunt mulți care au primit o stea, cum e Sasha Waltz, care vine special la Sibiu pentru dezvoltarea unui proiect cu care vom deschide anul viitor festivalul. Emil Orau, care vine cu un mare spectacol, cu o producție la Schaubühne Berlin, împreună cu festivalul de la Viena – Wiener Festwochen.

Vine, de asemenea, Erich Emanuel Schmidt, care mi-a dedicat ultimul text al Domniei Sale – Mozart contra Mozart. Sunt nume extraordinare care vor fi la Sibiu și vă așteptăm în cele 10 zile să vă bucurați de cele 80-90 de evenimente care vor fi zilnic.

„Festivalul este un organism viu”.

Ce mai înseamnă pentru dumneavoastră festivalul, după 32 de ediții?

Constantin Chiriac: Festivalul este un organism viu. De fiecare dată temele se nasc spontan și apar ca o nevoie de exprimare a publicului, de a sintetiza raportul pe care îl avem cu publicul, cu toți oamenii din această comunitate, din România și din lume.

Încearcă, în același timp, să aducă lumină și să aducă bucurie în dialog cu ceea ce se întâmplă roată împrejurul lumii. Vrem să arătăm că putem să avem dialog cu toate țările din lume care sunt în conflict, pentru că avem artiști din toate țările unde e conflict, unde e război, unde e neînțelegere, și noi arătăm că putem coopera cu toată lumea și că, la un moment dat, ființa umană trebuie să aibă acest resort al bucuriei și al îndepărtării de ură, de revanșă, de rău, pentru că nu mâncăm cu mai multe guri, nu dormim în mai multe paturi, nu reușim să ne bucurăm de toate averile și bunurile pe care le strângem.

În același timp, e atât de multă lume oropsită care nu are ce mânca, și atunci ne gândim cum să facem bine ca copiii noștri, seniorii noștri să poată să aibă acces la cultură, să aibă acces la miracol, să poată să fie primiți cu brațele deschise în tot ceea ce facem noi și că ei pot să realizeze că ne gândim la ei special. De fiecare dată căutăm să aducem frumosul și binele, nu să promovăm urâtul și nenorocirea, ceea ce vedem de altminteri că se întâmplă în jur.

Credit foto: Răzvan Negru