Pentru mulți, ei sunt generația nativilor digitali. Ieșiți direct din smartphone-ul pe care îl butonează, de parcă mâine ar fi sfârșitul lumii, pare să nu le pese de nimic altceva. De neînțeles pentru restul, absenți, cu părul vâlvoi și neglijent, cu blugii crăpați sau poate doar rupți de modă. Ei visează în secret la o statuie în numele lor, bineînțeles fără să depună vreun efort ca s-o primească. Narcisiști și plini de ei, rarele momente în care îi vezi ieșind din viziunea lor virtuală sunt pentru selfie-ul perfect, capturat după alte 200 560 trilioane de alte poze. Asemenea realizări, l-ar face invidios chiar și pe Vincent Van Gogh cu al său celebru autoportret. Leneși și indiferenți, ne întrebăm cu toții ce se va alege de ei și implicit de viitorul nostru.

Nimic mai greșit, există tineri de la care și noi, adulții avem atâtea de învățat. Da, e adevărat că sunt poate generația cea mai conectată la tehnologie și la internet dintre toate, ceea ce-i face să se adapteze la realitățile lumii în care trăim. Acești “oameni mici” au valori și filozofii de viață, strecurate cu grijă și entuziasm în buzunarele sufletului lor inocent. Având drept scop ștergerea etichetelor care le sunt atribuite, am decis să aflu ce gândesc tinerii despre cultură, ce nevoi au, ce tip de cultură consumă și ce-i pasionează. Zis și făcut.

ani de liceu

Nativii digitali- sursa: Unsplash

În acest sens, căutările s-au desfășurat în scene cadru care de care mai (ne)obișnuite: licee, teatru chiar și pe străduțele pavate, care dau unele mai timid, altele mai sigur direct în Piața Mare. A fost nevoie chiar de un as în mânecă- Social Media pentru a-i găsi. După tot acest scotocit după adevăruri, am aflat. Fără alte adăugiri, cei patru care mi-au răspuns la curiozitățile mele sunt: Alex, 15 ani, elev la Liceul Teoretic “Onisifor Ghebu”, Dominique, 17 ani, elevă la Colegiul Național „Samuel von Brukenthal“, Alexandru- 17 ani, elev la Liceul Teoretic “Constantin Noica” și Ana, 15 ani, care învață la Liceul Pedagogic din Sibiu. Tineri, plini de viață, au mai multe în comun decât s-ar putea intui. Atenție, nu, nu e vorba de vreun gadget de ultimă generație. E ceva mai mult, mai profund, mai nobil. Ei toți au ales să se implice ca voluntari la Festivalul Tânăr de la Sibiu, organizat de Teatrul Gong. Anul acesta, festivalul a ajuns la cea de-a patra ediție și s-a desfășurat în perioada 2-11 noiembrie. De aici a plecat discuția noastră și am ajuns să aflu până la final care sunt nevoile lor culturale.

Ce a însemnat participarea la Festivalul Tânăr de la Sibiu?

Alex: Participarea la acest festival a însemnat pentru mine o experiență plăcută, distractivă, în care am cunoscut oameni noi, am legat prietenii. A fost ceva nou pentru mine, pentru că a fost primul festival la care am fost voluntar.

Dominique: Sunt foarte bucuroasă că am participat și anul acesta, ca voluntară la Festivalul Tânăr de la Sibiu. Pentru mine, această participare înseamnă mult, deoarece am cunoscut oameni noi, cum ar fi Veronica Gonzalez, minunata actriță pe care am însoțit-o.

Alexandru: Este a doua ediție la care particip în calitate de voluntar și pot să spun că am cunoscut persoane uimitoare din toate colțurile lumii care mi-au arătat cât de mult contează gândirea și cultura unui popor în formarea personală.

Ana: Pentru mine, experiența de voluntară a fost una interesantă, mai ales că a fost prima și nu o să uit acest lucru. Aștept cu drag următoarele ediții și sper să câștig și mai multe amintiri.

Legat de cum văd ei viața culturală din Sibiu, mi-au răspuns în cor, că din punctul lor de vedere, Sibiul e un oraș activ, caracterizat de „multele manifestări culturale”, de „spectacolele de teatru” și „întreținut de persoane care își dau interesul în această direcție”. Din păcate, lipsesc evenimentele care să-i aibă în prim plan.

Ce înțelegi prin cultură?

Alex: Prin cultură, eu înțeleg ridicarea nivelului intelectual în rândul populației și acest lucru se poate face doar prin spectacole de teatru și alte evenimente culturale.

Dominique: Prin cultură înțeleg artă.

Alexandru: Cultura pentru mine înseamnă modalitatea prin care omul își exprimă sentimente, idei, ideologii într-un mod prielnic interpretării din perspectiva proprie.

Ana: Cultura e un mod de viață dacă ai acces la ea. E bine să știi ce se întâmplă în jurul tău.

Ce simți că lipsește pe partea de evenimente culturale?

Alex: Mi-aș dori mai multe evenimente dedicate tinerilor pentru că astfel am reuși să scăpam pentru câteva ore de tehnologie și să legăm prietenii reale și nu virtuale.

Dominique: Consider că nu lipsește nimic, dar mi-ar plăcea ca de exemplu Festivalul Tânăr să se desfășoare în mai multe perioade ale anului, nu numai 10 zile pe an. Pentru mine este foarte important să fiu voluntară la diferite evenimente, deoarece consider că este foarte amuzant și de asemenea voi rămâne cu experiențe minunate, de care îmi voi aminti mereu.

Alexandru: Nu ar strica mai multă promovare în rândul liceelor din Sibiu, mai mult decât un afiș la care oricum se uită prea puțină lume.

Ana: Pe vară e plin de evenimente, dar în unele perioade din an mai puțin. Ar fi frumos să fie câte un festival de teatru sau muzică în fiecare lună.

Și-am mai aflat de la cei patru adolescenți că își fac totdeauna timp și pentru pasiunile lor. Alex mărturisește că adoră să meargă la teatru. Dominique își dedică entuziasmul celor două pasiuni ale ei- muzica și învățarea limbii germane. Ea a început să cânte încă de la 8 ani și de-a lungul timpului a trecut prin multe, „a fost nevoie de mult efort, dar s-a meritat”. La fel ca Dominique, Alexandru e și el cu muzica pentru că îi place mult să cânte la chitară. Ana face kick boxing și un alt hobby al ei e cititul. Cei patru liceeni par să se diferențieze, să cultive cu grijă acele momente de calitate cum ar fi ieșirea la teatru sau la un eveniment cultural. Așadar, de la etichete și preconcepții până la realitatea lor, e o distanță. Fix cea pe care o folosim drept pretext în a-i apropia sau a-i îndepărta pe acești tineri.

de Marina Saghin

*articol apărut în Capital Cultural nr. 15