Acum patru ani, câțiva arhitecți și restauratori au pornit un proiect de salvare a cât mai multor monumente din patrimoniul cultural imobil al României, pe care l-au denumit „Ambulanța pentru Monumente”. Au început să lucreze în partea de sud a Transilvaniei, unde aveau deja experiență și cunoșteau zona, cu gândul că dacă o să fie implementat cu succes proiectul, o să-l replieze și în alte regiuni. Astăzi, Ambulanța pentru Monumente nu numai că a reușit să creeze nuclee independente în alte regiuni, dar a trezit interesul comunităților să-și protejeze monumentele pe care le au în preajma lor. Oamenii scriu pe paginile de socializare ale Ambulanței să intervină la biserica din sat, la un zid fortificat, o haltă sau un turn, alții vor să facă voluntariat, iar alții ajută financiar sau cu materiale.

Ambulanța pentru monumente este chiar o autoutilitară, pe care vezi scris numele și care duce dintr-un loc în altul materialele de lucru și uneltele necesare restaurării construcțiilor istorice aflate în stare avansată de degradare. Pe hârtie, sunt peste 600 de monumente care au nevoie de intervenție imediată, în realitate sunt mult mai multe, îmi spune arhitectul Eugen Vaida, președintele Asociației Monumentum și coordonatorul proiectului „Ambulanța pentru Monumente”.

Dar discuția despre patrimoniul României nu înseamnă doar acest proiect, ci toate inițiativele care au luat amploare în ultimii ani din partea societății civile, adaugă Eugen. E o mișcare ce adună tot mai mulți oameni în jurul ei: „Proiectul Ambulanța pentru Monumente a crescut foarte mult în ultima vreme, asta și datorită presei care a făcut ca lumea să audă de noi, și aș vrea să transmit un mesaj de mulțumire către toți care se implică în zona aceasta, de la jurnaliștii care scriu, până la voluntarii și firmele care susțin financiar. Parcă e o renaștere, un revival pe această temă. Am reușit, prin paginile de socializare, să atragem foarte mulți voluntari, în general tineri, dar nu numai, avem chiar și pensionari care au spus că n-au făcut niciodată ceva cu adevărat important pentru România și doresc să contribuie acum la restructurarea acestei țări și să o pună pe un făgaș normal. Deci, să nu mai așteptăm ajutorul statului și să începem să acționăm. Și aș da exemplu aici și alte inițiative care au rezultate la fel de bune și merită susținute: Fundația Biserici Fortificate – Școli de vară de restaurare în diferite locații, Fundația Pro Patrimonio – Proiectul «60 de biserici», Transilvania Trust – Școala de vară de restaurare de la Bonțida, Asociația ARA – Proiectul «Adoptă o casă la Roșia Montană»”, spune Eugen.

Am discutat cu Eugen Vaida despre modalitățile în care pot oamenii să ajute, cum se pot implica și ce presupune această experiență de lucru în echipa Ambulanța pentru Monumente.

Cum ajungeți în comunități și cum alegeți monumentele asupra cărora înterveniți? Vă scriu oamenii, pur și simplu?

Eugen Vaida: Solicitările vin pe pagina de Facebook, unde avem mai multe pagini ale ambulanțelor, pe diferite regiuni. Cea mai activă este într-adevăr Ambulanța Transilvania Sud. În general, sunt fii ai satului care ne spun: uite, avem un monument și ne e foarte drag. Eu stau la oraș, dar părinții mei și bunicii mei au fost cununați și botezați în acea bisericuță și dorim să o salvăm și suntem mai mulți oameni din comunitate care ne-am gândit la asta. Avem și ceva fonduri, putem să mai facem rost pentru materiale pentru că așa funcționează ambulanța. Acolo unde există sprijin pentru materiale, noi punem la dispoziție documentația de avizare și autorizare și venim cu manopera gratuită. Astfel, se mobilizează foarte mult comunitățile. Este foarte important că vine lumea spre noi. La început veneam noi spre ei și încercam să îi convingem să le salvăm monumentul, dar acum, pentru că au aflat de noi și suntem foarte vizibili, vin ei spre noi și ne este foarte greu uneori să alegem din atâtea solicitări.

Câte intervenții ați avut anul trecut? Dar de la începutul proiectului?

Eugen Vaida: Am făcut 17 intervenții și ne extindem continuu. Probabil că pentru anul acesta, toate ambulanțele, estimăm că vor face undeva la 20 de intervenții. Din 2016 până acum am reușit să intervenim asupra a 32 de monumente.

Voluntarii la intervenția asupra bisericii de lemn din Luncșoara, jud. Arad, 2019

Reușiți să aflați și povestea lor?

Eugen Vaida: Da. Sunt foarte multe povești pe care le aflăm pentru că lucrăm în strânsă legătură cu comunitățile. Însă multe sunt din folclorul oral local. Nu întotdeauna sunt și cele care sunt verificate prin cercetări, dar există un folclor local foarte colorat despre aceste monumente. Cel mai important lucru este și faptul că sunt povești în timpul intervenției, cum încep să își asume acest monument pentru că este un întreg proces. Întâi suntem primiți de către comunitate. În câteva cazuri am fost primiți cu reticență pentru că nu mulți știau cine suntem, după care despărțirea de după două săptămâni s-a întâmplat cu îmbrățișări și multe lacrimi. Deci este o evoluție a colaborării noastre cu comunitatea. Avem și cazuri în care n-a avut nimeni grijă de o biserică, s-a ruinat efectiv și după ce am pus-o în siguranță sau în timpul punerii în siguranță, comunitatea și-a dat seama că e a lor de fapt și au zis „dar de ce vin oamenii ăștia străini să ne salveze patrimoniul când de fapt e al nostru, noi trebuie să facem asta și ne e rușine de ce se întâmplă”. Și atunci ne-am bucurat că au început să gândească așa și că își asumă monumentul.

Oamenii care vor să facă voluntariat în cadrul proiectului „Ambulanța pentru Monumente”, au nevoie de diferite specializări în domeniu?

Eugen Vaida: Nu. Fiecare voluntar are locul lui în ambulanță. Evident că pe cei care au o oarecare experiență în domeniul construcțiilor îi punem la lucrări mai delicate. Însă dacă avem de restaurat o pictură, acolo intervenim cu o echipă specializată, pentru siguranța monumentului. Dar orice voluntar ne poate ajuta la descărcatul șindrilei, la tratamentul sau la tratarea ei, să construim o protecție provizorie peste monument până când intervenim și așa mai departe. Deci există loc pentru fiecare. Să spunem că cei cu experiență, sunt cei care o să ajungă să și bată o șindrilă pe acoperiș pentru că acolo, dacă nu e bine, e un risc să se infiltreze apa și trebuie făcută sub atenta supraveghere a celor specializați.

Câți voluntari s-au alăturat în cei patru ani, de când ați început?

Eugen Vaida: Avem în jur de 200 de voluntari. Foarte mulți dintre ei sunt deja la a zecea intervenție, adică vin în mod repetat pentru că le place foarte mult. Atmosfera de lucru este una plăcută, un mediu de socializare foarte bun și învață multe din domeniul restaurărilor. În același timp, noi suntem atenți să le oferim cât mai multe cunoștințe de lucru în echipă. Leadership-ul este foarte important pentru noi și îi ajutăm să descopere toate aceste secrete de organizare a unei acțiuni și modul de comunicare cu comunitatea locală, de relație cu autoritățile. Deci, încercăm să facem din ei un fel de mici coordonatori ai unor astfel de intervenții.

Conservarea frescei exterioare înainte de intervenția de la Baru, 2019

Faceți și traininguri cu voluntarii despre ce înseamnă patrimoniu?

Eugen Vaida: Da, bineînțeles. Am lansat și conferințele Ambulanței pentru Monumente. Prima a fost la Târnăveni, dar avem și școlile noastre de vară în care învățăm să facem țiglă manual. De exemplu, avem o țiglărie la Apoș în județul Sibiu, unde la școala de vară avem atelier de confecționat și montat cără­midă și țiglă. De asemenea, în timpul intervențiilor mai facem vizite la meșteri ca să învățăm să confecționăm șindrilă. Deci, Ambulanța în sine conține și această parte importantă didactică și educativă. Facem traininguri pentru voluntari, dar, în special, pentru studenții de la arhitectură, arheologie, istorie, istoria artei și inginerie structurală.

Cât timp petreceți într-o comunitate?

Eugen Vaida: În general două săptămâni, însă am avut și intervenții mici de trei ore, iar altele de două luni.

Cum se înscriu voluntarii?

Eugen Vaida: În general, noi anunțăm cu o săptămână, două înainte de înce­perea intervenției. Facem un event pe Facebook și scriem acolo condițiile de participare. Deci toate detaliile le găsesc acolo. Încercăm acum să punem la punct o listă de intervenții și un timeline pentru anul acesta, dar de multe ori se mai amână cu două, trei zile din cauza vremii și atunci e bine să anunțăm cu o săptămână înainte, când știm toate lucrurile acestea mai exact.

În zona Sibiului unde ați intervenit?

Eugen Vaida: Am intervenit la Biserica Ortodoxă din Gherdeal, la Bisericile Fortificate Evanghelice din Alțâna, Apoș, Copșa Mare și Velț.

Anul acesta ce intervenții aveți plănuite în zonă?

Eugen Vaida: Am vrut să intervenim pe mai multe stații CFR care sunt monument istoric pe Valea Hârtibaciului, însă din cauza neîn­țe­legerilor sau din cauza nepăsării celor de la Ministerul Transporturilor, care deține aceste monumente, nu s-a reușit rezolvarea părții juridice.

Și deocamdată este în standby?

Eugen Vaida: Da, este în standby pentru că, Consiliul Județean, asociațiile și primăriile de pe Valea Hârtibaciului au cerut cu insistență ca acestă proprietate, linia și clădirile, să treacă în proprietatea Consiliului Județean, respectiv al consorțiului și asociației de aici, însă răspunsurile s-au lovit de o ușă închisă.

Care sunt obstacolele pe care le întâlniți de multe ori în acțiunile pe care le desfășurați?

Eugen Vaida: E bine să menționez aici că, în ultima vreme, beneficiem de o susținere foarte mare din partea autorităților locale, a episcopiilor, acolo unde sunt biserici, a direcțiilor pentru cultură și a consiliilor județene. Deci, autoritățile regionale și locale se mișcă foarte bine, avem parteneriate foarte bune. Singura problemă, de fapt, de care ne lovim noi cu Ambulanța pentru Monumente este numărul mare de monumente care au nevoie de intervenție și faptul că nu putem să le acoperim dintr-o dată pe toate. Atunci, ne-am axat foarte mult pe dezvoltarea proiectului și înființarea mai multor ambulanțe în diferite zone. Vrem să formăm oameni care, în timp, să preia aceste intervenții pentru că nu se vor opri după cele 600 de monumente. Multe încep să se degradeze și cele care sunt în stare bună acum, peste cinci ani vor fi degradate și atunci vrem să ne prindă pregătiți, să nu avem surprize de stres pe acest palier. Deci singura problemă este cu personalul, faptul că nu avem foarte multe persoane care să se implice încă direct în salvarea patrimoniului.

Unde aveți acum echipe? În care zone ale țării?

Eugen Vaida: Echipa cea mai activă acționează în zona Transilvaniei cu sprijinul Profi România, dar din 2018 avem o ambulanță în zona Banatului cu județele Timiș și Caraș, o ambulanță pentru județul Arad, una pentru județul Sălaj, iar acum tocmai am înființat o ambulanță, cu ajutorul companiei Dedeman, în zona de nord a Moldovei și urmează să înființăm anul acesta, în zona de nord a Munteniei și zona de vest a Olteniei.

Ambulanța pentru Monumente este un proiect sprijinit de Alteța Sa Regală, Charles, Prințul de Wales. Ce presupune acest lucru?

Eugen Vaida: Alteța Sa Regală a fost poate primul om care a crezut în proiectul nostru și încă de la primele intervenții a susținut financiar acest proiect într-o măsură covârșitoare. A con­tribuit foarte mult financiar și pentru plata meșterilor pentru că noi nu lucrăm doar cu voluntari ci și cu meșteri acolo unde sunt lucrări pe perioade mai extinse. Evident că ei sunt mult mai eficienți și trebuie să și învățăm de la ei, ne arată cum se bate o șindrilă, cum se confecționează, cum se montează pe acoperiș și așa mai departe și, în general, fondurile de la ASR Prințul de Wales s-au dus către aceștia. Alteța Sa Regală este la curent cu marea majoritate a intervențiilor, chiar ne-a vizitat la una dintre intervenții unde a stat de vorbă îndelung cu voluntarii, interesându-se de fiecare detaliu.

Cum reușiți să acoperiți costurile, acum?

Eugen Vaida: Încercăm să scriem aplicații la finanțatori fie că sunt guver­namentale sau fundații. O mare parte din fondurile noastre vin într-adevăr și din Anglia de la The Prince’s Foundation și ne bazăm foarte mult pe sponsorizări și pe faptul că mediul de afaceri și mediul economic, în general, înțeleg valoarea acestor monumente. Oamenii încep să își dea seama de importanța identității noastre locale și naționale și doresc să sprijine și să contribuie, să spunem, la dezvoltarea acestei țări prin salvarea propriei identități. Sunt foarte mulți proprietari și oameni de afaceri români deci, cu capital românesc care doresc să se implice și să facă ceva în sensul bun pentru România. De aici avem un sprijin tot mai mare.

În ce zona veți avea intervenții în următoarea perioadă?

Eugen Vaida: Prima intervenție va fi asupra turnului de la Rădulești unde continuăm, de fapt, o intervenție în județul Hunedoara, lângă Dobra. După aceea ne mutăm la o bisericuță din Gârboul Dejului de lângă Dej, comuna Cășeiu, apoi după Paște imediat vom continua intervenția de la Cetățile dacice de la Costești, urmând o intervenție la biserică Evanghelică din Beia, județul Brașov și așa mai departe. Aș puncta aici că vom avea nevoie de sprijin financiar local, acolo unde se poate. Avem niște sponsori la nivel național, dar cele mai de impact situații au fost cele în care firmele private din localitățile din jur sau din acea localitate s-au implicat foarte mult. Unii ne-au montat paratrăsnetul gratuit, de exemplu la Baru, ceilalți ne-au ajutat cu câțiva muncitori să proptim niște ziduri și așa mai departe.

Deci nu e vorba doar de sprijin financiar.

Eugen Vaida: Nicidecum. Există multe alte modalități de implicare. Unii oameni ne-au oferit cazare la pensiunile lor, avem la Dragomirești, în Banat o firmă de catering care s-a oferit să ne aducă mâncarea în fiecare zi. Toate acestea contează pentru noi foarte, foarte mult.

Câteva monumente care vă sunt foarte, foarte dragi, și asupra cărora vreți
să interveniți și încă nu ați ajuns?

Eugen Vaida: Sunt în general aceste mici bisericuțe de lemn. Sunt peste 800 în România care sunt periclitate pentru că învelitoarele de lemn se degradează foarte repede și au picturi minunate. Sunt mici bijuterii. Dorim să salvăm cât mai multe dintre acestea. După aceea sunt și câteva mori în zona Banatului asumate de comunități. În general ne uităm și ne dorim să salvăm acele monumente pe care comunitățile și le asumă și cărora le oferă o mentenanță ulterioară pentru că, dacă am pleca pur și simplu de acolo și nu ar mai face nimeni nimic, ar începe să se degradeze din nou și am vrea să evităm acest lucru. Acum lucrăm la o intervenție dragă nouă pe Cetățile dacice de la Costești. Vorbim de o intervenție foarte mare acolo, din nou din cauza problemelor juridice de proprietate, statul nu poate finanța lucrările. Deși am avut un sprijin foarte mare din partea Institutului Național al Patrimoniului și a autorităților locale și regionale, singura soluție a fost în cele din urmă să intervenim noi prin ambulanță, să salvăm acele turnuri dacice și să punem o suprastructură peste ele pentru că cele vechi s-au degradat. Acestea sunt doar câteva, sigur vor mai veni în viitor și altele.

*articol apărut în Capital Cultural nr. 21