Pentru cineva care privește de pe margine, situația pare simplă- îți poți îndrepta degetul arătător fie spre victimă, fie spre călău atunci când vine vorba de violența domestică. Ca să vezi cu adevărat din exterior ai nevoie însă de o lupă, o lupă a înțelegerii pusă pe seama unei minți deschise. Zilele trecute am dat pur întâmplător peste un citat de Brene Brown, care sună cam așa: “să îndrăznești cu adevărat, înseamnă să ai curajul de a fi vulnerabil. Înseamnă să ieși la lumină și să fii văzut, să ceri ce ai nevoie, să vorbești despre ceea ce simți, să porți cele mai grele conversații.” Cu alte cuvinte, degeaba stăm să privim, să comentăm sau să aruncăm cu piatra vizavi de cine are sau nu dreptate. Meritul va fi întotdeauna al aceluia care asudă pe ringul vieții, care încearcă. Când există greșeli, există efort pentru că nu se poate una fără cealaltă. Nu putem să simțim fericirea extremă dacă nu am fost măcar odată triști, la fel cum până și în basme există ideea de bine și rău, două forțe antagonice care se resping și atrag în același mod. Viața e a acelora care luptă, eroii nu au capă sau un simbol pe piept; ei sunt acei oameni care și-au acceptat vulnerabilitatea, iar întrebarea rămâne deschisă pentru oricine vrea să și-o pună: “Tu, ai curajul să îți asumi propria vulnerabilitate?

Cu Alexandra Abrudean, responsabilă comunicare, am abordat un subiect deloc lejer despre abuzul și violența în familie. 

De unde a pornit ideea asociației A.L.E.G?

Alexandra Abrudean: În 2003 a apărut în România legea pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, dar în țară existau puține organizații specializate, care să abordeze legătura între violență și inegalitatea istorică între femei și bărbați. Colegele mele au văzut această nevoie și în 2004 au înființat A.L.E.G.. Prima campanie a fost Festivalul Egalității de Gen, care continuă și azi.  Încă mai colaborăm cu voluntarii de atunci, deci practic oamenii care au crescut cu festivalul, au rămas în asociație.

Ai un proiect față de care ești mai atașată?

Alexandra Abrudean: Toate, dar în principal de #SiEuReusesc. La el am lucrat  și am și învățat multe de la femeile cu care am lucrat, femei foarte puternice, din medii foarte diferite. Am început cu sprijinul lui Dan Perjovschi, din 2017. Am încercat să culegem întâmplări de la femei, din acestea am luat anumite fragmente pe care le-am scris pe zid, la Ziarul Orizontal de lângă Teatru. Ideea proiectului vine după un model din Spania, al unei fundații, care se numește Ana Bella. Fondatoarea e o învingătoare, supraviețuitoare a violenței domestice care a ajutat multe femei cu unele spații de locuit sau să își găsească joburi. Noi am cunoscut-o pe ea, am încercat să pilotăm genul acesta de proiect în România. Momentan suntem în punctul în care am lansat această platformă pentru că degeaba avem informații și resurse dacă nu află lumea de ele. Am creat o platformă online #SiEuReusesc, care e împărțită în două tipuri de acțiuni: prima este de a conecta testimonialele femeilor care au trecut printr-o formă de  violență, când și-au dat seama că pot să facă un pas, cine le-a ajutat, cum le-au ajutat și cum sunt acum, și a doua ține de a crea comunități de suport. Scopul este de a schimba perspectiva față de ideea că victima vrea să fie bătută sau că ajunge într-o situație de violență pentru că și-o merită, că nu iese din ea pentru că e slabă. Trebuie să schimbăm percepția și să arătăm că de fapt, ele au avut nevoie de sprijin și nu l-au găsit, sau că pot să găsească un suport în prieteni sau în alte metode care au funcționat la alte persoane. Astfel să conștientizăm la nivel de societate că trebuie formată o atitudine care să ajute o persoană aflată în nevoie și cum.

asociația A.L.E.G.

Asociația A.L.E.G.

Ce impact a avut până acum platforma #SiEuReusesc ?

Alexandra Abrudean: Avem 10 povești de învingătoare publicate până acum. Toate sunt verificate de un psiholog, încercăm să schimbăm numele persoanei respective pentru a nu fi identificată. Se ia și legătura cu ele. Nu se publică poveștile dacă nu suntem sigure că persoana respectivă vrea să fie pe platformă. Povestea poate fi audio video sau text. Avem mai multe povești. Avem și de la copiii care au fost martori ai violenței și care povestesc cum au încercat să își ajute părinții, cum i-au impactat pe ei asta.

O poveste care te-a mișcat a fost…

Alexandra Abrudean: Nu există doar o singură poveste, pentru că fiecare poveste e unică. E foarte multă autenticitate. Una dintre femei zicea că preferă să nu vorbească despre asta și că nu a vorbit despre asta până acum pentru că atunci când povestește, oamenii în loc să zică “bravo, cât de multe știi și ce viață frumoasă ți-ai construit”, ziceau “vai, săraca de tine, ai trecut prin multe, îmi pare rău”. E o femeie cu studii peste medie și nu merită genul acesta de reacție. Testimonialele se încheie de regulă cu mesajul „nu am crezut că pot să fiu vreodată așa de liniștit(ă) sau că libertatea are o valoare așa importantă”. Eu mi-am dat seama cât de important este să fii un om liber, liber  să-ți iei propriile decizii, liber să nu fii amenințat sau limitat în vreun fel, să poți să dai în lume ceea ce ai tu mai bun ca resursă din tine.

Cum stă situația în România față de alte țări, cu privire la violența domestică?

Alexandra Abrudean: Există legi și în România, față de alte state în care nu există deloc, dar adesea nu sunt bine instruiți oamenii care ar trebui să se ocupe de diferitele cazuri. La sfârșitul anului trecut, s-a reglementat o lege prin care se poate obține un ordin de protecție provizoriu, care este dat de polițist. Până acum, victima trebuia să facă o cerere către Judecătorie, dar după această nouă reglementare dacă victima sună la 112, e mai simplu. Polițiștii își dau seama dacă persoana se află într-o situație de risc. În urma evaluării pot să dea un ordin de protecție și pot evacua agresorul pentru o perioadă de cinci zile, timp în care victima se poate adresa Judecătoriei pentru un ordin pe perioadă mai lungă. Am avut în Craiova, un exemplu, o femeie ne-a contactat pentru că făcuse foarte multe plângeri la poliție, gestionate tot timpul de aceeași persoană. Acesta ținea mereu plângerile  în sertar și nu le lua în considerare pentru simplul fapt că polițistul respectiv credea că oricum tot timpul se împacă. Noi încercăm la A.L.E.G. să facem și genul acesta de cursuri de formare cu polițiști, cu asistenți sociali, pentru a-i alerta și educa să fie profesioniști în intervenție. Am făcut asta în trecut și ne propunem să facem asta și pe mai departe.

Ai menționat de comunitatea de suport pe care asociația o pune la dispoziție. Cum este gândită?

Alexandra Abrudean: Practic am dezvoltat comunități în Sibiu, Brașov și București, unde punem în legătură femei care au nevoie de ajutor cu femei care au reușit. Încercăm de asemenea să adunăm în jurul acestor comunități de suport, specialiști din mai multe domenii. Avem o femeie din Sibiu care s-a oferit să țină interviuri și să le ajute să își găsească joburi. Avem avocați care lucrează pro bono, pentru că de obicei înainte de ajutorul psihologic, ele apelează mai întâi la cel de natură juridică, cum intentezi un divorț, cum se face o plângere, custodie, cum se împart bunurile comune și așa mai departe. Vin și asistenți sociali, vin și psihologi către noi și chiar și oameni simpli care zic “uite, eu am un magazin de haine, dacă cineva are nevoie de o rochie pentru angajare, o să o dau eu”. Pe platformă chiar am avut tot așa solicitări, inclusiv de la un om care avea o locuință și o oferea spre mutare pentru cineva. În principiu, verificăm mai întâi și vedem dacă se poate suplini genul acesta de servicii.

În ce constă suportul oferit de voi persoanelor abuzate?

Alexandra Abrudean: Important e să își dea seama ce se întâmplă. Noi, la A.L.E.G. nici dacă prezentăm și femeia recunoaște că e într-o situație de abuz, noi nu împingem pe nimeni și lăsăm la decizia ei dacă să iasă sau nu  din relație. Deci e important să conștientizeze dacă se află în pericol. Noi o informăm  cum se poate proteja, ce numere de urgență poate să apeleze, ce impact are asta asupra ei și asupra copiilor, dacă vrea să plece ce alternative are. Cred că atunci când ai informații poți să iei altfel o decizie, acum…sau când ai curaj. De obicei, o femeie se întoarce cam de 6-7 ori statistic înainte să părăsească o relație abuzivă. E vital ca cei din jur să o creadă, fiindcă dacă, de exemplu, eu am fost într-o relație abuzivă și am venit și ți-am zis ție ca prietenă a mea, după care m-am întors la el; ți-am zis și a doua oară și după iar m-am întors, m-ar ajuta ca tu să nu ai genul acela de reacții în care să vii să-mi spui, „lasă că știu eu că o să te întorci din nou la el”. M-ar ajuta să vii să-mi spui „știu, înțeleg că ți-e greu, dacă ai nevoie de ceva sunt aici pentru tine și a zecea oară.”

Ce aveți în plan pentru 2019?

Alexandra Abrudean: Alergăm la maraton pentru Festivalul Egalității de Gen, este campania noastră anuală prin care transformăm gândirea obtuză care acceptă relațiile inegale de putere dintre femei și bărbați. Cu #SiEuReusesc, vrem să mai punem încă trei comunități de suport pe hartă. Urmează să avem o întâlnire la Satu Mare pentru a crea o comunitate și a oferi formare polițiștilor. Până în iunie vom finaliza un proiect european, în care am format profesori care predau orientare profesională. Se referă la eliminarea stereotipurilor legate de meseriile potrivite unei fete sau unui băiat și încurajarea unor atitudini mai deschise. Menținem de asemenea activitatea noastră de consiliere, ca serviciu acreditat, permanent, gratuit și confidențial.

Unde vă pot găsi oamenii în caz că vor să se implice sau să solicite suport?

Alexandra Abrudean: Ne pot găsi pe site, www.aleg-romania.eu, pe pagina de Facebook sau la numărul de telefon 0753893531 al centrului de informare și consiliere gestionat de A.L.E.G.