de Diana Nechit
Din 20 în 29 iunie 2025, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) își deschide „scenele” spre prezența franceză, într-un arc poetic și creativ intitulat „Sezonul Francez”. Treisprezece proiecte venite din Hexagon investesc marea scenă FITS cu reprezentații aflate la confluența dintre tradiție și inovație, gândire critică și feerie vizuală. Astfel, douăsprezece companii franceze, atât indoor, cât și outdoor, noutăți editoriale, traduceri, vedete ale scenei prezente pe Aleea Celebrităților vin să întărească, pentru a câta oară, legăturile fertile între cele două spații cultural-teatrale prin dramaturgii noi, performanțe urbane, poezie și acrobații stradale printre cele mai inedite.
Ceea ce frapează în această selecție franceză este, înainte de toate, diversitatea sa asumată: de la formele de teatru scurt, la frescele spectaculare, de la teatrul documentar la poezia acrobatică pură, de la lacrimi la un comic dezlănțuit, ea ilustrează amploarea scriiturii pentru scena contemporană. FITS devine astfel un ecosistem artistic plural, în care coexistă finețea textuală, dar și îndrăzneala gestuală. O asemenea diversitate ne permite nouă, spectatorilor, o experiență teatrală senzorială, dar și critică, ludică și incluzivă.
Artiștii francezi prezenți la Sibiu nu sunt „anonimi” pe scena culturală franceză: Alexis Michalik, apreciat drept unul dintre cei mai populari dramaturgi ai generației sale, a câștigat mai multe premii Molière, în special pentru Le Porteur d’Histoire, Edmond și Intra Muros, care a avut un succes răsunător de la premiera sa din 2017. Teatrul său narativ accesibil și profund uman a reușit să împace un public larg cu standarde artistice înalte, devenind o punte vie între scena contemporană și tradiția marilor povestitori. La rândul său, David Geselson este cunoscut pentru creațiile sale care îmbină autobiografia, ficțiunea documentară și angajamentul politic. Doreen și Le Silence et la Peur (Tăcere și frică) și-au lăsat amprenta prin puterea lor de evocare și subtilitatea formală. Proiectul Neanderthal, creat în cadrul Festivalului de la Avignon, continuă această împletire sensibilă a intimului și universalului, și mărturisește capacitatea teatrului de a gândi altfel umanitatea noastră.
Astfel, în centrul selecției indoor spectatorii festivalieri sunt tentați cu două producții majore ale celor doi renumiți artiști francezi: O Istorie a Omenirii / Neanderthal, spectacol coprodus de către Compagnie Lieux Dits și Festivalul de la Avignon, în regia lui David Geselson (20, 21 iunie). Spectacolul este o „investigație” teatrală asupra originilor noastre printr-o frescă poetică și politică. Oare putem face să vorbească trecutul încercând să decodificăm semnele prezentului? Reprezentația trasează urmele Omului din Neanderthal prin periplul a patru geneticieni, pe fondul conflictului israelo-palestinian și dislocarea fostei Iugoslavii. Spectacolul e construit sub forma unui palimpsest intim și antropologic în care autorul și regizorul fac apel la știință și memorie, la narațiuni personale și documente autentice pentru a repune în discuție originile noastre umane. Mai apoi, pe 24 și 25 iunie, inconturnabilul Alexis Michalik prezintă Între Ziduri / Intra Muros, o reprezentație care aduce poate pentru prima oară pe scena FITS conceptul „teatrului în închisoare” – reprezentație care va fi dublată de o conferință specială.
Fără a avea intenția de a dezvălui prea multe detalii despre acest spectacol, reprezentația are toate „ingredientele” unui curs de istoria teatrului sau, mai bine, un curs despre arta dramatică, agrementat cu reflecții despre valențele terapeutice ale teatrului, în toate sensurile termenului. Într-un spațiu carceral la propriu, o închisoare, Richard, un regizor ambițios animă un Atelier de teatru deschis tuturor „pensionarilor instituției. Singura problemă este că la Atelier nu se prezintă decât doi dintre cei mai violenți deținuți! Reprezentația recompune vocile deținuților și ale artiștilor într-un huis-clos vibrant și uman prin care Michalik readuce în atenția publicului o emoționantă pledoarie despre forța reparatorie a artei. Prezență constantă la festivalul sibian, dramaturgul și regizorul francez va primi în acest an și o stea pe Aleea Celebrităților.
În spațiul public, scena franceză se metamorfozează într-un adevărat carnaval inventiv, divers și colorat. De la poezia coregrafică a celor de la Transe Express (Spirala Vieții / ADN) la umorul tandru și burlesc a celor de la Cie Petit Monsieur (Cum să montezi un cort) și trecând prin experiențele imersive propuse de Cie Kervan, care convoacă magia nomazilor prin Mirage et Haliad (23-24 iunie), într-o estetică inspirată din basme și din poezia elementelor. În reprezentațiile celor de la Elixir, Zalatai sau Rekupertou, spectatorul este invitat să traverseze un univers în care circul, teatrul cu obiecte, muzica și teatrul cu marionete devin mărci ale unui univers teatral cât se poate de contemporan. Astfel, reprezentația Bal(les) a celor de la Zalatai este o frescă a iubirii plină de ritm și jonglerii. Paris Benares ne prezintă vacile lor celeste, Rekupertou, instrumentele insolite, iar Caramantran, animale uriașe care metamorfozează orașul într-o junglă tandră și onirică. Franța are o experiență mai mult decât vastă în zona Teatrului de stradă, atât artistică, dar și organizațională, festivalieră, furnizând un număr impresionant de artiști printre cei mai prolifici și originali.
Pentru a da un exemplu cât mai ilustrativ, Bruno Blandy, cel care dă viață Companiei Rekupertou (cel care recuperează totul) are la bază o formație muzicală complexă, mânuind cu aceeași dexteritate chitara, bass-ul, percuția și steel drum-ul, dar și vocalul. Printre deambulările sale artistice prin lume, din Mexic în Coreea de Sud, a întâlnit și a cântat alături de artiști celebrii: Luther Alison, Toots and the Maytals sau Youri Buenaventura. A participat, de asemenea, la numeroase experiențe colective în care a abordat rock, blues, jazz, muzica franceză, orientală, antileză sau africană.
Prezența franceză se desfășoară și în spații cu rezonanță mai intimă care conjugă lectura cu transmiterea elementelor de patrimoniu cultural, poezia cu teatrul. Astfel, ca în fiecare an, platforma digitală Micro-Folie Sibiu propune o incursiune imersivă în comorile muzeelor franceze, dar și multe alte surprize. Théâtre de la Ville se asociază cu Teatro della Pergola și cu TNRS-ul pentru a oferi publicului deja cunoscutele „consultații poetice”, momente lirice suspendate în spațiu-timp în care actorii livrează versuri unui public față de care stabilesc o relație de intimă complicitate.
Nu vor lipsi nici noutățile editoriale, un autor foarte îndrăgit de publicul spectacolelor de lectură precum Éric-Emmanuel Schmitt fiind prezent și în acest an cu un text în „primă audiție”, Mozart & Mozart, care amestecă erudiția cu umorul, dar și cu o doză bună de umanitate. De asemenea, ca în fiecare an, dramaturgia franceză este o prezență constantă în zona editorială a FITS, iar începând din acest an Editura ULBS va lansa o nouă colecție care propune un focus pe dramaturgia franceză. Pentru a „profita” de succesul internațional al montării lui Kuliabin, cu reprezentația În singurătatea câmpurilor de bumbac, vom lansa un volum de traduceri care cuprinde cele mai importante texte ale dramaturgului Bernard-Marie Koltès.
Diversitatea și bogăția acestei „oferte” este mărturia unei prezențe teatrale franceze multiple, exigentă, dar fără a fi excluzivă, inventivă, dar fără să se îndepărteze de „urgențele” unei realități tot mai exigente, un teatru generos în capacitatea sa de a se adresa unor publicuri dintre cele mai diferite. Am încercat să găsesc o concluzie poetică pentru acest articol care se vrea înainte de toate o invitație la un show-case francez, iar singura posibilă este cea a prieteniei și a relației organice care există între cele două spații culturale și teatrale. Ne aflăm cu toții, spectatori și participanți, în fața unei constelații de estetici, de voci și de gesturi care se caută și se întâlnesc, între introspecție și strălucire, între angajament și încântare pură. Între introspecție și „tăietura” directă în actualitatea brutală uneori, prezența franceză la FITS 2025 este mărturia unei scene teatrale vii, dinamice, variate, într-un permanent dialog cu alteritatea.
Dar dacă teatrul nu ar fi nimic altceva decât călătoria unor artiști dinspre un spațiu înspre alt spațiu, în care „luminile” unora sporesc „strălucirea” altora?
Varianta în engleză, aici.
Imagine principală: „Între ziduri”, Christophe Vootz
