Arta contemporană nu trebuie nici să placă, nici să fie muză inspiratoare. Ea răscolește, scoate la suprafață probleme ale societății, e incomodă, e radicală, dinamică, spontană și schimbă prejudecăți. Cere explicații, educă, responsabilizează. E necesară pentru dezvoltarea unei comunități. Iar pentru ca toate aceste procese să aibă loc, e nevoie de artiști vizuali care să se implice în proiecte, e nevoie de spații unde să-și desfășoare activitatea și de susținere din partea autorităților.

Sibiul e șters de pe lista orașelor cu galerii contemporane sau proiecte importante care să promoveze arta vizuală. De ce? Ce-i lipsește? De ce nu avem expoziții interesante pentru tinerii din oraș? De ce nu avem un spațiu dedicat, unde să fie inițiate discuții între curatori, artiști și spectatori? Nu există public sau nu există interes? De ce nu se depun mai multe proiecte în cadrul agendei culturale pentru susținerea segmentului de artă contemporană?

Întrebările îmi apar una câte una, în timp ce asist la o discuție între mai mulți artiști vizuali din Sibiu, care  încearcă pe cont propriu să creeze și să expună în orașul lor. Încă din 2009 au existat mai multe inițiative de a se forma niște nuclee artistice sub diferite forme. Întâlniri, discuții, colaborări și proiecte sporadice, care nu au dus la rezultate de lungă durată din cauza lipsei unui spațiu sau a finanțărilor. Din februarie 2016, au hotărât să creeze o nouă platformă: „Suntem un grup de artiști care trăim și vrem să expunem la Sibiu. Nostru este o platformă cu geometrie variabilă deschisă artei contemporane. Vrem ca în timp, să se dezvolte o comunitate artistică care să schimbe în mai bine viaţa fiecăruia sau dacă nu, măcar modul în care o trăim şi cum percepem lucrurile”. Aceasta este descrierea dorinței lor de a mai încerca încă o dată să dezvolte la Sibiu gustul pentru arta vizuală. În februarie 2016, au organizat prima expoziție a grupului, după care au urmat altele. „Ne-am expus lucrările în atelierul Casandrei Vidrighin, membră a grupului, apoi în subsolul hostelului și cafenelei Weltkultur, a urmat un stand la Art Safari, iar cea mai nouă expoziție am organizat-o într-un apartament de bloc. Urmează o curte, o grădină și o școală. Spațiile nu le-am căutat anume, ne-au fost propuse de diverse persoane, am avut acces ușor la ele. Toate au păstrat până acum același caracter neformal și provizoriu. Nu sunt spații care pot susține o activitate continuă. Expozițiile au putut fi vizionate o perioadă foarte scurtă de timp. Ideea principală care ne motivează activitatea e aceea de a obține un spatiu potrivit și nu aceea de a ne crea o identitate de grup underground, care își dezvoltă un tipar din faptul că expune «oriunde», cu resurse financiare minime. Acest fapt determină și evoluția grupului. Chiar și așa, reacțiile din partea publicului au fost destul de măgulitoare”, îmi spune Lavinia Crețu, artist vizual.

Orașe cu galerii

La nivel național, toate orașele mari au galerii de artă contemporană, se poate vorbi chiar de existența unor platforme vii ale artei vizuale. Bucureștiul are aproape întreg sistemul de care arta contemporană are nevoie, pentru a fi susținută și promovată. Are Muzeul Național de Artă Contemporană, are cele mai multe galerii (Anaid Art, Eastwards Prospectus, H’Art, Ivan, Mobius, Anca Poterașu, Posibila, Zorzini etc.), are spații alternative (Alert, Aiurart, Make a Point, Musette, Pavilion), are proiecte conceptuale (Salonul de proiecte, Anexa, Platforma etc.). Orașul Cluj are poate, cel mai puternic centru de artă contemporană din această parte a lumii – Fabrica de Pensule, ce cuprinde galerii, ateliere, spații pentru teatru și dans experimental. La Craiova există din 2009 centrul de artă contemporană – Club Electroputere, la Iași avem Centrul de Fotografie Contemporană și Borderline Art Space, la Arad – Halele Teba. Dacă mergeți la Timișoara și vă interesează arta contemporană, puteți să vizitați galeria Calina sau galeria Jecza, sau aveți opțiuni și pentru spații alternative (Aoleu, Balamuc). Chiar și la Sfântul Gheorghe există Magma – Spațiu de artă contemporană, la Miercurea Ciuc – Galeria de Artă Pál, iar la Mureș – Asociația Minitremu organizează proiecte de artă contemporană pentru copii. „Un oraș angajat și în susținerea artei vizuale contemporane, denotă despre sine că e unul viu, unul pentru care upgrade-urile interioare culturale reprezintă o prioritate. Sibiul are un liceu de artă. Deci, e vital pentru evoluția acestor copii să se creeze și un play-and thinkground, unde să poată intra în contact cu arta vizuală contemporană, să-și poată forma și cizela o gândire, o atitudine față de aceasta. Altfel, e ca și cum ai învăța un copil să înoate pe uscat. Trebuie să investim în formarea gândirii lor critice. Acești tineri ajung de multe ori în facultate fără să fi văzut alt gen de artă decât cea expusă în Galeria Uniunii Artiștilor Plastici. Proiectele pe care le propune Grupul NOSTRU sunt încercări de a intra într-un dialog dinamic cu publicul sibian pe tema conținutului artei contemporane. Ne-am deplasat ca și grup, și în alte orașe, pentru a semnala oarecum «hei, și Sibiul vrea să miște ceva… să iasă din starea de amorțeală caracteristică artei vizuale locale», spune Kristina Rațiu Demuth, artist plastic.

„Nu există încă susținere”

La Sibiu, nevoia unor proiecte dedicate artei contemporane se simte tot mai mult. Cum te duci la teatru, te poti duce și la o dezbatere despre artă. E adevărat că nu este întotdeauna nevoie de un spațiu ca sa faci artă contemporană, dar spațiile nonconvenționale nu sunt de ajuns. E nevoie de un loc dedicat pentru a dezvolta un program expozițional coerent, care oferă continuitate și constanță. Unde publicul să intre în dialog cu idei și conținuturi actuale, unde să fie invitați artiști naționali și internaționali. „Lipsa unui spatiu dedicat artei contemporane în Sibiu este o enigmă pentru mine, un semn de întrebare la care nu am găsit raspuns. Nevoia de un asemenea spațiu într-un oraș ca Sibiu mi se pare primordială, pentru că, o capitală culturală are responsabilitatea să dezvolte și să susțină proiecte sustenabile, la un nivel înalt pentru această ramură culturală a artelor vizuale contemporane. Efectele susținerii acestor proiecte dezvoltă o întreagă comunitate spre a percepe și înțelege conceptul vizual estetic. Poate crea o forfotă urbană, dinamică, spontană, care are avantajul de a deschide modul de gândire a unei societăți, de a schimba prejudecăți. E trist pentru artiștii din Sibiu că nu-și pot exprima și dezvolta ideile și conceptele artistice în orașul lor. Iar asta pentru că nu există încă nicio susținere de acest gen pe plan local. E trist și frustrant că nu a fost susținut un proiect întemeiat în urmă cu ceva ani, având ca scop reabilitarea și dezvoltarea unei clădiri de pe strada Cetății, tocmai în acest scop. E revoltător că un muzeu destinat artei din acest oraș, nu poate, nu întelege, nu dorește și nu susține conceptul de artă vizuală contemporană, distrugându-se astfel singurul nucleu care funcționa firesc în această directie, Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal”, concluzionează Casandra Vidrighin, artist plastic.

„Nu pot să mai accept în Sibiu un fel de artă oficială”

Galeria de Arta Contemporană a Muzeului National Brukenthal a avut o perioadă de reprezentare foarte bună în perioada 2007-2012. Era văzută ca o alternativă la tendinţa unică susţinută de Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti. Criticul de artă Liviana Dan, cea care a condus Galeria în aceea perioadă, spune acum că orașul este destul de conservator în acest domeniu în care domină un fel de artă oficială. „Arta contemporană arată, uneori cu prea multă prisosință, ce se întâmplă abrupt și distrugator în societate. Stăpânește modalități foarte inteligente de a ascunde lucrurile și de a le aduce șocant în limelight la momentul potrivit. Arta contemporană crează contexte noi și mai ales reconsideră parametri, limite și posibilități. Lucruri destul de indigeste pentru un oras conservator, suficient în comfortul lui burghez cu perle, pisici și mușcate. Cu greu îți poți imagina într-un astfel de loc, un forum pentru artiștii tineri și pentru o scenă alternativă, radicală. Însă, deasupra și în spatele unei astfel de situații se teoretizează gustul și puterea locului. Arta contemporană apare ca o combinație primejdioasă între istorie și speranță, de aici ideea că arta contemporană ar avea nevoie de politică. Nu, politica are nevoie de artă. Iar pentru că displace, agresează și cere explicații, arta este chiar necesară politicii. Artiștii, în special cei tineri, trebuie doar să nu reducă profunzimea și scopul. De aceea nu pot să mai accept în Sibiu un fel de artă oficială care nu deranjează pe nimeni. Un Sibiu puternic își poate construi imaginea cu ajutorul artiștilor. Cu obligația să-i ajute pe artiștii care trăiesc și lucrează în Sibiu. Este obligat să înlăture oportunismul structural și iresponsabilitatea profesională a farsei care se numeste acum muzeu de artă contemporană, să găsească spații creative și elemente smart, cuvântul cel mai des întâlnit în comunicatele culturale din Sibiu, pentru reprezentarea acestor artiști”, crede Liviana Dan.

Nostru-1

Avem public?

Poate că lipsa spațiilor dedicate artei contemporane, lipsa unei bune comunicări între artiști și autorități, lipsa proiectelor care să susțină această zonă, denotă și lipsa unui public care să guste așa ceva. M-am întrebat și i-am întrebat pe artiștii sibieni. „Lucruri de spus şi locuri de expus sunt destule. Problema e că apetenţa publicului pentru artă lipseşte. Noi ne-am înfiinţat tocmai ca să aducem la un loc toţi acei oameni cu predilecţie spre arte si să creăm o platformă care să crească apetitul pentru arta contemporană. Şi am reuşit. I-am adunat. Dar ce facem cu ei acum? Că nu putem să îi fâţâim prin tot oraşul doar pentru că nu avem un spaţiu stabil. Trebuie să îi obişnuim cu un loc în care să aibă timp să cultive gustul pentru cultura vizuală. Tendinţele artei contemporane sunt în creştere în România datorită unor artişti ca Dan Perjovschi sau Adrian Ghenie care au deschis porţile pentru ca cei din afară să ne vadă. Lumea de acolo e cu ochii pe noi. De asta vreau ca şi Sibiul să intre în cercul select, pentru că momentan, e outsider. Și simt că e datoria „Nostru” să facem ceva în sensul acesta. Să fie în centrul atenţiei, dacă tot e centrul României. Dacă se vrea cultură vizuală trebuie aduşi oameni competenţi, tineri din generaţia nouă, cu viziune şi dedicare pentru arta modernă, care să poată reforma sistemul. Prim ministrul Dacian Cioloş zicea că dacă tinerii nu se implică, nu au cum să se schimbe lucrurile în România. Ei uite, noi suntem cu mâna pe sus. Ne vede cineva?”- Dan Raul Pintea, artist vizual.

Putem pune întrebări?

Tot despre public și nevoie de educare vorbește și criticul de artă, Anca Mihuleț. Ea crede că arta contemporană este vitală pentru generaţiile tinere de acum, care trebuie să crească sănătos şi fără prejudecăţi. „Publicul specific artei contemporane se educă. Este un public care se bazează pe încredere şi pe spontaneitate. Nu este vorba despre gust – este vorba despre educaţie şi puterea cunoaşterii. De asemenea, trebuie să vă imaginaţi felul în care funcţionează o galerie de artă contemporană – este un spaţiu deschis, accesibil, în care publicul poate intra, poate pune întrebări, poate discuta cu un specialist sau cu un artist, poate să consulte publicaţii actuale, poate să consume cafea sau ceai în timp ce poartă o discuţie civilizată. Aceste lucruri nu se pot face într-un muzeu, spre exemplu, care prin excelenţă este o structură formală, etatică. Spațiul de artă contemporană reprezintă de foarte multe ori legătura dintre urban/social şi instituţiile publice – este un spaţiu care demonstrează permeabilitatea culturii şi valoarea sa imediată. Este important să susţinem iniţiativele locale, care oferă identitate şi sustenabilitate oricărei construcţii umane, personale sau sociale. Iar, existenţa unui spaţiu dedicat artei contemporane într-un oraş cu pretenţii culturale înalte precum Sibiu, care susţine o serie de festivaluri şi manifestări importante în România, nu este doar o nevoie, ci un dat necesar – cultura contemporană este o sursă reală de informaţii şi asigură accesul la o cunoaştere alternativă.”

O discuție despre artă contemporană cu artiști contemporani. O discuție pe care am avut-o într-o cafenea din Sibiu. Mi-a rămas în minte gândul „Un Sibiu puternic își poate construi imaginea cu ajutorul artiștilor.” Câți oameni ar fi interesați să participe într-un spațiu dedicat, la expoziții de artă contemporană și la discuții cu artiștii vizuali și curatorii din Sibiu? Cei care au mai rămas.

fotografii: Chris Balthes

(articol apărut în revista tipărită Capital Cultural, Nr. 4)