Când am vorbit prima dată cu Petra Rațiu, vara trecută, discursul ei era despre intuiție, despre nevoia de a simți teatrul înainte de a-l explica, despre un mod de a lucra care refuză formulele fixe și caută întâlniri reale. Locuia la Berlin. La câteva luni distanță, aceeași gândire se regăsește acum într-un context concret: din octombrie 2025, Petra Ratiu conduce Secția germană a Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu. Am povestit cu ea despre liniștea orașului, despre direcție artistică pe care vrea să o contureze aici sau despre teatru ca dialog, nu ca sistem închis.
Petra Rațiu a crescut în Biertan, a absolvit actoria la UNATC București și s-a format în regie lucrând cu nume precum David Esrig și Herbert Fritsch. S-a mutat la Berlin în 2016 și a colaborat cu teatre importante din spațiul germanic – Volksbühne Berlin, Schauspielhaus Zürich sau Schaubühne.
Oana Ciucă: Cum a fost acomodarea, venind direct din Berlin la Sibiu? Ce îți lipsește, ce te-a surprins și ce te-a impresionat cel mai mult în aceste luni?
Am ajuns la Sibiu și am intrat direct în lucru, fără să am prea mult timp să mă gândesc la ce mi-ar putea lipsi. Sunt încă într-o perioadă de acomodare și de învățare, dar este un proces care îmi face plăcere. Lucrez alături de colegi foarte profesioniști, iar teatrul este bine organizat, cu o structură clară și funcțională, ceea ce face ca tranziția să fie firească. Spre surprinderea mea, nu-mi lipsește deocamdată Berlinul. Este, fără îndoială, un oraș care are foarte multe de oferit, dar cred că sunt într-o etapă a vieții mele în care simt nevoia de mai multă liniște, iar Sibiul îmi oferă exact acest lucru, deși este de asemenea un oraș dinamic.
Mă impresionează lucrurile aparent mărunte, cum a fost gestul vecinei mele, o doamnă foarte drăguță care a venit să-mi ofere un bostan, spunându-mi că are mai mulți, sau faptul că, zi de zi, întâlnesc oameni calzi și deschiși.
Oana Ciucă: Care sunt primele proiecte pe care le-ai gândit pentru Secția germană a Teatrului Național „Radu Stanca” și ce spune această primă selecție despre direcția artistică pe care dorești să o clădești alături de echipa de actori?
Selecția primelor proiecte reflectă direcția pe care îmi doresc să o construiesc alături de echipa Secției germane. Am pornit de la câteva criterii esențiale: ceea ce îmi doresc eu, personal, să văd într-un teatru, tipul de întâlniri artistice pe care vreau să le ofer actorilor și nevoia de a crea o diversitate reală de estetici, limbaje scenice și teme.
Un criteriu important a fost tocmai tipul de întâlniri pe care aceste proiecte le propun actorilor — întâlniri care să îi provoace, să le lărgească paleta de expresie și să creeze contexte de lucru diferite, în care fiecare să își poată testa resursele. În acest sens, toți regizorii invitați sunt artiști pe care îi urmăresc de multă vreme și pe care îi consider relevanți și interesanți, fiecare cu o voce și un univers propriu.
Am invitat regizori care propun abordări artistice distincte: unii cu perspective conceptuale puternice, alții care lucrează cu un limbaj scenic dinamic și corporal, precum și artiști din spațiul german care explorează teatrul muzical. Împreună, aceste direcții conturează o selecție asumat diversă. Primul regizor invitat este Andrei Măjeri, care deja a făcut prima vizită la Sibiu și a cunoscut actorii de la Secția germană a TNRS. Cred că linia artistică a Secției germane se construiește prin dialog și contrast, nu prin uniformitate.
Această primă selecție își propune să creeze un cadru în care actorii să se cunoască mai bine, să evolueze și să își extindă instrumentele artistice prin întâlniri cât mai variate. Un alt obiectiv important pentru mine este crearea unei punți mai solide între Secția germană și teatrul din spațiul german. Aceasta presupune dezvoltarea unor coproducții cu teatre și artiști din acest context, care pot aduce un schimb real de experiențe, perspective și moduri de lucru. În același timp, ne dorim să aducem teatrul mai aproape de școli și să facilităm accesul tinerilor din zonele rurale din jurul Sibiului, unde cultura nu este întotdeauna ușor de atins.
Oana Ciucă: Cum vezi relația dintre limba germană, contextul cultural local și publicul de astăzi? Este teatrul o formă de traducere sau de rezistență culturală?
Sibiul a fost un centru important al sașilor transilvăneni, iar limba și cultura germană au făcut dintotdeauna parte din identitatea lui. Teatrul german nu este aici un element străin, ci o continuitate care astăzi capătă forme contemporane și se adresează unui public divers.
Mi se pare important faptul că, în ultimii ani, teatrul german și-a câștigat o vizibilitate mai mare și un loc clar în spațiul cultural românesc. El se adresează atât comunității de limbă germană, cât și publicului român, într-un oraș care, mai ales prin Festivalul Internațional de Teatru, este obișnuit cu diversitatea culturală și cu dialogul internațional.
Pentru mine, miza este ca teatrul german să rămână un spațiu deschis și viu, care nu conservă identitatea într-o formă rigidă, ci o pune în mișcare și o face relevantă pentru publicul de astăzi.
Oana Ciucă: Conducerea Secției germane presupune o ancorare puternică la Sibiu, dar parcursul tău artistic este legat și de alte orașe, scene și colaborări. Cum reușești să păstrezi aceste legături?
Din fericire, simt că relațiile artistice pe care le-am construit până acum, fie în Germania, fie în alte contexte internaționale, se leagă firesc de ceea ce se întâmplă la Sibiu. Pentru mine, aceste legături nu se întrerup, ci capătă alte forme și pot avea continuitate, inclusiv prin colaborări care implică direct teatrul din Sibiu.
Încerc să păstrez un dialog constant cu aceste contexte artistice și cu oamenii cu care am lucrat, iar mobilitatea de care dispunem astăzi face posibil ca proiectele să circule, să se transforme și să se întâlnească. În acest sens, conducerea Secției germane nu înseamnă pentru mine o izolare, ci, dimpotrivă, o deschidere: o ancorare puternică la Sibiu, conectată în același timp la un context artistic mai larg.
*Interviu publicat în ediția tipărită Capital Cultural nr. 39
© Alexandru Cirneala
