Un Teatru de Balet, o stagiune, multe coregrafii, multe ore de repetiţii, multă muzică, mulţi oameni, multe lumini. Mult şi multe pentru un singur lucru – publicul. De curând s-a încheiat stagiunea Teatrului de Balet Sibiu. Am selectat mărturii vizuale şi scrise, despre ce s-a întâmplat acolo unde, picioarele balerinilor s-au întâlnit cu palmele spectatorilor.
Mi-a plăcut interpretarea, dinamica tot. Eu vin mai rar, nu sunt din Sibiu. Vin la cumnata mea și de fiecare dată îmi oferă câte un bilet cadou la balet – The Briefcase.
Am încercat să reinventez ceea ce Brâncuși a vrut să transmită. Mi-am dat voie să merg mai departe, să creez ceva nou, să transform ideile sale. Le-am pus cap la cap și am încercat ca prin acest spectacol să aduc în față ideea de artist și modul în car el se dedică creațiilor sale prin idei, prin timp, prin emoții. Înainte de a veni la Sibiu, am citit tot ce am avut la îndemână despre operele lui Brâncuși, iar în momentul în care am ajuns aici, am știut exact ce vreau să văd din punct de vedere vizual și ce aș dori să simt ca spectator. – Daniel Alexandru Dragomir (coregraf)– Nu mai sunt eu.
Acest spectacol a fost cu totul special și mă bucur că au avut această inițiativă. Ne-au stimulat. Este cu totul ieșit din comun, e un mare avantaj pentru noi că avem așa ceva în Sibiu. Îmi e dor să îi văd din nou pe scenă. Am auzit că din toamnă se întâmplă minunea. – Simţuri.
A fost un spectacol excepțional. Balerinii, tineri, au fost minunați. Bravo! Sunt o mare iubitoare de artă și muzică. Am și cântat la pian. Mă leagă muzica. Au fost prezenți și mulți, mulți copii și se simte că le-a plăcut. Au fost și copii foarte mici, dar mulțumitor de cuminți. Mă bucură, în primul rând, că au venit părinți cu copii, contează mult. Culturalizarea și educarea așa încep. Chiar dacă unii sunt mai mici și mai fac puțin zgomot și nazuri, putem înțelege. Trebuie făcut asta. La TV nu este nimic, la calculator e așa cum știm, iar o sală de spectacol rămâne pe primul loc- Gală de Balet Mediaş
Este un obicei al școlii noastre de câțiva ani să participăm la spectacole și cred că este o ocazie deosebită pentru elevi să vină în contact și cu astfel de spectacole. Mă bucur că sunt și astfel de piese mai moderne să zic așa, care prind mai bine la cei tineri. (…) Sunt dirigintă de cl. a IX-a și, mâine, când ne reîntâlnim, sunt curioasă să văd care este impresia lor. Dar așa, după cum am observat, cred că le-a plăcut. Cred că mai ales partea finală a fost deosebită, și prin costumație, și prin mișcarea scenică, antrenantă pentru ei… a fost deosebit. Partea aceasta finală mi s-a părut și mie mai interesantă.– Trilogie Ionesco
Spun deseori că rolul unui dansator este acela de a fi asemenea unei pânze albe pe care coregraful să picteze. Așa m-am simțit la Sibiu, cu toți acești dansatori talentați. Ei mi-au oferit o pânză albă, iar eu am încercat să creez atmosfera prielnică emoției, fericirii, dragostei și suferinței, astfel încât fiecare spectator să se regăsească în povestea de pe scenă, prin prisma experiențelor personale. Dacă se va întâmpla așa, atunci eu voi fi mulțumit”, Davis Robertson, director artistic al cunoscutei şcoli de balet Joffrey Ballet Concert Group New York – Dincolo de dans
Am văzut astăzi o pasăre frântă. Când el a prins-o de ambele mâini și i le-a întins la spate, exact ca o pasăre pe care o prinzi în zbor… a fost ceva… trebuie să trăiești. Eu nu pierd niciun spectacol, îmi e frică să nu mor. Am văzut atâtea spectacole… Am văzut Parisul pe gheață, dumneavoastră nu erați născută, când, în ’57 a fost baletul Paris pe gheață.
Au trecut anii. Sunt singurele două lucruri care mi-au mai rămas în lumea asta: muzica și baletul. Teatrul este deja o mistificare. Regizorii își permit să intre cu bocancii în ceea ce a făcut dramaturgul, nu asta înseamnă nou. Nu ați văzut câtă dăruire este acum pe scenă, la balet? Chestia asta care se cheamă televizor ne-a luat tot ce avem, ne-a luat plăcerea unui spectacol, să stai în sală, să trăiești. Al meu acasă este pe un singur post fixat, pe Hora, acolo nu se vorbește, fiecare cântă după legea lui. E rușine să fim slugi, iar noi suntem slugile televizorului.- Anna Karenina
Am venit de la Mediaş, suntem mulţi. Ne-am grupat, am pus bani ne benzină, ne-am urcat în maşină şi am venit direct la Sibiu. E fabulos tot ce se întâmplă. Ei au fost şi la Mediaş, ne-au contagiat. Aţi văzut primul dans? cel cu aripile? Doamne…a fost genial, parcă nu a fost real. Uite, ea e coregrafă, vă las acum, mă duc să o felicit. – Geneza.
Efortul de a păstra publicul aproape a fost de două ori mai mare
Privind retrospectiv, nu doar la această stagiune, ci la întreaga istorie de opt ani a Teatrului de Balet Sibiu, pot să spun, fără ezitare, că aceasta a fost o stagiune mai grea decât oricare stagiune a noastră de până acum. Momentul închiderii sălii mari de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor a fost un moment foarte dificil pentru noi. Aveam la acea dată, spectacole deja vândute integral pe configurația respectivei săli. Nicio altă sală din Sibiu nu are o capacitate la fel de mare, raportat la numărul de spectatori. Am reușit să găsim soluții, nu întotdeauna cele mai bune în raport cu așteptările noastre sau ale publicului, dar cele mai bune raportat la infrastructura culturală locală. Pe tot parcursul stagiunii, efortul nostru de a ne păstra publicul aproape, de a rămâne în preferințele sibienilor a fost de două ori mai mare.
Privim cu tristețe înapoi pentru că am nu a fost ușor și mai ales pentru că am fi putut face cu mult mai mult, dacă am fi avut o scenă și o sală proprii și potrivite spectacolelor noastre, dar totodată cu bucuria de a fi reușit acolo unde alții poate ar fi renunțat: am reușit să creștem numărul de spectacole, să producem opt noi premiere, să creștem numărul de bilete vândute.
Ne păstrăm optimismul vis a vis de remedierea pe timpul verii a situației Casei de Cultură a Sindicatelor, locul care, în ultimii opt ani, a fost acasă pentru noi și publicul nostru. Țin să mulțumesc tuturor colaboratorilor noștri, artiștilor teatrului, colegilor mei și publicului din Sibiu care în toată această perioadă ne-au rămas alături. Pentru stagiunea viitoare avem planuri mari, avem multe surprize pentru publicul nostru și sperăm să ne revedem cu toții în septembrie. – Ovidiu Dragoman, Director Teatrul de Balet Sibiu