Când afli de vreun eveniment din Sibiu, întrebarea „unde?” nici nu-și mai are rostul, pentru că atunci când se întâmplă ceva în Sibiu, e puțin probabil să se întâmple altundeva decât în „Centru”. Piața Mare, Piața Mică, Piața Huet, Teatrul Radu Stanca, Teatrul Gong, Sala Thalia, Centrul Cultural „Ion Besoiu” – cam toate locurile de interes și spațiile în care se desfășoară evenimente se află pe o rază de un kilometru față de buricul târgului.
Chiar dacă în ultimii ani s-au mai adăugat sau reactivat și alte locuri decât cele obișnuite, precum Fabrica de Cultură, Piața Schiller, Parcul Cetății, Parcul Sub Arini, Pădurea Dumbrava sau Muzeul Satului, grosul evenimentelor culturale, ba chiar sportive sau de altă natură, are loc în zona centrală.
Pentru un oraș de mărimea Sibiului și cu o dezvoltare radială, dinspre centrul istoric spre periferii, fără bariere naturale sau construite majore, e oarecum normal ca majoritatea instituțiilor, sălilor de spectacol etc. să fie concentrate în acest areal restrâns. Și nu e doar firesc să fie așa, ci chiar e practic – lucru ușor de observat la FITS, TIFF sau Astra Film – când spectatorii migrează cu ușurință între spațiile de spectacole. Dispunerea aceasta devine însă problematică în momentul în care manifestațiile care au loc în Piața Mare concentrează mai mult de câteva mii de participanți. Cu ocazia Târgului de Crăciun, a deschiderii sau încheierii FITS-ului sau a concertelor „mari” din Piața Mare, toate străduțele din centrul istoric și adiacente acestuia devin o mare parcare haotică.
Foto: Gabriela Cuzepan
Dacă fenomenul acesta ar fi unul izolat, o dată-de două ori pe an, poate n-ar fi de menționat, mai ales că vorbim de evenimente de loisir, care nu influențează bunul mers al economiei locale. Ambuteiajele, de care credeam că o să scăpăm definitiv în momentul în care s-a construit varianta ocolitoare, au redevenit o normalitate în oraș. Iar prognoza pentru cererea de trafic la nivelul municipiului Sibiu, realizată în cadrul Planului de mobilitate urbană durabilă (PMUD) Sibiu, ne prezintă niște previziuni destul de sumbre.
Ilustrație: Teodora Mika
Plecând de la numărul de autoturisme înmatriculate în Sibiu (ca. 73000) în acel moment, corelat cu evoluția gradului de motorizare (numărul de autoturisme înmatriculate per locuitor), s-au făcut estimări referitoare la repartiția modală (procentajul utilizării diferitelor mijloace de transport în deplasările zilnice) pentru anii 2020 și 2030. Valorile de trafic pentru anul 2015 arătau următoarea repartiție: pietoni – 31%, bicicletă – 2%, transport public – 27%, autoturism – 25%, pasager autoturism 9% și taxi – 9%. În condițiile în care infrastructura orașului nu este îmbunătățită considerabil, ci aceasta este doar menținută la nivelul actual, ritmul în care sibienii își cumpără mașini va duce la o repartiție modală îngrijorătoare: în 2020 doar 29% din sibieni vor mai dori să fie pietoni, tot 2% vor merge cu bicicleta, doar 25% vor mai alege transportul în comun, pe când 31% vor conduce autoturismul propriu, alți 8% vor fi pasageri de autoturism, iar cu taxiul vor mai merge 5%. În 2030 însă doar 22% dintre sibieni vor mai merge pe jos, aceiași 2% vor merge cu bicicleta, cu TURSIB-ul doar 18%, cu taxiul 4%, pasageri de autoturism vor fi tot 8%, dar cu autoturismul personal vor circula 46% dintre sibieni.
Ilustrație: Teodora Mika
Evident că prognozele nu pot fi într-atât de precise încât să se împlinească în totalitate. Tendința pe care o indică nu este totuși de neglijat. Numai dacă observăm numărul de mașini la mâna a doua importate din Vestul Europei și înmatriculate în ultimii doi ani, ca efect al eliminării timbrului de mediu, constatăm că între timp viteza evoluției gradului de motorizare e probabil mai ridicată. Totodată, e greu de crezut că pe termen lung, până în 2030, procentul deplasărilor cu bicicleta nu o să sufere nicio modificare; perceptiv, dar probabil și măsurabil, numărul bicicliștilor în trafic în Sibiu fiind, de la an la an, mai mare.
Și totuși, un Sibiu în care aproape 50% din deplasările zilnice ale cetățenilor se vor efectua cu mașina personală este greu de imaginat. Probabil că nici nu va fi posibil pe rețeaua de străzi existentă. Pentru că, lăsând la o parte considerentele de mediu sau de costuri, autoturismele sunt enorme consumatoare de spațiu – atât pentru deplasarea lor cât și pentru staționarea lor, la origine/domiciliu, cât și la destinație. Din acest motiv, electro-mobilitatea este un pas în față, dar tot nu rezolvă o mare problemă a orașelor noastre – spațiul pe care trebuie să îl cedăm pentru autoturisme. Îl cedăm din fața și din spatele blocului/casei, din spațiul verde, din trotuar, din parc, din intersecție, din trecerea de pietoni, îl cedăm de oriunde!
Și în Sibiu se resimte asta. Indiferent câte locuri de parcare sau benzi de circulație, străpungeri de străzi, variante ocolitoare, străzi noi s-au creat în ultimii ani, sau tocmai pentru că eforturile, resursele și spațiul s-au consumat aproape numai pentru îmbunătățirea condițiilor pentru transportul individual motorizat, orice îmbunătățire de moment a condițiilor a atras și mai multe mașini, și mai mult trafic. Mai multe mașini, parcate pe trotuare sau aflate în mișcare (oarecum), înseamnă mai puțini pietoni și bicicliști, înseamnă transport în comun ineficient.
Ilustrație: Teodora Mika
Planul de mobilitate urbană durabilă vine, bineînțeles, cu multe propuneri menite să rezolve problemele de transport ale orașului. Dar până (2030, ăsta-i termenul) o să vedem tramvai, tren urban, rețea extinsă de piste de biciclete, flotă de autobuze înnoită, toate străzile asfaltate, park&ride, stații intermodale și câte și mai câte prevede planul, cred că ne rămâne numai să ne întrebăm: cartierul meu cum mai e? Cartier-dormitor sau cartier-parcare? Sau ambele?
Articol apărut în revista Capital Cultural nr.14
