Acum mai bine de 100 de ani, pe scena Teatrului Hermitage din St. Petersburg avea premiera mondială spectacolul Arlechinada, unul dintre cele mai impresionante balete din istoria dansului. Marius Petipa, care a realizat coregrafia, avea atunci 82 de ani, se afla către finalul unei cariere legendare de 50 de ani. S-a spus despre Arlechinada că este capodopera finala a lui Marius Petipa. O capodoperă a rămas și până în zilele noastre.

La mai bine de 200 de ani de la nașterea lui Marius Petipa, Arlechinada stârnește interesul coregrafilor, iar cea mai mare provocare o constituie încercarea de a pune în scenă o adaptare care să se apropie cât mai mult posibil de pașii și mișcările existente în coregrafia originală.
Alexander Mishutin, absolvent al prestigioasei Academii de Balet Bolshoi și al Conservatorului Tchaikovsky, de la Moscova (Rusia), care și-a făurit o carieră impresionantă, în calitate de dansator, coregraf și profesor de balet, chiar asta și-a dorit să facă: să readucă pe scenă această capodoperă dar numai în forma sa originală, motiv pentru care a consultat la Universitatea Harvard notațiile ce redau întocmai coregrafia lui Petipa.
La Teatrul de Balet din Sibiu, Alexander Mishutin ne-a invitat să vedem pe 1 și 2 iunie 2019, punerea în scenă a spectacolului Arlechinada, pe muzica lui Riccardo Drigo.
Sunt foarte fericit să aduc pe scenă capodopera lui Petipa, spectacolul de balet Arlechinada, care nu a mai fost prezentat publicului mai bine de 100 de ani. Prima dată am prezentat coregrafia originală, refăcută după transcrierea mișcarii conform metodei de notație Stepanov, în 2012, în Japonia, pentru Nippon Ballet Theatre, iar acum sunt fericit să realizez această producție împreună cu Teatrul de Balet din Sibiu. Am încercat să pastrez mișcările și stilul pașilor cum erau în 1900, dar tehnicile baletului au evoluat o dată cu trecerea timpului, așa că am îmbinat acest progres cu ce se găsea în balet acum un secol, păstrând coregrafia lui Marius Petipa. Ca artist, sunt extrem de fericit să colaborez cu dansatori profesioniști, într-o atmosferă minunată. Multe mulțumiri prietenilor mei, Ovidiu Dragoman și Ramona Palade pentru invitație. Un mulțumesc uriaș către Aleisha Sibhoun Gardner, asistenta mea minunată, cu care sunt norocos să pot lucra. Multumesc tuturor dansatorilor și întregii echipe care au facut ca acest spectacol să fie extraordinar”, ne-a declarat Alexander Mishutin.

Arlechinada

Arlechinada este un balet plin de energie, grație, dar în același timp foarte tehnic. Personajele sunt inspirate din commedia dell’arte, o formă a teatrului de improvizaţie, cu origini în Italia perioadei renascentiste, ce a cucerit piețele, teatrele și chiar curțile regale. Coregraful Alexander Mishutin ne explică că Marius Petipa a pus în scenă unele dintre cele mai memorabile coregrafii ale sale pentru rolurile Columbine și Pierette, în care au dansat balerine de pe scena imperială precum Anna Pavlova, Olga Preobrazhenskaya, Vera Trefilova și Julia Sedova. Totodată Petipa a organizat o coregrafie virtuoasă și provocatoare pentru personajul Arlechino, care a devenit unul dintre cele mai râvnite roluri pentru dansatorii masculini din Rusia, printre care s-au distins Georgy Kyaksht și Alexander Shiryaev. Spectacolul Arlechinada a fost transcris în metoda de notație Stepanov și face parte din Colecția Sergeyev. Ca să înțelegem valoarea acestui spectacol, Alexander Mishutin spune că e nevoie să știm puțin din istoria lui:
Arlechinada (Les millions d’arlequins sau The Millions of Harlequin) este al treilea spectacol din trilogia cerută de Ivan Vsevolozhsky și creată de Pepita pentru sezonul din 1900-1901, la Hermitage. Arlechinada este un balet în două acte cu un libret bazat pe episoade în care sunt inserate elemente din commedia dell’arte. Inițial, Petipa și Vsevolozhsky doreau să-l comisioneze pe Alexander Glazunov să compună muzica pentru Arlechinada, în timp ce Riccardo Dringo trebuia să compună muzica pentru Anotimpurile. Cu toate aceastea, cei doi compozitori, care erau prieteni apropiați, au dezvoltat treptat o afinitate pentru spectacolul de balet ales de colegul lor. Glazunov a cerut cu insistență către Petipa și Vsevolozhsky ca muzica să fie creată de compozitorul italian, al căruit talent se potrivea în toate privințele cu subiectul baletului. Până la urmă, Glazunov a fost cel care a compus muzica pentru Anotimpurile, iar Drigo a creat muzica pentru Arlechinada. În vremea în care lucra la Arlechinada, Drigo se plimba zilnic prin Gradina de Vara din Sankt Petersburg și pe malurile râului Neva, gândindu-se la Italia lui. În timpul unei plimbări, Drigo a compus faimoasa Serenada, care include un solo la mandolina și Cântec de leagăn: variatiune pentru Columbina, care a fost scrisă special pentru harpistul Albert Zabel.

Arlechinada-ayaka

Arlechinada-TBS

 

„Arlechinada” a fost prezentată pentru prima oară la Teatrul Hermitage, pe 23 februarie 1900. Reprezentația a fost una privată, fiind vizionată de întreaga curte imperială rusească, inclusiv țarul Nicolae al II-lea, țarina Alexandra Feodorovna și împărăteasa mamă, Maria Feodorovna. Spectacolele private regale din acea vreme erau extrem de formale, normele de etichetă și protocol fiind strict respectate și, ca atare, aplauzele nu erau permise. Cu toate acestea, în momentele de dinaintea închiderii cortinei, publicul a nesocotit aceste reguli și a aplaudat tumultuos. Petipa și întreaga echipă au primit ovații furtunoase în timp ce se înclinau în fața spectatorilor. Spre surpinderea tuturor celor prezenți, Drigo a fost înconjurat de prințese și mari duci, care se îmbrânceau în entuziasmul lor de a-l felicita. Țarina Alexandra a fost atât de încântată de spectacol încât a mai cerut încă două reprezentații pe scena Teatrului Mariinsky. Prima dintre acestea a avut loc pe 26 februarie 1900, Drigo dedicându-i acest spectacol țarinei. În mod interesant, punerea în scenă nu a fost acceptată decât după ce guvernul a întreprins o investigație lungă și amănunțită pentru a se asigura că Drigo avea un trecut onorabil și își putea permite o dedicație țarinei. Drigo a fost găsit om onorabil, iar dedicația a fost acceptată grațios.

Alexander Mishutin— scurtă biografie

Alexander Mishutin

foto: Clarissa Lapolla

Absolvent al prestigioasei Academii de Balet Bolshoi și al Conservatorului Tchaikovsky, de la Moscova (Rusia), apoi al Colegiului Coregrafic de la Kiev (Ucraina), Alexander Mishutin și-a făurit o carieră impresionantă, în calitate de dansator, coregraf și profesor de balet. A dansat la Moscova pentru Baletul Kremlin, pentru Baletul Imperial și pentru Teatrul Muzical Academic, iar în Japonia, la Tokyo, a fost prim-balerin al companiei de balet NBA. Timp de doi ani a fost director artistic al Școlii Internaționale de Dans din Tokyo și a semnat adaptări coregrafice pentru numeroase spectacole, printre care „Cele patru anotimpuri”, „Arlechinada”, „Coppelia” și „Cleopatra”. În prezent predă balet și dans de caracter, fiind profesor -invitat la importante școli din Japonia, Georgia, Ucraina sau Italia: Universitatea Muzicală Senzoku Gakuen din Kawasaki (Japonia), Academia de Balet Nakano, din Miyazaki (Japonia), Școala de Balet Vakhtang Chabukiani din Tbilisi (Georgia), Colegiul de Coregrafie de la Kiev (Ucraina), Asociația Culturală Artedanzza Rossana (Italia), etc.

————–

Caseta artistică
Coregrafie originală: Marius Petipa
Adaptare coregrafică: Alexander Mishutin
Asistent coregrafie: Aleisha Gardner
Muzica: Riccardo Drigo
Costume: Rodica Kabdebo, după schițele Mariei Ermolenko

foto: TBS, Ovidiu Matiu


Distribuție:

Columbina – Ayaka Nagai / Arianne Lafita Gonzalvez
Arlechino – Maynard Miranda Fernandez / Vittorio Galloro

Pierrette – Gabriella Delgado / Misato Isogami
Pierrot – Razvan Iacob / Kenichi Murata

Zâna – Dalia Millan / Charlotte Lanning /

Cassandre –  Ioan Dorin Coseriu
Asistenții lui Cassandre– Claudiu Buldan, Patricio Jaramillo

Leandre – Marco Palamone
Prietenii – Mariona Carrasco, Mamiko Inoue, Dalia Millan, Misato Isogami / Gabriella Delgado

Angel Martinez Sanchez, Hideki Yasumura, Marco Palamone, Kenichi Murata / Razvan Iacob

Tarantella – Taylor Lim, Alisa Korkhin, Natalie Barbis, Aina Sanxo, Yuki Suzuki / Myrna Squire
Lachlan James Murray, Antonin Faraut, Mao Morikawa, Claudiu Buldan, Patricio Jaramillo

Ciocârliile  – Natalie Barbis, Otoka Sugimoto, Paloma Ginestar, Taylor Lim, Aina Sanxo, Yuki Suzuki, Alisa Korkhin, Anais Di Filippo, Charlotte Lanning, Myrna Squire, Iaela Buldan, Clara Hollants Van Loocke, Ana Bertazzo, Iustina Ciobanu, Dalia Millan, Maya Negishi

Copiii – Pulcinelle: Alexia Dumitru, Arina Reu, Daria Hadar, Irina Damian, Nicole Sasu,  Milena Muntean, Natalia Kemendi, Natalia Oprica, Stefania Zeltner, Teodora Sfercoci

 Arlechini: Ai Ohashi, Ayame Itohira, Isabel Stoica, Miyu Tokubuchi.

Colombine:  Ichika Kawada, Kurara Ishikawa, Maho Ogawa, Tsuzuri Hasunama 

Pierrots:  Minami Maeda, Megumi Kaku, Shiori Yamamoto, Sayaka Hanaoka

Pierrettes: Amemiya Sana, Aya Nemoto, Maria Suzuki, Miu Araki