De câte ori vine în Sibiu e emoționat. Are atâtea amintiri despre locurile de aici și oamenii pe care i-a cunoscut, încât ar putea scrie o carte cu ușurință. Pe Ion Besoiu l-am întâlnit săptămâna trecută, la Sibiu, cu ocazia Festivalului Internațional de Film Transilvania, unde a fost invitat să vorbească înaintea proiecției București non-stop, în regia lui Dan Chișu, unde joacă alături de Dorina Lazăr și Gheorghe Ifrim.
„La Sibiu vin cu nesfârșită plăcere, pentru că este orașul în care m-am școlit și m-am format. Aici am făcut grădinița, școala primară, liceul Gheorghe Lazăr, Conservatorul Timotei Popovici. La teatrul de aici am jucat mai bine de 15 ani. Chiar acum trei săptămâni m-am întâlnit cu foștii colegi de liceu și cu colegele de la Liceul de fete Domnița Ileana, pentru că am sărbătorit 65 de ani de la terminarea liceului. Suntem promoția 1950, în fiecare an noi ne întâlnim la statuia lui Eminescu, pentru că noi ne-am numit promoția Mihail Eminescu”.
„Teatrul nu va dispărea niciodată”
Actor de teatru și de film, Ion Besoiu spune că respectă tot ce se face în Sibiu pe plan cultural. Îi pare rău că nu a fost invitat până acum și la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, la TIFF Sibiu e deja a doua invitație pe care a onorat-o. Discuția noastră a mers firesc de la film către teatru și invers. Observă tinerii de azi, dornici să vadă spectacole de teatru, iar acesta e un mare plus pentru cultură. „Sibiul face o demonstrația formidabilă a unei afluențe de public, teatrul e adus în stradă, iar tineretul și publicul din oraș vin și admiră artiștii pe viu. Au coborât teatrul în stradă, e un fel de teatru popular, așa cum se face și în Nancy, e foarte interesant și e bine că devine un fenomen social. Spectacolul este o modalitate educațională de răspândire a sentimentelor bune, pentru că acesta e sensul artei, să facă omul mai bun, să-l formeze. Teatrul nu va dispărea niciodată pentru că există necesitatea asta. Teatrul este o artă formativă și este un lucru extraordinar pentru că te întâlnești unul cu altul.
Cât timp am fost director de teatru am pledat pentru spectacole cu pauză, pentru că omul schimbă opinii, schimbă priviri și tot așa sunt relații de schimburi de idei, de vederi artistice. Radu Stanca, cu care am avut fericirea să lucrez atâția ani, era de părere că în teatru nu trebuie să se facă spectacole de amatori, pentru că scena trebuie să rămână un lucru sacru și nu trebuie desacralizată, are un mister acolo după cortină, pe care nu trebuie să-l afle toți oamenii. Când vin la teatru să se întrebe cum se întâmplă, de aceea există și acest termen în teatrul clasic, deus ex machina, era sfârșitul spectacolului în care cobora de sus o mașinărie care dezlega tot misterul, toată enigma spectacolului teatral, se rosteau concluziile spectacolului”.
După discuțiile despre teatru, am ajuns și la film: „Mă bucur că Sibiul s-a ridicat și din punct de vedere cinematografic la acest rang – de oraș care găzduiește un festival de cinematografie. Filmul este de acum o artă și TIFF-ul se mută după Cluj întotdeauna și la Sibiu. E cel mai bun lucru pentru oamenii de aici, să se bucure deopotrivă și de teatru și de film.
autor: Oana Ciucă, editor: Daniela Solomon
credit foto: Gabriela Cuzepan
