Tinerii care rescriu Sibiul: un deceniu în care orașul a învățat să crească altfel

Scris de Diana Nechit

Există orașe care își cresc tinerii în tăcere, cu un soi de inerție blândă. Și există orașe care, fără să își dea seama, ajung să fie crescute chiar de generațiile lor tinere. Sibiul ultimului deceniu aparține categoriei din urmă: un oraș care s-a lăsat modelat de energia, curiozitatea, încăpățânarea și frenezia tinerilor care l-au locuit.

Dacă ne întoarcem în 2015, îi găsim pe acești tineri în ipostaze care, retrospectiv, par începuturile unei povești: voluntari în culisele FITS, participanți la primele ateliere ale Teatrului Gong, liceeni care descopereau poezia la Z9Festival, debutanți vizuali în expozițiile de la Casa Artelor, studenți ULBS care transformau festivaluri precum Astra Film, Sibiu Jazz sau Feeric Fashion Week în propriile lor școli alternative. Atunci, orașul îi privea cu o curiozitate discretă, fără să bănuiască transformarea profundă care urma.

În acest deceniu, Sibiul a devenit o hartă de asociații tinere, născute din dorința de a crea spațiu acolo unde altfel nu mai încăpea nimic. Supereroi Printre Noi a dus literatura și empatia în școli, spitale și centre comunitare. Ado Cultura a început să reinventeze spații urbane uitate, transformându-le în locuri de dialog. BIS Teatru a crescut, prin festivalul 25 de ore de Teatru Non-Stop, o generație pentru care teatrul a devenit ritual și comunitate. Focus Atelier a introdus limbajul activismului artistic într-un oraș obișnuit mai ales cu estetica marilor festivaluri.

În acest peisaj în continuă expansiune, DATfest a devenit unul dintre reperele cele mai importante pentru tinerii din Sibiu, un festival care nu doar cartografiază artele performative, ci creează un spațiu în care generațiile tinere pot testa, greși, învăța și reconfigura propriile estetici. Dacă FITS a reprezentat, timp de decenii, fereastra prin care orașul privea spre lumea largă, DATfest este locul unde tinerii privesc unii către alții și, mai ales, înăuntrul lor. Festivalul funcționează ca un laborator deschis: producții independente, performance-uri experimentale, întâlniri cu artiști emergenți, discuții despre teme sociale, ateliere care formează nu doar competențe, ci și comunități afective. Aici, limbajul teatral se amestecă firesc cu video-art, cu instalații, cu muzică live, cu activism, cu forme de storytelling intim, iar tinerii învață că scena nu este un teritoriu fix, ci o promisiune de libertate.

Pentru mulți, DATfest a fost primul loc în care au văzut un spectacol care „nu seamănă cu nimic”, prima discuție reală despre identitate, fragilitate, politică sau memorie, primul moment în care și-au simțit vocea ascultată. Nu e doar un festival pentru tineri, ci un festival format de tineri, din energiile și contradicțiile lor, din dorința lor de a înțelege lumea și de a se înțelege pe ei înșiși prin artă. În fiecare ediție, DATfest aduce cu sine senzația că în Sibiu se poate construi un viitor cultural diferit, mai deschis, mai curajos, mai generos. E locul unde orașul vede, cu o claritate emoționantă, ce fel de artiști, ce fel de gânditori și ce fel de cetățeni se pregătesc să devină tinerii lui. Aceste organizații au în comun aceeași maturitate surprinzătoare: tinerii lor fondatori nu au mai așteptat să li se ofere ceva, ci au înțeles că pot construi singuri spațiile de care aveau nevoie.

Transformarea cea mai vizibilă s-a produs însă în cartografia afectivă a orașului. Topic Hub a devenit un laborator de întâlniri, spectacole, rezidențe și discuții, un spațiu în care tinerii artiști au găsit libertatea de a experimenta fără teama de a greși. Curtea și sala BIS s-au transformat în adăposturi pentru proiecte independente, iar Biblioteca Astra și-a recâștigat rolul de centru de gravitație intelectuală pentru tineri cercetători, scriitori și artiști vizuali. În studiouri improvizate, hale postindustriale și spații precum Tralala, tinerii au descoperit că orașul poate fi reinterpretat continuu și că o sală de repetiții poate apărea oriunde există lumină, dorință și câțiva oameni care vor să facă împreună un lucru nou.

În aceste spații, cultura a devenit o formă de respirație. La cenaclurile din jurul Z9Festival, poezia circulă firesc, fără solemnitate. În programele educaționale ale Teatrului Gong, adolescenții se apropie de scenă ca de un limbaj care le poate ordona emoțiile. În cercurile studențești din ULBS, concepte precum postdramatic, participativ, intersecționalitate sau memorie culturală apar nu ca termeni academici, ci ca instrumente prin care tinerii se orientează în lume.

Această generație este mai veselă nu pentru că Sibiul le-ar fi oferit un traseu lin, ci pentru că au învățat să transforme precaritatea în oportunitate și vulnerabilitatea în comunitate. Este mai inteligentă pentru că a crescut în proximitatea unor artiști internaționali, a unor spectacole care au deschis orizonturi și a unor curatori care au adus cu ei alte moduri de a gândi scena și viața. Este mai frumoasă prin felul în care știe să îmbine fragilitatea cu luciditatea, ironia cu încrederea, spiritul critic cu bucuria pură.

Astăzi, Sibiul nu mai este doar orașul marilor festivaluri, ci orașul micro-comunităților care produc sens. Tinerii îl rescriu zilnic prin spectacole independente, prin expoziții în spații alternative, prin maratoane de film și seri de poezie, prin street art în cartiere, prin discuții despre viitorul orașului purtate în cafenele și hub-uri creative, prin evenimente precum Sibiu International Street Art Festival sau Noaptea Albă a Poeziei, prin concerte mici care apar spontan în curțile interioare ale centrului vechi. Ei nu mai sunt publicul acestor transformări, ci autorii lor.

Privind acest deceniu, înțelegem că tinerii nu doar au schimbat Sibiul. L-au ajutat să se înțeleagă pe sine. Au construit un oraș permeabil, cald, flexibil, capabil să primească idei noi și să le lase să respire. Câștigul major al ultimilor zece ani nu este doar infrastructura culturală sau numărul impresionant de evenimente, ci faptul că tinerii au învățat că pot crea orașul pe care îl doresc — iar orașul a învățat să accepte această energie.

Sibiul de astăzi poartă o lumină nouă: e mai vesel, mai atent și mai generos cu cei care îl trăiesc. A devenit, în felul lui, o oglindă a tinerilor care îl locuiesc și îl rescriu în fiecare zi.

*Articol publicat în ediția tipărită Capital Cultural nr. 39