Chris Simion a ajuns și la Sibiu, orașul cu numărul 21 din cele 40 în care autoarea și-a propus să-și ducă noua sa carte. Mă feresc să spun că a fost o lansare de carte clasică, pentru că a fost mai mult o întâlnire ca între prieteni. De la această lansare îmi doresc dialogul, mărturisea încă de la început Chris Simion. Aș vrea să-mi transform lansările de carte în întâlniri de dialog, să ne petrecem o după-amiază firească, autentică, esențială în care să discutăm. Și exact așa s-a întâmplat. Oamenii au ascultat, i-au pus întrebări atunci când au avut curiozități, iar la final au primit din partea autoarei pe lângă autograf un fir de undiță al cărui semnificație o vor afla după ce vor citi volumul „40 de zile”. Prezenți la întâlnire au fost și personajele Floarea-soarelui și Zmeul-Albastru, cei care au citit cartea anterioară, „Ce ne spunem când nu ne vorbim” știu despre ce este vorba.
Învață să trăiești iubirea, nu morala
Titlul cărții, „40 de zile” provine de la un canon pe care autoarea l-a primit de la duhovnicul ei și ne poartă într-o introspecție, într-o călătorie a cunoașterii de sine, a regăsirii propriului eu interior. Învață să trăiești iubirea, nu morala este mesajul principal al cărții și, după cum marturisește chiar autoarea, cele mai bune pagini din volum sunt cele albe, lăsate intenționat în cazul în care cititorii vor să completeze povestea. Care zi din cele 40 a fost cea mai grea? a fost prima întrebare care a „spart” gheața, iar autoarea a spus că prima și ultima. Prima pentru că 40 de zile e un canon, dar pentru a nu agresa pe nimeni cu credința și cu opțiunea mea religioasă am transformat un cuvânt dogmatic, teologic într-un cuvânt uzual. Am transformat cuvântul canon în joc, iar ultima zi e de asemenea grea pentru că e momentul alegerii.
„M-a botezat un fel de pui de Cioran în fustă lungă și neagră”
Pe cartea de vizită a lui Chris Simion nu scrie doar scriitoare, ci și regizor de teatru, dar mărturisește că nu reușește să le îmbine pe amândouă în același timp. Eu nu sunt capabilă să împrietenesc scrisul cu teatrul fiind doua energii care nu sunt compatibile și cu care nu pot să viețuiesc în paralel, fapt pentru care, atunci când fac teatru nu scriu și când nu fac teatru scriu.
Pe Chris Simion o putem caracteriza ca fiind o scriitoare ușor atipică, nu a avut niciodată intenția de a publica, dar în adolescență a avut șansa de a întâlni trei mari personalități care i-au marcat traseul literar și care, după cum spune chiar ea, au avut mai multă încredere în ea decât a avut ea vreodată. Criticul George Pruteanu este unul dintre ei și tot el mi-a pus o etichetă la debutul de la 16 ani de care n-am scăpat nici astăzi. M-a botezat un fel de pui de Cioran în fustă lungă și neagră. Încurajarea mea literară a continuat cu actorul Florian Moțu Pittiș și cu editorul Radu G. Țeposu. Primul meu moment în care m-am hotărât să mă duc cu manuscrisul la o editură a fost la cea de-a șasea carte. Până atunci nu am fost conștientă că sunt un autor și că am șase volume.
Toate cele nouă cărți pe care Chris Simion le-a scris pornesc de la o experiență personală și sunt conduse ulterior spre un plan fantastic-imaginar. Atât în literatură, cât și în teatru, instrumentul cu care lucrează cel mai mult este metafora. Consider că planul realist nu mă definește și mă duc în zona de metaforă pentru că mă provoacă, de aceea planul fantastic este un plan pe care eu îl exploatez cât de mult îmi permite inspirația în momentul în care lucrez o poveste. Structura literară pe care o folosesc în proza mea este o strucură modernistă, este o strucura de email-uri, e o combinatie de eseu cu dialog. Este o strucura de proză moderna, nu e o structură de proză clasică.
Autoarea nu exclude posibilitatea ca și această poveste să fie transformată într-o piesă de teatru, așa cum s-a întâmplat cu precedenta carte. Este un text care suportă o dramatizare și e creat pe conflict și pe situații dramatice destul de simplu de dramatizat. Dar până atunci, autoarea se bucură de turneu, iar când acesta se va termina, atenția ei va fi îndreptată spre teatru.
Sursă foto 1: Alex Galmeanu
Sursă foto 2: facebook.com/chris.simion
