Trei producții recente despre tehnologia noastră cea de toate zilele („Faccebookistan”, r. Jakob Gottschau; „Fața ascunsă a internetului”, r. Duki Dror, Tzachi Schiff; „Reverii dintr-o lume conectată”, r. Werner Herzog) au fost prezentate la festivalul de film Astra 2016, incluse în categoria „Cetățeni ai lumii online”.
În același sens, Constantin Vică, doctor în filosofie, specialist în filosofie practică în domeniul internetului și al tehnologiei web a susținut o conferință. Filmele acoperă direcții diferite, de la istoria primului mesaj transmis în rețea și necesitatea unei planete de backup la spionaj și la ce se întâmplă acum pe Darknet. Se și intersectează în anumite puncte, precum supravegherea și anonimatul online sau inteligența artificială. Documentarele reușesc atât să prezinte informații destul de echilibrate și să țină atenția în priză, cât și să trezească dezbateri. „Au trecut, cumva, într-o stare de maturizare. În sensul că, dacă acum zece ani au fost documentare sau chiar filme de ficțiune despre internet destul de drăguțe, plăcute, edulcorate ș.a.m.d., acum sunt din ce în ce mai critice și mai aprope de o fază reflectivă”, a constatat Constantin Vică. Practic, acest insight a conectat, deconectat și reconectat la o suită de „realități”. Realități între care bariera dispare. Totuși, există o certitudine: atât internetul, cât și darknet-ul sunt reflecții ale lumii în care trăim. Mai este sigur și că omul este vulnerabil în oricare dintre lumi. Și, dacă până de curând aveam de luptat cu analfabetismul, astăzi i se adaugă și analfabetismul digital.
Constantin Vică despre „cetățenii lumii online” la DocTalks. Foto: Silvana Armat
De la Kafka la „Facebookistan”
„În perioada romantică a internetului (înaintea de ’90, moment în care internetul devine comercial), exista o frontieră digitală – aveai viața online, cu tot ceea ce presupunea ea, și viața offline. Și în viața aia online erai anonim, puteai să generezi tot felul de identități, puteai să te joci. Era fără riscuri, fără niciun angajament. Pentru că nu-ți puneai în joc nicio identitate. Ei bine, spațiul de joc numit internet a devenit spațiul de viață numit panopticon. Și, mai mult decât panopticon, adică nu doar ceea ce presupune supraveghere și autosupraveghere, internetul a devenit mai mult un spațiu à la Kafka. Și asta se vede în documentarul „Facebookistan”, a remarcat Vică. Filmul urmărește „călătoria proscrişilor din Facebookistan“ (regizorul Jakob Gottschau), care se pierd în meandrele regulilor impuse de rețeaua de socializare și se izbesc de lipsa comunicării și a transparenței gigantului. O altă chestiune reliefată este moderarea conținutului. Or, moderatorii pot avea, pe de o parte, convingeri fixe (creștin conservator, în cazul nostru), iar pe de alta sunt presați de timp (4000 fotografii/oră pentru 4$, sau 1$/oră fără target). Deci, șansele survenirii erorilor sunt majore.
Imagine din filmul documentar „Facebookistan” (categ. Cetățeni ai lumii online”)
Eul=multe date+date+metadate, iar date = $.
„Avem nevoie de date”, ar fi un principiu după care se ghidează rețelele sociale, acestea fiind petrolul zilelor noastre. Astfel, Facebook a reușit să monopolizeze piața, cumpărând peste 50 de companii de profil (printre care și unele de recunoaștere facială și vocală). Dar ce date sunt colectate și care ar fi problema, dincolo de faptul că am devenit mărfuri? Cele pe care le transmitem direct și altele pe care le deduce, precum informații despre camera cu care au fost făcute pozele încărcate și datele GPS. Or, colectarea și folosirea lor este riscantă mai ales în regimurile totalitare, dar și în comunitățile homofobe sau în cazul în care un potențial angajator, mai puțin tolerant, „răsfoiește trecutul. Totuși, „problema cea mai gravă cu supravegherea nu este că te supraveghează cineva, ci că, încet-încet, internalizezi supravegherea și te autosupraveghezi. Asta este, zicea Michel Foucault, cheia de boltă a oricărei normalizări, oricărei biopolitici. Nu trebuie să mai vină cineva să stea cu biciul pe tine, ci singur te vei biciui, te vei autocenzura. Vei avea grijă să nu scape diverse lucruri, pentru că trebuie să fii precum ceilalți”, a conchis Vică.
Protecție sau spionaj?
Autoritățile au pus necesitatea supravegherii (tuturor, după cum s-a dovedit a fi) online și offline pe seama terorismului. Însă, după cum remarcă în „Fața ascunsă a internetului” jurnalista Sheera Frenkel, este mai ușor să blamezi internetul sau Darknet-ul, decât să-ți asumi răspunderea. După atacurile teroriste de la Paris, a fost demonstrat că s-a comunicat trimițând sms-uri banale pe telefon. Nu fusese folosit Darknet-ul, după cum s-a tot speculat.
Imagine din filmul documentar „Fața ascunsă a internetului” (categ. Cetățeni ai lumii online”)
„Identitatea voastră include multe lucruri. Există un singur „tu”, dar eşti reprezentat digital prin mai multe componente. Unele compromisuri te afectează foarte puţin, altele foarte mult, dar limita dintre viaţa reală şi cea digitală devine din ce în ce mai nedefinită şi se va ajunge la un punct, în care ameninţările online vor afecta capacitatea ta de a îmbrăţişa tehnologii noi. De aceea, colegii mei şi cu mine ripostăm. Guvernele care pot obţine aceleaşi efecte pentru afacerile internaţionale şi externe, fără să se bazeze pe unelte de război, o vor face. Acum există un război mai puţin riscant, mai uşor de finanţat, iar unele state mici au aceeaşi putere precum unele mari. Zeci de state au capacitatea de a accesa ilegal sistemele celorlalţi şi folosesc asta ca o extindere a politicilor externe”, declară franc (în filmul lui Herzog) Sam Curry, analist de securitate.
Ne apără cineva dacă toți devenim anonimi?
În rând cu internetul cu care este obișnuită majoritatea oamenilor există sisteme care îmbrățișează anonimatul și îndeamnă, într-un fel, la crearea unei lumi „criptoanarhiste” – Darkweb-ul. Acesta își poate îndeplini sarcina datorită unor programe care criptează și jonglează cu informațiile, precum TOR. De altfel, TOR a fost creat de Marina Statelor Unite. Dar oare ce pericole ne pasc în acest caz? Deschidem cutia Pandorei? Alejandro și Amanda, hackeri „închiriați” de Pentagon pentru identificarea pe Darkweb a pedofililor, asasinilor plătiți etc., deci, care ne apără, recunosc că „există oameni răi faţă de care vrei să te ascunzi, faţă de care utilizatorii au nevoie de anonimat, şi există şi oameni răi care folosesc anonimatul în scopuri greşite”. Remarcabil este faptul că cei doi subliniază importanța anonimității față de stat, în cazul unui scenariu unde acesta se întoarce împotriva cetățenilor.
Imagine din documentarul „Reverii dintr-o lume conectată” (categ. Cetățeni ai lumii online”)
Anonimitate – necesitate sau cancer?!
Dacă majoritatea persoanelor din „Fața ascunsă a internetului” declară că aspiră la „destulă intimitate pentru a se simți confortabil”, un personaj indică o perspectivă distinctă: „Darknet-ul e un loc foarte interesant. Oamenii care construiesc Darknet-ul, idealiştii care-l menţin, cred cu toată fiinţa lor în dreptul la intimitate, în abilitatea de a avea intimitate în primul rând. Tot ce ştiu este că lupta noastră pentru intimitate, aşa cum o ştim, e patetică. Pentru că am pierdut-o cu mult timp în urmă. Trebuie să o redefinim cu totul. Când ne uităm la ultimii câţiva ani şi privim un pic spre viitor, vedem că rasa umană se schimbă. Suferim schimbări foarte accelerate. Conectăm tehnologia cu biologia, biologia cu electronica, şi cred că întemeiem o nouă rasă umană. Creăm o rasă îmbunătăţită şi mai conectată. În acelaşi timp, luăm indivizi şi îi conectăm cu ceva mai mare decât ei înşişi. Îmi aminteşte de procesul prin care celulele individuale au creat oameni. Gândeşte-te la celulele care te alcătuiesc. Trilioanele de celule care te alcătuiesc. Acele celule şi-au pierdut intimitatea, şi-au pierdut individualitatea, dar la sfârşit au creat un om. Impresia mea astăzi este că luăm întreaga rasă umană, la fel ca acele celule, şi construim ceva mai mare. Atunci când construieşti ceva mai mare decât suma părţilor, problema individualităţii este una foarte interesantă. Pentru că ştii care sunt cele mai individualiste celule din corpul uman? Cele canceroase”.
Imagine din filmul documentar „Reverii dintr-o lume conectată” (categ. Cetățeni ai lumii online”)
Unii visează anonimitate, alții – progres
Dezvoltarea și accesibilizarea tehnologiilor a permis un puternic și rapid schimb de informații, respectiv, o evoluție și mai accentuată. Nu toți gamerii suferă de boli psihice și uită să-și hrănească copiii, în timp ce au grijă de copii virtuali. Unii se întrunesc și rezolvă, alături de doctori, probleme de care medicii sunt depășiți. Și multe visuri par să devină realitate, cum ar fi mașinile care merg singure. Iar odată cu ele apar alte întrebări: cine poartă responsabilitatea în cazul unui accident? Softul, programatorul? Dar când greșește un soft, „învață” toate, spre deosebire de oameni, ne asigură specialiștii. Iar dacă vorbim de neurotehnologii și inteligență artificială, ne putem întreba dacă suntem pregătiți să pășim ferm în noile realități, unde puterea propiilor gânduri va putea crea lumi, era „internetului eului”. Aici, magia merge mână în mână cu o doză de egoism. Într-o măsură, în acest ev mediu digital, limita începe să devină intelectul omului, nu posibilitățile tehnologiei.
Toată lumea de pe planetă va lua parte la această revoluţie uriaşă a schimbului de informaţii şi combinării de noi idei.
Progresul „minții colective”, dar și existența piețelor alternative pe Darknet, au dus la chestionarea monopolurilor. Danor Cohen, hacker cu „pălărie albă”, a amintit tendința globală de scădere a aptitudinilor necesare pentru atingerea scopurilor. El oferă exemplul preţurilor astronomice setate de companiile farmaceutice pentru medicamente, pe care mulți pacienți nu şi le pot permite. Oamenii care au posibilitatea să împărtăşească reţete pentru a le produce în casă, cu imprimante 3D, vor începe să o facă în următoarele unu-două decenii. Alții vor propune variante îmbunătăţite. Așa se va întâmpla cu toate lucrurile. „Toată lumea de pe planetă va lua parte la această revoluţie uriaşă a schimbului de informaţii şi combinării de noi idei. Darknet-ul poate fi locul în care toate ideile vechi se îmbină. După cum spunea Matt Ridley, ideile vor începe să facă sex unele cu altele şi se vor naşte idei noi şi incredibile. Această valorificare de idei noi nu se petrece folosind canalele normale de informaţie, pentru că luptele cu adevărat mari au nevoie mereu de distrugere creativă. Şi aici poate fi văzută importanţa Darknet-ului, care oferă un mijloc de a canaliza informaţia”.
Imagine din filmul documentar „Reverii dintr-o lume conectată” (categ. Cetățeni ai lumii online”)
Cetățenia online și gândirea critică
Cele trei filme abundă de informații interesante sau înfricoșătoare, dar, oricâte idei se regăsesc în ele, închei invitându-vă să le vizionați și amintind că avem mare nevoie să fim receptivi față de nou, dar și responsabili. „În lumea digitală nu există apatrizi”, subliniase Constantin Vică la conferință, îndemnându-ne să gândim critic, și, mai mult decât atât, să privim dincolo de suprafață – interfața paginilor web – și să învățăm algoritmii și codul. Precum în mitul peșterii din „Republica” lui Platon, acolo zace noua realitate, iar dacă nu o cunoaștem, riscăm să fim supuși. Un mesaj asemănător transpare și în „Reverii dintr-o lume conectată”: „Dar să devii propriul filtru, asta va fi adevărata încercare a viitorului. Deoarece filtrul nu este inclus. Internetul nu poate fi controlat. Indiferent de ceea ce vor face guvernele, de ceea ce vor face afacerile, internetul se va propaga fără control şi oamenii vor trebui să se autocontroleze” (Lawrence Krauss, cosmolog).
