Încă din decembrie, Krista Szöcs ne-a trimis câteva poeme. Ne-a spus că sunt noi, nepublicate încă altundeva. Timpul a trecut cumva prea îmbulzit, grăbit ca de obicei și, abia zilele trecute, am regăsit fișierul Kristei. Citind, reparam parcă o gaură în timpul care trece și nu-l ascultăm. De data aceasta, clipa trecea cu bucurie. O bucurie așezată și pașnică a întâlnirii cu lumea interioară a unui om.
în acest loc
am dansat în întuneric
pentru că nimeni
nu a vorbit cu mine
am simțit capul cum vrea să se
desprindă și să se așeze
încet
pe colțul mesei
am dansat
în ciuda singurătății mele
am scuipat în întunericul ăsta
și s-a făcut liniște
acum pot spune orice
***
gălăgia din capul meu nu
semănă nici acum cu cea
de afară
nu e muzica pe care o pot
tolera
și sunt singura
care stă în picioare
în camera plină de oameni
tot ce pot arunca e un instrument
de preluare a liniștii
un obiect uitat
o nouă idee de abandon
și ventilația aerului mai mare
decât viteza cu care încerc
să înaintez spre ieșire
de câte detalii e nevoie să
pot ajunge pe străzile negre?
nevoiadebisexualitateșispiritualitateacolectoriideplasticșiactualitatea
luminile laserelor
mi-au trasat contururi greșite
strălucesc
mai tare decât grăsimea pe lăzile
de gunoi
Krista Szöcs (n. 1990, Sibiu) – A terminat masterul la Facultatea de Litere şi Arte din Sibiu, cu o disertaţie despre post-punk şi poezie. Face parte din grupul Zona Nouă şi este redactor la Uniunea Arhitecţilor din România, filiala Sibiu. În anul 2013, Krista a debutat editorial cu volumul de poezie „Cu genunchii la gură” (Charmides), pentru care a câştigat Premiul Naţional de Poezie „Iustin Panţa”, a fost nominalizată la Premiul Naţional „Mihai Eminescu” şi la Gala Tinerilor Scriitori, pentru titlul de „Tânărul poet al anului 2013″.
imagine de fundal: Katia Chausheva
