2015. Când te plimbi pe strada Târgul Vinului, pe Faurului, prin Piața Coroana, pe strada Turnului și prin Piața Dragoner, nu vezi mare lucru. Asta dacă ajungi în primul rând acolo. Se socotește că e o zonă rău famată – plină de case vechi, părăsite și părăginite, de oameni needucați și necizelați, cu apucături îndoielnice. Pe jos sunt coji de semințe din seara de dinainte, când un grup de persoane a stat în jurul fântânii și a povestit; a ascultat manele. Asta e la ordinea zilei aici, în Orașul de Jos. În rest nu e nimeni pe stradă.
Dacă vrei să mănânci la restaurant, te duci la Pasaj. Este singurul restaurant din zonă, deschis în 2008 și preluat de la unchiul și mătușa lui, în 2015, de Andrei Luminea. Dar faci asta doar dacă nu mai găsești loc în Orașul de Sus, altfel de ce ai vrea să vii la restaurant în Orașul de Jos?
2025. Am povestit cu mai mulți antreprenori care au ales să dezvolte afaceri în Orașul de Jos. Ce s-a schimbat? Ce mai lipsește și cum au redescoperit oamenii această parte a Sibiului. Despre primii lui ani la Pasaj, Andrei își amintește: „Era o tristețe mare pe strada Turnului, pe atunci. Eram doar noi pe stradă. Nu erau oameni pe stradă. Ca să-ți imaginezi era ca într-o duminică a Paștilor. Era gol”. Apoi a venit mirajul care a atras Sibiul într-un vârtej de dezvoltare în care se învârte și astăzi: evenimentele culturale. „În ultimii 10 ani, Orașul de Jos s-a transformat foarte mult datorită evenimentelor care au atras oameni, al afacerilor noi și al Sibiului care devenea tot mai fain. Au apărut pensiuni, restaurante, cafenele. Dacă acum 10 ani eram singurul restaurant de pe strada Turnului, astăzi sunt zece, spune Andrei. Marea lui supărare rămâne lipsa unei strategii coerente de marketing, turism și de dezvoltare a Orașului de Jos. „Uite, strada Turnului nici acum nu este împodobită de sărbători”.
Din 2015 până astăzi Sibiul a atras turiști, a scos localnici din casă, printr-un mecanism început odată cu Capitala Culturală Europeană din 2007: evenimente mari și mici, împuternicirea comunității înspre implicare, prin Agendele Culturale și Comunitare. Străzile care odinioară erau goale au devenit cu timpul arhipline.
„Cum datorită evenimentelor, nu mai erau disponibile spații comerciale pe Bălcescu, antreprenorii au căutat alternative în zonele învecinate. Așa au ajuns în Orașul de Jos”, explică Andrei. „Aceeași meteahnă o avem și azi cu clienții care ne trec pragul, ajung aici doar când nu mai au loc în centru, pe Bălcescu, în Piața Mare, Piața Mică”. Strada Turnului s-a transformat în ultimi ani, datorită comunității din zonă, într-o stradă hip, cunoscută la nivel național pentru gastronomia și petreceri elegante de vară: „Strada Turnului a fost dintotdeauna o stradă cunoscută pentru specificul ei gastronomic. Și pentru că ușor, ușor s-a creat un vad în oraș, afacerile cu specific gastronomic au revenit și au înflorit; S-a format o comunitate care trage spre un scop comun: promovarea străzii ca brand gastronomic și turistic. Însă e o păcăleală să crezi că aici ești în centru. Aici nu ești în centru, ești doar aproape de centru. Niciun eveniment mare nu a ajuns aici până nu am făcut noi unul. Niciodată nu s-a împodobit strada asta de sărbători;niciodată un traseu de maraton nu a trecut pe aici. Festivalul de Teatru nu a avut un eveniment pe strada Turnului sau în Orașul de Jos. Din păcate zona aceasta este considerată și astăzi un punct de tranzit. Este zona unde îți parchezi mașina și pornești să cucerești cetatea.”
Momentul în care sibienii redescoperă Orașul de Jos
Alături de Andrei Luminea se află Ovidiu Balaban, unul dintre veteranii locului. cei doi au făcut echipăîn promvarea promovării străzii Turnului și Pieții Coroana. În 2015, într-o casă dărăpănată, renovată prost, într-un loc pustiu, lângă fântâna proaspăt construită de primărie care devenise locul de întâlnire al băieților de cartier, Ovidiu a deschis Wine Not?, singurul wine bar din Sibiu la acea vreme.
„Făceam comerț cu vin și să găsești un spațiu pe Târgul Vinului era o chestie genială. Cu 200 de ani în urmă, strada era plină de magazine de vinuri, de carne, de pește. Să readuci la viață activitățile de pe atunci pe această stradă, părea o chestie măreață. Inițiativa a fost bine primită. Odată cu valul nou de clienți și cu evenimente organizate, băieții cartierului au plecat, iar piațeta a fost redată comunității. Astăzi, în loc de semințe pe jos, vezi oameni veseli care-și plimbă copiii sau câinii.”
Ovidiu spune că ai, în general, ca antreprenor, două variante: fie investești într-un loc de-a gata, bine promovat, foarte tranzitat de turiști, și atunci îți asumi o chirie enormă, fie investești într-un loc mai puțin valoros pe care-l pui tu în valoare prin ceea ce faci, prin activitatea ta, în așa fel încât să crești valoarea locului și implicit și valoarea locului tău va crește. „Asta s-a întâmplat cu Piața Coroana și cu Strada Turnului. Dar noi am muncit 10 ani pentru ca aceste două locuri să fie astăzi o normalitate pentru turiști și localnici. Tocmai prin pe care le-am organizat, zona a fost redescoperită, și asta mai ales în rândul sibienilor. Anul acesta am avut clienți sibieni care nu mai fuseseră aici de cinci ani, și au venit doar datprită petrecerilor. Deci iată, suntem în momentul în care sibienii redescoperă Orașul de Jos”.
Inima Sibiului cu o nevoie imperativă de dezvoltare cu cap
Un pic mai jos de strada Turnului și de Piața Coroana, pe strada Faurului, chiar în foaierul unui fost cinematograf, se deschide în 2016 primul concept store din Sibiu: Jujube Atelier, creat de arhitecta Simona Sterca, care oferă produse semnate de designeri români, dar și o componentă de aranjamente florale.
Simona mărturisește că și astăzi, după 9 ani, se simte un pic solitară pe strada Faurului. Pe când a deschis Jujube zona era și mai pustie. În afară de ea mai erau în jur doar câteva restaurante. „Când am ales acest spațiu, mi s-a părut firesc să fie pe strada Faurului. Pentru că un oraș când se dezvoltă, se dezvoltă din inima lui, spre periferie. Așa e mersul lucrurilor, așa se dezvoltă și celulele. Sincer, eu m-am gândit că lucrurile vor evolua mai repede. Acum, după 9 ani, mi se pare însă că trăiesc într-un film prost. Pe zi ce trece îmi dau seama că Sibiul nu are o structură, mai ales pe zona de estetică și pe cea de dezvoltare strategică”.
Din punct de vedere al arhitecturii orașului, arterele principale ale Orașului de Jos, printre care și strada Farului, reprezintă inima Sibiului. „Este al doilea strat al orașului”, îmi spune Simona. „Avem Orașul de Sus, închis de fortificații și mai avem încă o linie de fortificații, care trece pe la Piața Cibin, cu bastioane, străzi și ziduri cvasi-abandonate. Aici, în Orașul de Jos, ești chiar în inima Sibiului. În mentalitatea sibienilor însă, încă dăinuiește conotația negativă asupra Orașului de Jos care fusese odinioară, în perioada comunismului, o zonă cu multe bordeluri. Deși în urmă cu sute de ani, străzile din Orașul de Jos erau străzi de făuritori, care au și dat numele lor. Eu cred că pur și simplu nu suntem noi încă pregătiți să ne dezvoltăm”, spune Simona.
De-a lungul anilor petrecuți la Jujube, Simona a observat o diferență de percepție între viziunea sibienilor și cea a turiștilor cu privire la Orașul de Jos. Cei din urmă sunt oarte încântați de micile străduțe enigmatice și întortocheate și de micile piațete ale zonei. „Turiștii nu numai că explorează Orașul de Jos cu tot ce are el de oferit, însă este o plăcere pentru ei să se plimbe pe aici și să descopere orașul vechi și fondul său construit cu o anumită arhitectură”.
Pentru Orașul de Jos, Simona își dorește o viziune coerentă, bazată pe o strategie cu piloni verificabili. Are și un check-list pentru asta: măsurarea fluxului oamenilor, drumurile lor, modificări necesare pentru îmbunătățirea calității spațiului urban, impactul refacerii Pieței Cibin, necesitatea construirii unor parcări și decongestionarea străzilor de mașini, posibilitatea pietonalizării zonei. Îmi spune: „Uite, de exemplu Piața Dragoner, este o piață care ar avea un mega-potențial. Dar felul în care a fost gândită acum o transformă într-un spațiu total inutil și neplăcut.” Simona ar transforma Piața Dragoner într-un loc de tip amfiteatru. „În momentul în care vrei să creezi un spațiu modern, trebuie să pui accent pe relaționare, să creezi agore care să aducă lumea împreună și să-ți ofere posibilitatea să țeși în jurul spațiului. Eu aș face aici o structură de tip teatru grec, unde să se întâlnească lumea, să poată lua prânzul, dar să fie și în spiritul orașului medieval.”
Simona crede că este neapărată nevoia de dezvoltare a Orașului de Jos cu cap.
Accesibilizare, pietonalizare, zone verzi, spații avangardiste și un cinematograf cu filme de artă
În spatele magazinului Jujube, pe strada Faurului, era pe vremuri un cinematograf. Am concluzionat cu Simona că ne-ar plăcea la amândouă ca acel spațiu să redevină cinematograf – unul cu firme curatoriate, de artă; unul care să întregească linia experiențelor artistice și culinare, efervescente și hip ale Orașului de Jos. Simonei i-ar mai plăcea ca în viitor, în Orașul de Jos să fie deschise curțile – în unele să găsești cafenele, în altele spații de artă, sau pe altele să le poți pur și simplu doar vizita și admira.
Lui Andrei i-ar plăcea ca, în viitor, Orașul de Jos să fie mai curat și mai accesibil: „Mi-ar plăcea să fie fațadele caselor mai curate, mai renovate, mai aranjate și mai aliniate; business-urile să fie avandardiste, să descoperi mereu ceva nou la fiecare pas; să ai spații publice dedicate oamenilor, zone pietonale; să stai pe o bancă, să ai zone umbrite de copaci, să te bucuri de oraș, copilul să-și facă joaca. Mi-ar plăcea să te poți plimba pe aici cu căruciorul. Și mi-ar mai plăcea să nu mai fie așa de multe mașini.”
Orașul de jos nu trebuie reinventat, ci redescoperit
Câteva dintre fotografiile pentru acest articol sunt oferite de Dumitru Chiseliță, jurnalist care documentează Sibiul din 1996.
Monika Tompos: Aţi documentat Sibiul în lung și-n lat de-a lungul timpului. Ați observat ceva deosebit în evoluția Orașului de Jos din 2015 până astăzi?
Dumitru Chiseliță: Da. Sau parţial da. Oraşul de Jos încearcă, şi pe alocuri reuşeşte, să fie şi el parte din centrul Sibiului. Sau din Sibiul frecventabil. Adică reuşeşte să-şi depăşească starea aceea de a fi oraş de jos faţă de oraşul de sus care încă este un fel de etalon, de perlă a coroanei.
De-a lungul istoriei, separaţia dintre cele două „oraşe” era clară: Partea de sus era zona de elită, partea de jos, zona de categoria a doua. Sus – lumea bună, jos, lumea comună. Ambele s-au dezvoltat ca atare. Numai că acum Sibiul nu mai este doar vechea cetate iar Centrul este acum ambele oraşe.
Oraşul de Jos a fost, şi este, mai apropiat, mai cald faţă de centru. Aici erau magazinele ieftine, cârciumile populare (incredibil câte erau!), atelierele meşteşugarilor. A fost şi este viu tocmai din această cauză. A scăpat destul de neşifonat şi după demenţa din anii 90-2000, când destinaţia spaţiilor comerciale se schimba până la zăpăceală sau abandonare. Acum, deşi mai sunt destule porţiuni ale nimănui, putem vorbi despre o revitalizare a zonei, chiar dacă nu la nivelul perioadei interbelice. Au apărut spaţii de cazare, cafenele, magazine, saloane, restaurante.
Ca diversitate a ofertei comerciale, depăşeşte ceea ce găsim în centrul de sus. Numai că dezvoltarea asta nu este uniformă; e pe bucăţi. Str. Turnului de la Scări până la Coroana este diferită de Turnului din zona Pieţei Cibin. 9 Mai este mai curată ca percepţie faţă de ce era, dar tot 9 Mai rămâne. La fel și Ocnei. Ca să nu pomenim de străduțele care, deşi pitoreşti, se ambiţionează să găzduiască nimic.
M.T: Putem discuta despre gentrificare în Orașul de Jos?
D.C: Parţial, da, parţial nu. Proprietatea este cam amestecată aici, şi nu cred ca cineva wealthy, oricât de excentric ar fi, să aleagă să locuiască într-o zonă de case vechi, oricât de tunate ar fi ele pe interior (că pe exterior nu e voie). Cred că nu există fizic spaţiul necesar pentru a vorbi despre confortul care ar putea atrage o categorie prosperă care să fie un booster al Oraşului de jos. Nu e loc, nu ai unde. E prea înghesuit. Revitalizarea zonei se face mai degrabă via HoReCA, şi comerţ, care aduce profit proprietarilor (şi taxe pe măsură) şi o oarecare revitalizare a Oraşului de Jos. Oricum, consider că îi stă mai bine aşa. E mai prietenos faţă de fiţele de centru.
M.T: Ce nevoi credeți că are Orașul de Jos? Credeți că merită mai mult decât ce este acum?
D.C: Ar trebui să discutăm aici pe două direcţii: Nevoia omului şi nevoia locului. Care de regulă diferă. Nevoile oamenilor care locuiesc în zonă le putem doar bănui. Nevoile locului? Extrem de multe. În primul rând, nevoia de imagine. Sunt locuri aici efectiv fascinante, străzi care oricând ar putea concura la titluri gen cea mai frumoasă. Fiind cea mai veche parte a oraşului, este nevoie de promovarea şi păstrarea aspectului istoric. Pentru că de multe ori te loveşti de renovări nefericite, de conceptul pe care-l numescţigle noi pe case vechi, de distrugeri ale aspectului istoric,deci a istoriei locului, care poate fi exploatată spre binele şi imaginea locului. Oricum visul meu este ca să aibă oricine acces, chiar şi contra cost, în curţile caselor de aici. Sunt nemaipomenite.
Și da!, merită mult. Mai mult decât ce este acum.
M.T: Au fost și vremuri mai bune?
D.C: Da! Perioada de început-mijloc de secol XX – aici găseai orice, de la hoteluri, cinematograf, restaurante, cârciumi; la magazine cu orice şi ateliere de orice. Era legătura dintre două gări, prin linia de tramvai ce lega Gara Sibiu de Gara Turnişor. Chiar şi în perioada comunistă, aici era un loc unde găseai orice, de la ateliere de confecţionat şepci şi vulcanizat mingi, la centrală telefonică, magazine alimentare, librării, chimicale, şi nu în utlimul rând Piaţa Cibin.
M.T: Cum credeți că ar trebui să fie Orașul de Jos pentru a fi cu adevărat un loc autentic și reprezentativ al Sibiului?
D.C: Să fie Orașul de Jos. Cu ceea ce l-a caracterizat: accesibilitatea, inclusiv în materie de preţuri; diversitatea, întreţinerea şi promovarea aspectului şi a locurilor istorice (apropo, avem aici două turnuri abandonate care sunt un fel de rude sărace ale celor de pe Cetăţii). Orașul de Jos nu trebuie reinventat, ci redescoperit. Trebuie să depăşim şabloanele kitschoase care ne-au invadat oraşul şi imaginea lui, şi să aducem ceva nou, că avem de unde. Şi este foarte simplu, atunci când ai cu ce. Şi în Oraşul de Jos (încă mai) ai cu ce.
