Un dialog cu artistul vizual Ștefan Radu Crețu despre un spațiu născut din libertate, solidaritate și nevoia de sens în arta contemporană.
Într-un oraș cu o viață culturală bogată,cu mult prea multe festivaluri dar cu puține spații dedicate artei contemporane independente, Mielul Alb s-a născut ca un gest de rezistență și de libertate. Fondat de artistul Ștefan Radu Crețu, acest spațiu din Sibiu a devenit, în câțiva ani, un loc al experimentului, al dialogului și al întâlnirii dintre artiști și public. Aici, arta explorează realitatea — uneori critic, alteori poetic — prin instalații, performance-uri, video și intervenții interdisciplinare. Într-un ecosistem cultural fragil, Mielul Alb respiră datorită pasiunii și solidarității unei comunități de artiști care cred în sensul profund al creației libere.
Am stat de vorbă cu Ștefan Radu Crețu despre începuturile acestui spațiu, despre provocările și ritmul vieții culturale de azi, dar și despre proiectul său recent, „Care este viteza culturii?” — o reflecție lucidă asupra modului în care trăim și înțelegem arta în prezent.
Oana Ciucă: Se știe că orașul Sibiu duce lipsă de spații destinate artei contemporane. Mielul Alb pare o formă de răspuns la această nevoie. Cum reușiți să țineți spațiul în viață și să atrageți publicul, în acest context? Cum e relația cu publicul? Cum susțineți spațiul, logistic și financiar? Care e nucleul de artisti de la Mielul Alb?
Ștefan Radu Crețu: Este adevărat — în Sibiu, în ciuda unui interes autentic pentru cultură, spațiile dedicate artei contemporane independente sunt puține. Mielul Alb a apărut din această lipsă, dar și dintr-o nevoie profundă de a crea un loc al experimentului, al libertății de expresie și al întâlnirii dintre artiști și public, fără filtre și fără constrângeri instituționale.
Spațiul este menținut în viață în primul rând prin eforturi personale și prin implicarea unei comunități active. Chiria este acoperită din salariile noastre personale, un gest care arată cât de mult credem în acest proiect. În paralel, evenimentele, fee-urile artiștilor și producțiile sunt susținute prin proiecte de cofinanțare, cum ar fi cele oferite de Primăria Sibiu, dar și prin sponsorizări punctuale și donații. Este un model de lucru fragil, dar care funcționează pentru că este susținut de multă determinare și solidaritate.
Relația cu publicul este una în continuă construcție. Avem deja un nucleu de vizitatori constanți — în special tineri, artiști, oameni din zona creativă — dar încercăm să ajungem și la cei care poate nu au avut contact direct cu arta contemporană până acum. Organizăm tururi ghidate, întâlniri informale și activități educative tocmai pentru a deschide mai larg ușa și a reduce distanța dintre public și discursul artistic contemporan.
Un element esențial al acestui spațiu este nucleul de artiști care ne-au fost aproape încă de la început, inclusiv în perioadele în care nu am avut finanțare. Artiști care au expus, au ajutat, au susținut spațiul prin prezență și implicare constantă. Printre ei se numără:
Albert Kaan, Ștefan Petrică, Mihail Coșulețu, Lavinia Crețu, Ștefan Radu Crețu, Miki Velciov, Mihai Zgondoiu, Dan Perjovschi, George Roșu, Iulian Bisericaru, Kristina Demuth, și mulți alți artiști vizuali care se bucură sincer să participe în proiectele noastre.
Cum descrii evoluția spațiului „Mielul Alb” — cum a început, ce viziune ai avut inițial, și cum s-a adaptat la provocările timpului?
Ștefan Radu Crețu: Primele proiecte s-au născut din resurse minime, dar cu un entuziasm uriaș și o comunitate mică, dar solidară. Am început fără finanțări, fără certitudini, dar cu încrederea că spațiul poate deveni un catalizator pentru idei curajoase și forme de expresie autentice. A fost un proces aproape intuitiv, în care ne-am lăsat ghidați de energia artiștilor și de dorința de a da formă unor proiecte.
De-a lungul timpului, Mielul Alb s-a transformat. Ne-am adaptat la provocări reale: lipsa fondurilor, instabilitatea, oboseala, dar și valurile de entuziasm venite din partea artiștilor și a publicului. Am învățat să funcționăm flexibil, să construim parteneriate, să aplicăm pentru finanțări, să gestionăm un spațiu cu responsabilitate, dar fără să pierdem din vedere spiritul inițial — acela al deschiderii, al libertății și al implicării directe.
Care sunt valorile conceptuale, estetice, comunitare pe care le promovati prin Mielul Alb?
Ștefan Radu Crețu: Mielul Alb s-a născut din dorința de a crea un spațiu deschis, onest și relevant pentru arta contemporană — un loc în care ideile să poată fi testate liber, iar artiștii să se simtă susținuți în demersurile lor. De la început, am pus accent pe câteva direcții clare care ne definesc atât activitatea, cât și relația cu artiștii și publicul.
Pe plan conceptual, promovăm libertatea totală de expresie și ne dorim ca spațiul să rămână un context în care arta poate interoga realitatea, poate propune perspective alternative și poate rămâne critică, angajată, prezentă. Ne interesează lucrările care vorbesc despre lumea în care trăim — teme precum identitatea, spațiul public, intimitatea, memoria, ecologia, precaritatea — abordate sincer, curajos și fără compromisuri.
Estetic, Mielul Alb este un spațiu al experimentului și al deschiderii. Nu urmărim o direcție vizuală anume, ci susținem diversitatea limbajelor artistice: de la instalație, performance și video, până la intervenții interdisciplinare sau practici emergente. Credem că estetica nu înseamnă finisaj sau formă impusă, ci mai degrabă coerență, intenție clară și capacitatea lucrării de a genera un dialog autentic.
Comunitar, spațiul funcționează prin colaborare, solidaritate și încredere reciprocă. Nu ne dorim o relație formală între spațiu și public, ci una sinceră, prietenoasă, în care vizitatorii se simt parte din proces, nu doar spectatori. Construim proiectele împreună cu artiștii, iar implicarea lor depășește de multe ori granițele expoziționale — de la idei curatoriale și intervenții în spațiu, până la gesturi de susținere și prezență activă, inclusiv în perioade fără finanțare.
Anul acesta ati propus proiectul „Care este viteza culturii?”. De unde a pornit întrebarea „Care este viteza culturii?” — e o reflecție asupra ritmului în care se face și se consumă cultură azi, sau o provocare adresată publicului și instituțiilor?
Ștefan Radu Crețu: Anul acesta, odată cu întârzierea bugetului pentru cultură la nivel național, ne-am găsit adesea în situații în care planurile noastre și ale multor artiști au fost puse pe pauză. Într-un moment atât de neașteptat, ne-am întrebat, mai în glumă, mai în serios: „Care este viteza culturii?”. Așa a luat naștere titlul întregului proiect, care, pe lângă o notă de umor, a deschis o reflexie profundă asupra ritmului în care cultura se face, se consumă și, mai ales, asupra presiunilor pe care le resimte întregul sistem cultural.
Această întrebare nu este doar o provocare adresată artiștilor, ci și publicului și instituțiilor — un îndemn să reflectăm împreună asupra modului în care ne raportăm la producția și consumul cultural. Ritmurile accelerate impuse de vremurile noastre adesea limitează spațiul de creație și gândire profundă, iar întârzierea finanțărilor ne-a arătat clar cât de vulnerabil poate fi ecosistemul cultural.
Prin „Care este viteza culturii?” am dorit să creăm un spațiu de dialog și observare, un moment de încetinire și reevaluare a modului în care susținem arta și artiștii. Este o invitație la a găsi un echilibru între nevoia de a fi prezenți și vizibili și necesitatea unui ritm care să respecte procesul creativ și resursele umane din spatele lui.
Astfel, proiectul devine o platformă care încurajează reflecția critică, dar și solidaritatea, în contextul unor condiții dificile. Ne dorim ca, prin acest demers, să contribuim la o cultură mai sustenabilă, mai atentă și mai conectată la ritmul real al celor care o fac posibilă.
Cum ați selectat artiștii? Cum a reacționat publicul la ele? Ai observat o creștere a interesului pentru artă contemporană, în Sibiu?
Ștefan Radu Crețu: Fiecare expoziție de la Mielul Alb are o tematică clară, iar selecția artiștilor se face în funcție de această temă. Invităm acei creatori ale căror lucrări considerăm că se potrivesc cel mai bine, fie prin asemănări, fie prin contraste, pentru a maximiza impactul vizual și conceptual al proiectului. Astfel, construim expoziții coerente și relevante, care stimulează atât reflecția, cât și dialogul.
În ultima perioadă, am observat o creștere a interesului publicului. La vernisaje vin tot mai multe persoane din afara cercurilor artistice și culturale, curioși să descopere evenimentele. Aceștia, deseori trecători, rămân surprinși și încântați, mulți promițând că se vor întoarce și la alte expoziții sau evenimente.
Un aspect notabil este că, deși arta este apreciată, nimeni nu a întrebat până acum dacă lucrările sunt de vânzare sau care este prețul lor, ceea ce reflectă o relație cu arta bazată pe experiență și dialog, mai degrabă decât pe dimensiunea comercială.
„Legat de percepție” este una dintre expozițiile în care ați adus laolaltă artiști cu voci puternice și recunoscute în arta contemporană românească. Cum ați gândit această selecție și ce v-a interesat să generați prin întâlnirea acestor practici atât de diferite?
Ștefan Radu Crețu: Expoziția „Legat de percepție” reunește artiști importanți precum Dan Perjovschi, Julien Britnic, George Roșu, Coralie de Gonzaga și Lavinia Crețu, fiecare aducând un aport distinct în arta contemporană românească. Selecția a fost construită pornind de la o temă vastă și complexă — percepția — care, prin natura ei, este mereu filtrată de experiențele și punctele noastre de vedere personale. Această particularitate face ca fiecare interpretare să fie unică și să genereze concepte originale, uneori chiar neașteptate, chiar și pentru artist însuși.
Expoziția, mai degrabă legată de concept, combină medii diverse, de la desene textuale, proiecții video și fotografie, până la interpretări realizate cu ajutorul inteligenței artificiale. Am dorit să creăm un spațiu în care diversitatea acestor practici să intre în dialog, să se completeze și să provoace reflecția asupra modului în care percepția modelează realitatea noastră.
Prin această întâlnire de practici și perspective, expoziția devine un câmp vizual și conceptual bogat, în care fiecare lucrare își amplifică sensul în relație cu celelalte, iar tema percepției devine firul roșu care leagă întregul proiect într-un tot coerent și provocator.
foto: arhivă Mielul Alb
