Filarmonica de Stat Sibiu a încheiat stagiunea cu un concert special. Acesta a propus o călătorie prin lucrările lui Wolfgang Amadeus Mozart şi ale lui Erich Wolfgang Korngold, iar pentru prima dată orchestra sibiană a fost acompaniată de violonistul Ștefan Tarara.
Cu câteva minute înainte de a începe concertul, oamenii au început să dea viață sălii concertului. Veneau, socializau și așteptau să înceapă. Dacă te uiți, de jur împrejur, apar fețe rupte parcă din alt secol. În dreapta mea, o doamnă se uită peste program. A zis că a ascultat și aseară puțin Mozart. Înainte de concert, ești înconjurat doar de energia sutelor de cuvinte care se aud, pe diferite tonalități, din stânga și din dreapta. 
19:02 – lumea aplaudă timp de două minute, apoi se stinge lumina și se lasă tăcerea. În fața mea o doamnă vântură un evantai din dantelă neagră. Deja mă întorc în timp, undeva prin anii 1900. La lojă oamenii stau nemișcați. Chipurile astea le-am mai văzut prin tablourile lui Velazquez.
Momentul în care orchestra intră pe scenă este momentul în care spectatorii fac liniște pentru că sufletul vorbește. Walter Gugerbauer dirijază orchestra pe o temă de Amadeus Mozart și dirijază publicul prin energia pe care o transmite: începe lin, te înalță, ca mai apoi să devină o explozie de sunete. Nu poți să nu simți toată vibrația unei orchestre care atinge perfecțiunea notelor simultan.
Mozart era convins, încă de la vârsta de 3 ani, că în toate lucrurile din lume este muzică: podeaua care trosnea părea struna unui constrabas, iar ploaia i se părea a fi sunet de flaut. Oamenii au privirea fixă. Asistăm încă la dialogul sufletelor dirijate de sunete.
La 33 de minute de la începerea concertului intră în scenă Ștefan Tarara. Violonistul zâmbește, apoi devine una cu vioara. Pasiunea și nervul cu care cântă i se citesc pe chip.
Ștefan Tarara încheie concertul cu o explozie de aplauze din partea publicului. Artistul vine în față, își privește publicul cu admirație și revine pentru o ultimă zvâcnire din George Enescu și Johann Sebastian Bach. Oamenii oftează la auzul numelui lui Enescu, cel care făcea vioara să vorbescă, iar mai apoi Ștefan Tarara oferă publicului un torent de sunete dintr-o lucrare de-a lui Bach, care se destăinuia prin fiecare partitură, pentru ca sunetul să se „înalțe până la stele”. Așa am simțit închiderea stagiunii.
După închiderea stagiunii, Filarmonica de Stat Sibiu se pregătește pentru concertele estivale. În perioada 21 iunie – 2 iulie se va desfășura proiectul Zilele Muzicale Româno-Americane.
de Roxana Manta
credit foto: Ovidiu Gînfălean
