„- Ce înseamnă pentru tine să fii fericită?
– Să fiu fericită înseamnă să am timp. Timp să fiu în viața mea.”

Dar nu a fost dintotdeauna acolo. Ca mulți dintre noi, și Brândușa a alergat ani la rând ca să fie relevantă, să aibă o profesie respectabilă, să îndeplinească așteptări. A venit apoi, ca un tăvălug, anxietatea, burnoutul și transformările profunde ale maternității. În toate aceste momente, îmi spune, cel mai mult au ajutat-o minutele petrecute pe saltea, practicând yoga. Fără să știe atunci că într-o zi va avea curajul să studieze intens și să predea. Azi e instructoare de Yoga în Sibiu, cu studii acreditate în domeniu.  În 2021 a absolvit cursul de instructor Yoga Sivananda în Austria. Însă prima facultate pe care a absolvit-o e cea de Limbi Moderne Aplicate, din pasiune pentru germană. Ulterior a absolvit și Facultatea de Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar. A lucrat în corporație, a trecut prin ședințe-maraton, prin weekenduri petrecute alături de manageri străini, prin ani dedicați educației și prin schimbările radicale pe care le aduce maternitatea.  Pentru Brândușa, yoga nu este mistică, nu este trend și nu este evadare. Este o știință a prezenței, o practică testată mai întâi pe propriul corp și abia apoi împărtășită altora.

Nu am vorbit despre tehnici sau posturi. Astfel de informații sunt la un click distanță: avem yoga pe YouTube, aplicații, ședințe în sală, în parc. M-a interesat cum s-au produs transformările în ea, cum a răspuns prejudecăților, cum vede yoga și comunitatea din care face parte.

Oana Ciucă: Ai avut un parcurs profesional divers. Cum simți că te-a pregătit pentru felul în care predai yoga acum?

Brândușa Olteanu: Am lucrat ani buni în management, la o corporație germană, ca asistent al directorului general. Ritmul era foarte intens, lucram și sâmbăta, și duminica. A fost o perioadă în care am învățat presiunea, responsabilitatea, viteza de reacție. Mi-am investit mulți ani în munca aceea și cred că mi-a format o disciplină care îmi folosește și astăzi. După corporație am lucrat șase ani cu copii mici, în sistemul Montessori. Acolo am învățat răbdarea și observația fină: cum vezi nevoile unui copil, ritmul lui, cum îl însoțești fără să proiectezi prea mult asupra lui. A fost o școală uriașă de atenție și de prezență. Abia mai târziu am realizat că toate aceste etape s-au legat. M-au pregătit pentru ce fac acum. Tot profesor sunt, doar că astăzi lucrez cu corpul oamenilor, cu respirația lor, cu atenția lor.

Oana Ciucă: Cum au primit cei din jur schimbarea din viața ta profesională? Ai simțit desconsiderare?

Brândușa Olteanu: Da, am simțit. Există mentalitatea asta că la 40 de ani trebuie să fii „realizat”, să ai funcție, statut, semne vizibile ale succesului. Și atunci apare ironia: cum să fii stâlp al societății dacă faci yoga!? E un mod superficial de a privi lumea. Exact tipul de gândire de care am fugit toată viața. Să-i mulțumești pe alții cu prețul negării de sine. Da, sunt oameni cu statut care sunt bine poziționați în viața lor și fericiți. Dar sunt la fel de mulți care duc vieți inconștiente, cu multă nefericire, doar pentru că imaginea trebuie bifată. Eu nu am fost niciodată în direcția asta. Și am avut noroc, familia mea m-a susținut în alegerile mele. Mama, chiar dacă nu înțelege exact ce înseamnă yoga, a respectat decizia mea și acum e mândră. A ajuns la vârsta la care își dă seama că nu merită să faci nici măcar o clipă ceva care nu face sens pentru tine. Și soțul meu mă susține în fiecare zi: „Faci o chestie extraordinară. Go for it.” Sprijinul ăsta m-a ajutat mult.

Oana Ciucă: Vorbești despre două lumi: oamenii care știu să-și asculte nevoile și cei care se lasă duși de val. Tu cum ai făcut trecerea?

Brândușa Olteanu: Sunt oamenii care știu de mici ce le face bine și oamenii care au fugit mereu după lucruri din afara lor. Eu am alergat mult timp. M-am luat cu valul, cu așteptările, cu modelele de reușită. Apoi, încet-încet, am învățat să mă opresc. Să-mi observ nevoile. Să descopăr și să discern cine sunt și cum vreau să trăiesc. Să înțeleg că lucruri pe care le vedem ca un lux  și mă refer aici  la timp, creativitate, grădinărit, gătit sau altele, sunt nevoi reale ale sufletului.
Acum, să fiu fericită înseamnă să am timp. Timp să fac lucrurile pe-ndelete, timp să fiu în viața mea. Yoga m-a ajutat enorm să înțeleg asta. Timpul este luxul meu. Practica mi-a dat spațiul interior în care pot să respir, să simt, să nu fug. Și da, e un lux. Un lux pe care îl construiesc.

Oana Ciucă: Ce ai descoperit în corpul tău înainte să-i ghidezi pe alții?

Brândușa Olteanu: Înainte să predau, am trecut totul prin corpul meu. Am început yoga în 2016, iar în 2019 am născut. Practica era primul lucru pe care îl puneam pe listă. Dacă aveam o oră liberă, întindeam salteaua și lucram cu mine. Sarcina, nașterea, primii ani cu un copil mic, toate vin cu o solicitare fizică și emoțională imensă. Lipsă de somn, epuizare, hormoni, schimbări de ritm. Acolo am simțit cel mai puternic efectele practicii. Oricât de puțin integrezi din yoga, efectele sunt mari. Lucrează prin corp, prin respirație, prin atenția ta. Acolo am înțeles ceva esențial: corpul știe drumul înaintea minții. Și dacă îl asculți, îți arată exact de ce ai nevoie. yoga m-a învățat să savurez. Pur și simplu să savurez fiecare moment, chiar și atunci când e greu. M-a ținut prezentă, recunoscătoare, cu picioarele pe pământ. A fost companionul meu în toate etapele. 

Oana Ciucă: Mi-ai spus că îți dorești să scoți yoga din zona de misticism și să o apropii de oameni.

Brândușa Olteanu: Îmi doresc foarte mult să aduc discuția în zona de sănătate, de bine, de echilibru. Yoga aduce relaxare, conștientizare, prezență. Nu levitezi, nu capeți puteri speciale. Este ceva profund concret și omenesc. Asta vreau ca oamenii să înțeleagă. Nu mai e cazul să demonstrăm că funcționează. E testată, supratestată și confirmată de foarte multe cercetări. Dar la noi încă e asociată cu misticismul, ocultismul, ceva ezoteric. Nu acolo e locul ei. Yoga este drumul spre tine, prin tine. Îți întinzi salteaua și știi că acolo e locul tău, doar al tău. În starea de prezență te întâlnești cu tine, cu ce ai cel mai bun în tine. Și asta te apropie autentic de oameni. Prin Yoga mă apropii de oameni în cea mai bună variantă a mea, prin valorile mele, prin ceea ce mă definește ca om.