Cea de-a XXVI-a ediție a Astra Film Festival nu se putea deschide într-un fel mai potrivit. Festivalul începe într-un sens cu sfârșitul, cu punctul de cotitură în istoria secolului XX din care s-a prefigurat începutul sfârșitului dictaturilor comuniste în Europa. Funeralii de Stat, în regia controversatului Sergei Loznitsa ne aduce pe ecrane fastuoasa (cum altfel?) și totodată ridicola (inevitabil) înmormântare a lui Iosif Stalin.
Combinând zeci de ore de materiale video de arhivă, Loznitsa a reușit să asambleze un fir narativ coerent și foarte estetizat, înțesat de cadre cinematografice grave și de viniete ale fiecărui moment cheie din procesiunea dictatorului, toate conducând către imaginea unui zeu apus sub atenta orchestratie a aparatului de stat. Într-adevăr, funeraliile sunt ale statului-partid, a carui capacitate de organizare a cuprins tot teritoriul imperiului in care soarele nu apunea niciodata, din Siberia si pana in Moscova, din fabrici si uzine, depouri de locomotive si pana in santiere navale si… de petrol.
Imaginile alb-negru sau colorizate creează o stranie senzație de teatralitate care ne face să ne confruntăm cu dimensiunea pământească a unui om considerat nemuritor. În același timp, nu ne putem abține să ne întrebăm (deloc critic) cine sunt oamenii obișnuiți din toate imaginile, femeile, bărbații, copiii, muncitorii cu chipuri îndurerate și pași nesiguri, ce gânduri le treceau prin minte, cum și-au petrecut mai departe ziua? Sub privirile omniprezente ale portretelor imense și ale statuilor gigantești ale Celui Mai Mare Geniu al Umanității, aglomerarea umană, sinceră sau instruită, dar presată de incertitudinea viitorului, defilează, asteapta la rand, depun coroane de flori si-si recita poemele patetice in care primeaza continuarea luptei pentru savarsirea comunismului.
Pe fundalul recviemului lui Mozart sau pe simfonia a 5-a de Tchaikovsky se perindă lideri sovietici precum Nikita Khrushchev,Vyacheslav Molotov și Lavrentiy Beria (al cărui discurs și expresivitate le putem vedea pentru prima dată într-un documentar). Nu lipsesc nici figurile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Petru Groza și Nicolae Ceaușescu.
La fel ca în Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu al regizorului Andrei Ujică, Sergei Loznitsa realizează un film documentar cu imagini de arhivă care sunt deopotrivă dovezi și ficțiuni și care ne fac să ne confruntăm cu o nouă realitate a evenimentelor respective.
de Alexandra Coroi
