de Dan Perjovschi
Şi uite aşa a trebuit să vină un colectiv de artişti din Jakarta să ajung şi eu la Documenta…
Documenta este probabil cea mai importantă expoziţie de artă din lume. Se întâmplă pentru 100 de zile, o dată la 5 ani, în oraşul Kassel. De altfel, termenul expoziţie nu mai este aplicabil pentru fenomene de acest gen (multiple expoziţii şi intervenţii artistice, în multiple locaţii plus spaţiul public, sesiuni de performance, prezentări-conferinţe, serii de cărţi şi publicaţii, colaborări şi proiecte comunitare sau media etc.).
Documenta a fost iniţiată în anii ’50, de artistul Arnold Bode ca să recupleze arta germană de arta occidentală după ororile celui de-Al Doilea Război Mondial. În timp, a devenit locul unde se introduc noile concepte şi practici artistice. E un eveniment prospectiv, mai puţin bilanţ şi mai multă viziune. Aproape fiecare ediţie e cumva revoluţionară. Ecologia, globalizarea, decolonizarea, migraţia au fost teme anunţate şi cercetate de-a lungul ultimelor ediţii. La fel au fost introduse la vremea lor tehnicile cele mai noi (video, performance, work in progress, social design).
Ce se vede la Documenta? Instalaţii de mari dimensiuni ce acoperă săli întregi, serii de fotografii, cercetări întinse pe perioade de ani de zile, lucrări radicale, lucrări polemice, capodopere, lucrări care dispar în timp, video, obiect, artă în spaţiu public, desen, text, sunet. Referinţe istorice la lucrări sau poziţii artistice de referinţă sau, din contră, descoperiri şi redescoperiri ale unor artişti şi artiste uitaţi sau ignoraţi.
Dacă Documenta X introducea lumea arabă, Documenta 11 cea africană (şi şocul post 9.11) ultima, Documenta 14, se rupea în două: jumătate la Atena (mama democraţiei europene şi, la data respectivă, şi probabilă, dar nefinalizată ieşire din blocul european) şi cealaltă jumătate la Kassel (Germania, creditorul Greciei).
Documentele au introdus pe rând ca practici asociate cinematografia, filosofia, poezia, arta gătitului…
Despre toate aceste lucruri găsiţi detalii la etajul cinci şi jumătate al Bibliotecii Astra, unde Lia Perjovschi organizează, în cadrul Spaţiului Telescopic al Cunoaşterii, „instalaţia de artă-ca sală de lectură”, o prezentare specială Documenta, cu cataloage istorice şi recente, reviste şi publicaţii adiacente cu şi despre Documenta de-a lungul vremii, materiale rare şi scumpe pe care Documenta ni le-a trimis cu amabilitate şi care vor rămâne în patrimoniul bibliotecii Astra. În toată România nu există ceva similar.
Documenta 15 închide o buclă, de la curatorul superstar din anii ’80-’90, la un grup artistic ca şi grup curatorial. Şi nu orice grup şi nu de oriunde. ruangrupa are vreo 20 de ani de activitate în Jakarta şi nu numai. De ani de zile ruangrupa este creatorul unor platforme de sharing şi proiecte colective sau participative. Eu mă cunosc cu ruangrupa de ceva vreme. Am fost ca artişti expozanţi împreună la Bienala de la Sao Paolo. Mi-au fost curatori la Bienala de la Jakarta. Stilul lor cumulativ de grup cu geografie variabilă şi cu focus pe educaţie este mai puţin obişnuit la noi, în lumea occidentală, unde ego-ul artistului (masculin în general) e peste tot şi peste toate. Termenul indonezian Lumbung este principalul concept al Documentei 15. Lumbung înseamnă guvernarea în comun a hambarului de orez, adică rezerva şi bogăţia unui sat. Organizat pe verticală, pe etaje, locul de muncă colectivă (claca), locul de depozitare a orezului… Majelis (întâlnire). Majelis akbar (adunarea mare). Minimajelis (microgrupuri). Expoziţia e organizată exact aşa: resurse la comun, grupuri de lucru pe anumite subiecte, mini-grupuri şi grupul total.
Ca artist invitat, eu fac: a) proiectul personal, b) proiectul comun cu mini-grupul din care fac parte şi c) particip la proiecte la care participă toţi ceilalţi artişti. De exemplu, la Lumbung Press, o maşină de tipărit offset instalată într-unul din muzee va produce pentru artişti afişe, leaflets, cărţi de artist etc. După expoziţie, maşinăria va rămâne la dispoziţia asociaţiilor non guvernamentale din Kassel. ruangrupa şi Documenta 15 sunt foarte atente să practice extractivitatea (vii, extragi şi consumi resursele-bugetul locului şi pe urmă te cari mai departe).
Proiectul meu la Documenta este: a) să-i fac un frate geamăn Ziarului Orizontal din Sibiu, cu desene despre actualitatea politică şi socială care se vor regăsi în ambele oraşe Sibiu-Kassel. Capătul de la Sibiu al „ziarului” va fi expandat cu sprijinul şi în timpul Festivalului Internaţional de Teatru (FITS), într-o expoziţie platformă-reţea numita Platforma de Artă Vizuală (PAV). Mai direct spus, bugetul meu de producţie de la Kassel va crea la Sibiu un ecosistem de poziţii şi practici artistice, platforme şi idei bune, generoase şi mai ales contemporane. Spaţiul Artă Non-Stop, Galeria Dragoste, Capital Cultural (aici de faţă), Centrul Arab, ALEG, Spaţiul telescopic Biblioteca Astra, Centrul German precum şi mai mulţi artişti din Sibiu şi nu numai, vor alcătui o hartă calitativă a artelor vizuale într-un oraş scăldat, să-mi fie iertat, în mediocritate instituţională.
Dar despre aceste subiect va scrie, mai amănunţit, Iris Ordean, curatoarea PAV, într-un număr viitor al revistei Capital Cultural.
Documenta 15 este singura expoziţie la care cunosc artiştii înainte de vernisaj. La o bienală obişnuită, te cunoşti cu cei cu care stai în acelaşi hotel sau expui în aceeaşi clădire. De data asta ştiu după mutre şi interese cam jumătate din participanţi. Aşa că luaţi paginile următoare ca pe o expoziţie şi Capital Cultural ca pe o galerie mobilă.
Minimajelis 8, adică eu din România, singurul artist individual, şi Baan Norg Tailanda, Nha San Collective din Vietnam, Nest Collective Kenia şi Fehras Publishing Practice din Siria, dar care locuiesc la Berlin.
În continuare, o să descoperiţi informaţii despre fiecare colectiv în parte. E greu să ai o imagine care să reprezinte cei 5-20 de membri şi cei 10-25 de ani de activitate, de aceea, tot la Biblioteca Astra, în display-ul Documenta vom arăta şi alte publicaţii şi materiale ale acestor grupuri de artişti. De ce? Pentru că e o ocazie să vedem şi alte practici artistice decât cele cu care suntem obişnuiţi. Deci, Vietnam, Nairobi, Damasc-Berlin, Ratchaburi…
Baan Noorg Collaborative Arts and Culture is a non profit artist initiative, a fundament strategy for community development and a service-providing program. Baan Noorg functions as an alternative interdisciplinary art program for developing contemporary art and cultural production for local and global community. It initiated programs and contributions to Nongpo community and other since 2011. Baan Noorg’s programs and activities is by-project funded by government/private institutions and foundations.Baan Noorg runs by jiandyin (Pornpilai and Jiradej Meemalai) in partnerships with Sakarin Krue-On, Lo Shih Tung and Hsu Chia Wei
Founded in 2012, the Nest Collective has created works in film, music, fashion, visual arts and literature, such as the critically-acclaimed queer anthology film Stories of Our Lives, which has so far screened in over 80 countries and won numerous awards. In 2013, the Nest Collective also founded HEVA—Africa’s first creative business fund of its kind—to strengthen the livelihoods of East Africa’s creative entrepreneurs. In 2018, the Nest Collective founded the Strictly Silk program—a dance party and multimedia space that centres joy, safety and community for women and non-binary people of all origins, faiths and generations.
While our work often responds to and is aware of interconnected issues at a global scale, we primarily address Kenyan young men and women, and are excited when the work speaks to other audiences.
Nhà Sàn Collective (NSC) began operating as an independent artist collective in Hanoi in 2013, when a group of friends set up their publicly accessible space. With or without a physical base, NSC has worked with fellow companions and collaborators to organize exhibitions, workshops, film screenings, talks and other activities as a supporting platform for artists in the community. An initiative for exchanges, expansions and connections. A place that’s also open toward works-in-progress and the unexpected, a just-do-it attitude which doesn’t always yield answers. Some of the Collective’s main projects, which have been held on numerous occasions, are Skylines With Flying Peoplee, IN:ACT Performance Art Festival, Queer Forever!, Emerging Artists program, among others.
The name Nhà Sàn signifies the Collective’s foundation which is rooted in the spirit of Nhà Sàn Studio, an artist-run space founded in 1998 in Hanoi. The original Nhà Sàn, a house on stilts, was taken in 2020. In the Ngoc Thuy area by the bank of the Red River, the artists imagine this house to become the Nhà Sàn Collective space, rebuilt, and transformed.
We are Sami Rustom, Omar Nicolas and Kenan Darwich, an artist collective established in Berlin in 2015. Friendship, memories and various interests in publishing and publication, brought us together, and drove us to establish Fehras Publishing Practices as a space for knowledge, exchange of experiences and collective work. The collective is researching the history and presence of publishing and its entanglement in socio-political and cultural sphere in the Eastern Mediterranean, North Africa, and the Arabic diaspora.
The main component of our work are archival materials such as books, magazines, photographs, memoirs, letters, contemporary art publications, libraries of authors, publishers, translators, book vendors as well as radio, television, cinema and digital archives. We collect, order and re-curate these materials by placing it in different spatial and temporal contexts.
www.fehraspublishingpractices.org
foto intro: Nicolas Wefers / courtesy Documenta 15 | Muzeul Fridericianum Kassel martie 2022
