Vlad Eftenie, fotograful-călător

de Diana Joicaliuc

„Pasiunea pentru fotografie m-a transformat din turist în călător”, povestește Vlad Eftenie, unul dintre cei mai cunoscuți fotografi români, laureat al Sony World Photography. Arhitect, ca formare de bază, Vlad Eftenie este și lector la Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” din capitală. Este fotograful neobosit al Bucureștiului, iar traseul său zilnic pe străzile orașului însumează minim 20.000 de pași. 

I-au lipsit mult plimbările în timpul stării de urgență și spune că a așteptat cu nerăbdare ziua ieșirii din casă. ”Am luat orașul la pas, cu foarte mult calm. Era mijlocul lunii mai și natura era absolut pură. M-am plimbat prin toate locurile mele preferate. Am ieșit la Arcul de Triumf, pe Kiseleff, am luat-o spre Piața Charles de Gaulle și am intrat în Herăstrău. Pentru mine, colțul din Șoseaua Nordului al Laculului Herăstrau este și unul dintre locurile favorite de unde pozez apusul. Cred că am făcut această plimbare și pentru a regăsi apusul, primul apus de după eliberarea din casă”.

Apoi, prima ieșire din București a artistului-fotograf a fost la mare pentru că Vlad Eftenie este fascinat de zona Dobrogei, de litoral, dar mai ales de Vama Veche. Doar aici, ”marea are o culoare turcoaz excepțională pentru poze, și o anumită căldură, și un fel distinct de a se comporta”. De altfel, ne-am băut cafeaua împreună într-o dimineață de august, eu de la București, Vlad Eftenie de pe plaja din Vama Veche. Am vorbit despre puterea fotografiei, despre emoția surprinsă de lentila aparatului, dar mai ales despre cum alegem să călătorim și să ne bucurăm de vacanță în vremuri de pandemie. 

În ce fel v-a schimbat pandemia modul de a călători?

Vlad Eftenie: Eu nu fac excursii și nici turism, ci sunt mai degrabă un călător, iar nevoile călătorului sunt diferite. Cu cât ai mai puține nevoi comune cu ale celorlalți, cu atât riști mult mai puțin să te întâlnești cu ei. În general, oamenii se plâng de plajele foarte aglomerate, de mizerie, de prețuri, dar dacă nu le cauți, atunci nu ai de ce să te plângi de ele.

Recent am fost în Thasos, o insulă foarte iubită de turiștii români. Nu am ajuns pe nicio plajă aglomerată, am căutat doar locurile pustii. Dar turistul român este foarte atras de aglomerație. Chiar și în vremuri de pandemie a rămas cu această tentație, simte nevoia de apartenență la grup pentru că doar așa poate fi legitimată prezența sa acolo, ori eu caut doar liniștea. 

Mă deplasez cu mașina proprie sau cu un prieten și niciodată nu călătorim în grupuri mai mari de două, trei persoane. Căutăm cele mai liniștite locuri și deseori stăm la cort. Pentru a evita aglomerația apelez cât mai puțin la rețeaua oficială de turism. 

Practic nu s-a schimbat nimic în felul în care dvs. călătoriți pentru că ați fost mereu atras de locurile mai liniștite. Cum vă alegeți destinațiile? De unde vă inspirați?

Vlad Eftenie: Instagram-ul îmi dă tot felul de idei și trebuie să recunosc că reușește să aducă oameni în locuri odinioară necunoscute. Și eu am ajuns astfel în zone de prin țară pe care nu m-aș fi gândit să le vizitez dacă nu mi-ar fi stârnit curiozitatea pe Instagram. 

În general, zonele turistice de proximitate generează aglomerații în aceste momente în care toată lumea caută răcoarea, aerul curat sau orice alt pretext pentru distracție. Pentru cei din București, Valea Prahovei și litoralul sunt locurile cele mai accesibile, ori știm foarte bine aglomerațiile din fiecare weekend. Lacul Tarnița este preferatul clujenilor, și aici se adună foarte multă lume. Cei din Bistrița merg la Colibița, iar zona este încă una destul de liniștită. Dar trebuie să știm că există și locuri mai puțin cunoscute, dar extrem de pitorești și de liniștite.

În momentul în care înregistrăm acest interviu sunteți în Vama Veche, un loc care vă fascinează. Ce vă atrage în continuare aici, an de an, indiferent de anotimp?

Vlad Eftenie: Vin în Vamă de prin anii 2000. Pot să spun că jumătate din viața verilor mele am petrecut-o aici. În timpul săptămânii, chiar și acum în plin sezon, nu este foarte aglomerat. Sunt dimineți când la 6 dimineața e aproape liniște. Sunt niște momente foarte bune în care poți să te regăsești.

Vin în Vamă pur și simplu pentru starea de mare. La Plaja de Carte, se ascultă muzică clasică, jazz și blues. E o atmosferă pe care nu o poți găsi în alte părți de pe litoralul românesc. Vin aici oameni foarte simpatici cu care poți să vorbeși lucruri interesante. Asta mă atrage. Dar am grijă să nu prind niciodată weekendul acolo și în rest chiar sfătuiesc pe oricine să meargă și în extra sezon, în noiembrie, ianuarie sau februarie. Chiar dacă este frig, peisajul este absolut extraordinar cu plaja pustie și marea cu valurile ei înspumate.

Ce anume vă oprește în loc să faceți o fotografie?

Vlad Eftenie: Ieri m-au oprit valurile, deși nu-mi propusesem să fac fotografii. De dimineață marea era foarte calmă, apoi, pe la prânz au început niște valuri înspumate care au tot crescut și pur și simplu s-a transformat complet peisajul. Astfel de micro-evenimente, precum transformarea de stare, de culoare sau eu știu ce formă a valurilor, mă atrag imediat să mă opresc și să fac o fotografie.

Există lucruri pe care le surprinde o fotografie bună, dar nu și ochiul liber?

Vlad Eftenie: Ochiul liber e bine să fie antrenat, să vadă, dar doar o fotografie poate lucra concomitent cu spațiu, cu lumină, cu timp și cu emoție într-un mod în care toate acestea conlucrează și rămân fixe. Lumea din fața ochiului este în continuă mișcare, în timp ce într-o fotografie aparent totul s-a oprit pentru a evolua bineînțeles în privirea celui care vede imaginea. 

A vedea face parte din exercițiul fotografic, dar o fotografie nu este finalul. 

Orice fotografie bună te invită într-un fel să continui să vrei să vezi și mai mult, să vrei să cauți și mai intens. Cred că ochiul și aparatul se completează reciproc și evident fiecare are avantajul lui ca instrument. Ceea ce facem cu privirea nu putem face cu aparatul, câteodată sunt lucruri mult prea intense pentru a fi surprinse în imagini, iar alteori o imagine care speculează o lumină bună, o umbră, un contrast, o culoare poate că devine chiar mai intensă decât momentul inițial al privirii și realizării imaginii.

Ateneul, lanurile cu maci sau eolienele din Dobrogea, apusurile și răsăriturile din Vamă sunt câteva dintre imaginile dvs. emblematice. Mai sunt și alte astfel de locuri de suflet pe care le-ați fotografia la nesfârșit?

Vlad Eftenie: Revin mereu la Târgu-Jiu la Ansamblul lui Brâncuși, și chiar la începutul lunii septembrie mi-am programat o incursiune acolo. Domogled -Valea Cernei este probabil unul dintre cele mai fotogenice locuri din România și întotdeauna fac traseul acesta între Târgu Jiu și Orșova, pe Domogled. Este absolut minunat, mai ales toamna. 

Am mai descoperit și Bucovina cu zonele Sadova și Palma. Tot ce înseamnă nordul Bucovinei cu bisericile sale este un tărâm de vis, de basm, și la fel, toamna privilegiază fotografia. 

Îmi plac pădurile din Caraș-Severin și Via Transilvanica. Acum este un nou proiect care ne cheamă să străbatem țara la pas și astfel se poate conecta Putna cu Drobeta-Turnu Severin, e o ocazie de a avea variante alternative infinite pentru trasee din acestea de călătorie, dar care nu sunt neapărat turistice. 

Dunărea îmi mai place foarte mult. Sunt zone care presupun contemplare și care înseamnă aer curat și peisaje. Cu siguranță mai sunt multe altele în România și nici nu mi-am propus să le descopăr încă pe toate. Aș vrea ca în fiecare an să punctez câte ceva nou. 

În cei peste 10 ani de când realizați fotografii, în ce fel s-a schimbat viziunea dvs. fotografică?

Vlad Eftenie: S-a schimbat odată cu mine pentru că în 15 ani ne transformăm, evoluăm, aflăm lucruri despre noi înșine și despre lume. Inițial eram foarte dornic să mă apropii de oameni, făceam pozele de foarte aproape, într-un mod în care ei să nu mă vadă. Apoi, în timp, mi-am dat seama că am nevoie de mai multă liniște, a apărut nevoia de contemplare și astfel au apărut peisajele urbane, cu mai puțini oameni, dar cu mai multă stare de liniște. Am început să fotografiez apusuri, răsărituri și tot felul de stări. Aceasta este o tranziție cale de 15 ani, de la nevoia de a fi aproape, la necesitatea de a sta un pic mai departe.

Sunteți unul dintre cei mai urmăriți fotografi pe rețelele de socializare, multe dintre fotografiile dvs. au devenit virale. Simțiți presiunea like-urilor și a urmăritorilor?

Vlad Eftenie: Drept să vă spun n-o resimt. Resimt însă presiunea comportamentelor oamenilor care se deformează. În Vamă, la răsărit erau două tinere instagrammerițe machiate perfect, pregătite impecabil și eu mă uitam la ele și mă întrebam oare de ce trebuie să facă toate astea. Cu siguranță e și o chestiune de generație, dar un lucru e cert, Instagram-ul deformează comportamente. 

Văd oameni care își fac selfie-uri, au niște fețe crunte, dar în momentul în care își scot telefonul, afișează cel mai angelic zâmbet din lume, după care trec iarăși la o față crâncenă. Sunt tot felul de aparențe și superficialități în care eu nu cred. Așadar, nu like-urile îmi dau mie bătăi de cap, ci mai degrabă comportamentele celorlalți. 

Cursul dvs. despre fotografia de stradă este unul dintre cele mai populare. Oare chiar putem să devenim fotografi folosindu-ne doar de telefonul mobil?

Vlad Eftenie: Nu e nevoie să devenim fotografi, doar să începem să fim mai atenți. Telefoanele de astăzi sunt foarte bune, trebuie să învățăm să observăm lumea, să ne oprim, să acordăm atenție, să fim mai degrabă sensibili la o anumită lumină. De aici începe fotografia și nu neapărat cu instrumentul așa cum cred toți începătorii care își iau aparate foarte scumpe și se miră apoi că nu fac singure poze. Fotografia începe cu noi înșine, cu modul în care privim, în care ne deschidem și în care reacționăm la anumite lucruri pe care nu le vedeam până atunci. Secretul constă în a putea vedea ceea ce nu văd ceilalți. 

Fie că folosim un telefon sau un aparat, acestea sunt până la urmă doar niște instrumente de notare. Așa cum scriitorii poartă cu ei câte un pix sau un creion, dar nu îi întreabă nimeni ce marcă folosesc, ci doar îi laudă pentru talent și inspirație, tot așa e și în fotografie. Sigur că e important să ai un instrument care să te ajute.  Mărturisesc că am multe aparate și obiective, și uneori ies la răsărit cu vreo trei dintre ele, inclusiv cu telefonul mobil, ca să pot să fiu cât mai expresiv în modul în care rezolv vizual și tehnic ceea ce văd. Dar nu toată lumea are pretențiile mele vizuale. Astfel că, totul începe cu o încadrare corectă, cu linia orizontului perfect orizontală, și asta este marea problemă a 99% dintre cei care fac fotografii, nu înțeleg că linia orizontului trebuie să fie perfect orizontală, nu strâmbă, nu înclinată, mai ales la mare. Abia după aceea începe povestea și aventura fotografiei. 

Și, da telefonul mobil este un instrument excepțional! Mărturisesc că și eu prefer deseori să scot telefonul pentru că e foarte ușor de folosit, flexibil, discret, nu deranjezi pe nimeni, îți faci poza și ai plecat mai departe.   

articol publicat în Capital Cultural nr. 28, ediția tipărită